FYI.

This story is over 5 years old.

Muzică

Interviu cu Nosaj Thing: „Am crezut că o să mor”

Nu e ceva nou ca rapperii să apeleze la producători pentru beaturi.

Nu e ceva nou ca rapperii să apeleze la producători pentru beaturi, dar fenomenul prin care producătorii tineri și independenți își aduc propriile creații din zona de nișă în zona mainstream e unul foarte pe val. După ce artiști ca Clams Casino și Lil B au ajuns împreună în lumina reflectoarelor, Kanye a apelat, pentru albumul Yeezus, la sound-urile dubioase de la Arca și la noise-ul industrial al lui Evian Christ. În prezent, mai mulți grei ai rap-ului precum Kendrick Lamar, Chance the Rapper și Future vor să colaboreze cu producătorul din LA Jason Chung, aka Nosaj Thing, al cărui stil ezoteric e preferatul zonei underground din LA de la mijlocul anilor 2000 încoace.

Publicitate

S-a spus că Nosaj face parte dintr-o „generație nouă de producători la fel de îndatorată față de Dre pe cât e față de Warp”. Tânărul producător a fost de curând pe un afiș împreună cu Schoolboy Q, ceea ce e mare lucru pentru el, care a început să compună hip hop instrumental în casa părinților lui – i se pare suprarealist.

Jason a dat lovitura cu albumul Drift, lansat la Alpha Pup Records în 2009. După acest debut puternic, Nosaj a fost propulsat din obscuritate direct pe scena glitch-hop Flying Lotus din LA. Cu albumul Home, în 2013, Nosaj și-a flexat mușchii muzicali în altă direcție, s-a concentrat mai puțin pe melodii și mai mult pe partea eterică, cu un accent uman. A inclus voci foarte frumoase de la Blonde Redhead și Toro Y Moi.

Și totuși, dacă Nosaj e sincer, lucrurile nu i-au mers prea grozav miracolului din Pasadena acum un an și jumătate în urmă, în timp ce lucra la Home. Am povestit cu el despre cum și-a revenit ca un șmecher și a pus cap la cap un al treilea album care va apărea înainte de sfârșitul anului.

THUMP: Salut, Jason. Care-i treaba?
Nosaj Thing: Salut. Sunt acasă, în LA, lucrez la noul album. Trebuie să-l termin înainte să plec în Australia.

Te presează casa de discuri?
E un deadline pe care mi l-am impus singur! Dar nu prea sunt în grafic. Mi-am spus că o să-l termin în ianuarie și…acum în ce lună suntem? Iunie? E greu să micșorezi selecția de la o sută de piese la doar doisprezece. Aș vrea să-l termin, totuși, înainte de sfârșitul anului – nu vreau să rămână o liniște așa de mare între albume, ca ultima oară.

Publicitate

Au trecut patru ani între primul și al doilea album, câțiva ani în care am mers în turnee cu Driftpână m-am dezmeticit: „Băi, tre' să scot și altceva”. Mă simt mult mai confortabil cu acest al treilea album. Explorez sunete cu totul noi. Dacă vii la concerte în Australia, o să auzi materialul nou.

Trebuia să ne vizitezi în Australia și anul trecut. Ce s-a întâmplat?
Da, trebuia să ajung prin octombrie anul trecut, dar apoi a trebuit să anulez, pentru că mi-am suprapus niște rezervări. Dar e mai bine așa, pentru că acum o să am timp să stau în Australia  două săptămâni și jumătate și o să am mai multe show-uri decât stabilisem în octombrie. Abia aștept să ajung în Australia, să văd care-i treaba pe-acolo.

Cum ai crescut în nebunia muzicală din LA și ai fost expus la multe stiluri muzicale diferite – de la hip-hop la punk și la muzică electronică. Ai avut multă libertate și independență ca puștan să explorezi toate scenele astea și să te implici în ele sau a trebuit să te furișezi?
M-am furișat! Când aveam 13 ani, le spuneam alor mei că merg să dorm la un coleg, dar de fapt mergeam la petreceri. Întâi m-a prins drum'n'bass-ul anilor '90, apoi toate felurile de muzică electronică. Pe vremea aceea, la începutul anilor 2000, Napster era un fenomen mare. Era cool pentru că puteai frunzări bibliotecile oamenilor și dacă era vreo trupă sau un artist care îți plăcea, te uitai prin colecția lui digitală și vedeai ce mai ascultă.

Publicitate

Oamenii își sortau muzica foarte metodic pe Napster: pe artiști, pe genuri. Aveai multe de învățat. Înainte de perioada rave, mi-a plăcut G-funk-ul și funkul old school. Prin clasa a treia, șoferul de autobuz al școlii punea radioul pe Power 106 în fiecare dimineață, așa că totu autobuzul asculta Dr. Dre și Snoop. Am încercat să adaug căldura aceea și în producțiile mele. Muzica electronică devine rece uneori.

Ești mulțumit de viața în LA? Ai văzut multe alte locuri în turneu, te-ai gândit vreodată să te muți altundeva?
Am familia aici în LA și-mi place să fiu lângă ei, dar nu m-ar deranja să locuiesc în Tokyo sau Londra – nu-mi place așa de mult orașul, dar domeniul muzical e foarte tare. Aș sta acolo o vreme. Lucrurile sunt mai conectate decât în alte orașe. Aici în LA, cel mai apropiat prieten de-al meu stă la distanță de o oră cu mașina de mine. Totuși, e un oraș relaxat din motivul ăsta.

Ultimul tău remix pentru Little Dragon e foarte bun – a fost decizia lor să pună Future pe remix sau a ta?
Inițial, remixul trebuia să fie fără Future, dar am vorbit cu managerul Little Dragon la Coachella și ne-a spus că ar trebui să mai fie un invitat pe el: „Rapperul Future s-a declarat interesat, vreți să vă întâlniți cu el în studio?” Ne-am întâlnit și a ieșit super tare. Am scos piesa în vreo două ore.

Ai avut un show cu Schoolboy Q de curând. Ca tocilar auto-declarat care înainte făcea beaturi la el în dormitor, ți se pare intimidant să lucrezi cu rapperi cunoscuți?
Da, e suprarealist ce s-a întâmplat. Până și chestia cu Future. Nu are sens. Gangsta rap și beat-uri de tocilar? E confuzie în muzică zilele astea, dar aceste colaborări și turnee au luat naștere în mod natural. Nu sunt genul care să tragă de oameni: „Hei, hai să facem o piesă!” Nu sunt bun la asta. Dar sunt deschis la orice îmi iese în cale. Aș vrea să fiu în studio tot timpul. Cel mai fericit acolo sunt.

Publicitate

La festivalul CIRCO din Australia, unde o să cânți, artiștii de video-mapping vor transforma locul cu niște vizualuri dinamice, suprarealiste, 3D. Și tu ai lucrat cu un coleg artist la un show vizual, nu?
Da, lucrăm chiar acum la un show vizual foarte intens care va fi gata până la sfârșitul anului, așa că proiectul Nosaj Thing va fi mai complet în turneu. Știi videoclipul Eclipse/Blue pe care l-am făcut cu artistul digital japonez Daito Manabe? Lucrez cu el ca să transformăm clipul în ceva live, să facem un show din el. Vreau ca publicul să se simtă ca într-un spațiu cosmic, ca în planetariu.

Sună incredibil. E tare când artiștii creează mediul propice în care publicul să le poată experimenta muzica. Anumiți artiști, cum e Oneohtrix Point Never, nu prea se descurcă la capitolul ăsta. Sunt conștienți că muzica lor nu le va trezi oamenilor reacția instinctivă de a dansa, așa că încearcă să augmenteze experiența cu vizualuri care să îndemne la dans.
Da, Oneohtrix nu prea le nimerește. Eu nu vreau doar un ecran cu vizualuri. Aș vrea un fel de instalație – experimentăm cu diverse medii 3D. Țelul meu e să creez un mediu pentru muzică și să cuceresc cu totul spațiul în care va fi spectacolul. O să fie scump, dar cred că o să ne iasă până la urmă.

Apropo de multi-media, cum merge proiectul tău Timetable?
Excelent. Tocmai scoatem un album al tipului ăsta, Whoarei, sunt foarte încântat de el. Timetable e mai mult o platformă pentru oricine dorește să se implice, nu doar pentru muzică – pentru orice. Videoclipuri, postere, haine – e o platformă pentru creație de lucruri noi. În curând o să facem ceva gen revista Interview: toți din echipă vor controla câteva pagini și vor face cu ele ce vor. Suntem la început, dar cred că o să iasă bine. Timetable e în stadiul de experiment.

Ai 28 de ani, nu? Tot atâția am și eu. Se pare că în curând o să experimentăm prima întoarcere a lui Saturn (căruia îi ia 28 de ani să se învârtă în jurul soarelui). O să revină în poziția în care era la nașterea noastră și va declanșa o criză în viața noastră. Cică o să ne întrebăm ce-i cu noi, ce vrem de la viață, o să ne maturizăm, astea…
Uau, mi se pare incredibil că ai menționat întoarcerea lui Saturn, știu totul despre chestia asta. Am trecut deja prin criza asta, un pic mai devreme. Cam acum un an și jumătate, am avut cea mai proastă perioadă. Am crezut că o să mor. Refuzam orice oportunitate. Am anulat concerte, turnee și interviuri. O luasem razna. Am avut și o problemă de anxietate. Multe chestii mergeau prost – relații sentimentale, cu familia. Am fost cam dărâmat. Am făcut terapie lucrând la al doilea album, Home. E un disc foarte personal pentru mine. Dar sunt ok acum. Lucrurile se aranjează și simt că dețin din nou controlul asupra vieții mele.

Îl puteți urmări pe Nosaj pe Twitter: @nosajthing

Traducere: Oana Maria Zaharia