Ministerul Culturii vrea să facă din Biblioteca Națională doar un depozit de carte

Ministerul Culturii vrea să-și însușească o treime din clădirea Bibliotecii Naționale a României, printr-o hotărâre de guvern adoptată anul trecut în noiembrie, care schimbă beneficiarul.

|
24 Februarie 2014, 2:34pm


Corpul Aulă este partea din stânga a clădirii.

Ministerul Culturii vrea să-și însușească o treime din clădirea Bibliotecii Naționale a României, printr-o hotărâre de guvern adoptată anul trecut în noiembrie, care schimbă beneficiarul.

Deși acum doi ani, când a ocupat patru etaje din Corpul Aulă destinat birourilor bibliotecii, s-a crezut că va fi temporar, Ministerul vine acum să ia tot Corpul Aulă până la etajul cinci, plus demisolul, parterul și mezaninul, destinate lucrului cu publicul. Acestea ar putea fi subînchiriate oricui dorește să-și deschidă o cârciumă cu mici și țuică sau de ce nu, să facă o nuntă de rackeți ucrainieni.

Să nu uităm că Biblioteca Națională a fost construită cu un împrumut făcut de Guvern la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Care ne-a dat bani pentru cultură, nu pentru sediul ministerului, iar dobânzile creditului sunt preferențiale tocmai pentru că are o destinație socială. „Ministerul deturnează astfel destinația clădirii și implict fondurile obținute exclusiv pentru construcția Bibliotecii”, se arată într-un comunicat de presă al Asociației Bibliotecarilor din Biblioteca Națională. Adică ce vor să spună este că, Ministerul n-o arde doar imoral, dar și ilegal.

L-am sunat pe Bogdan Trâmbaciu, directorul Unității de Management a Proiectului, care s-a ocupat de implementarea creditului și mi-a spus: „Creditul nu are treabă cu funcționalitatea bibliotecii. Sunt spații comune pe care Ministerul a ales să le administreze, pentru că Biblioteca nu o făcea ca lumea, ca să întoarcă banii încasați către clădire, una foarte scump de întreținut. Biblioteca va putea beneficia în continuare de aceste spații.” Șeful serviciului Comunicarea colecțiilor, Doina Stănescu îl contrazice: „Toate instituțiile din subordinea Ministerului Culturii se administrează singure. De ce nu ar putea să o facă si Biblioteca Națională, la fel cum a făcut în vechiul sediu din Ion Ghica? Biblioteca, conform legii, poate avea venituri proprii.”

În plus, BNR are un departament specializat pe organizarea de evenimente. „De câte ori Ministerul a solicitat Bibliotecii spațiu pentru evenimente organizate de ei - iar numarul lor până acum a fost semnificativ - cei care au asigurat de fapt organizarea și desfășurarea au fost angajații BNR. În situația asta, cum nu are Biblioteca capacitatea de a administra spațiile?”, se întreabă retoric Letiția Constantin, unul dintre purtătorii de cuvânt ai BNR.

Pe mine cel mai mult mă contrariază că ministerul vede Biblioteca Națională ca pe o companie care trebuie să facă profit, deși ea este în mod normal plătită din banii contribuabililor. Faptul ca are spații în care se organizează evenimente culturale nu înseamnă că ele se pot închiria la metru, în orice scop. Dar, probabil ministerul a uitat rolul unei Biblioteci Naționale. Ea înseamnă identitatea și cultura românilor, iar clădirea care-o adăpostește este construită și gândită astfel încât să transmită mai departe publicului știința și educația care-l definesc. Prin: 14 săli de lectură, șase de conferință, spații pentru audiții, expoziții, proiecții, librării, muzeul cărții, cafenele și depozite de carte. Instalându-se în toate aceste spații, plus în corpul destinat birourilor angajaților, Ministerul mai lasă bibliotecii un spațiu foarte mic, în care nu și-ar mai putea exercita funcția socială și educativă. „Biblioteca este redusă la un model acceptabil poate la nivelul secolului al XIX-lea, acela de depozit și sală de lectură”, se arată  în comunicatul de presă.


Ministerul deja pusese lacăte pe ușile de interior ale Bibliotecii săptămâna trecută, împiedicând fluxul normal al cărții, de la un departament la altul.

Mi-am petrecut odată două zile ploioase în Biblioteca Națională a Olandei și n-am simțit când a trecut timpul: am citit în spații cât mai diferite, am găsit la raft cărți super nișate la care nici nu îndrăzneam să visez la București, am văzut filme și-am ascultat muzică. Toate la unul dintre cele patru etaje. La noi la bibliotecă e deschis doar până la etajul unu. Este închis în weekend și zilnic după șase. Nu ai nici măcar de unde să-ți cumperi o apă. De multe ori nu găsești o carte la raft, deși există în arhiva bibliotecii, pentru că nu au personal care să despacheteze sute de mii de cărți care așteaptă să fie sortate. Conform legii Bibliotecilor, ar trebui să existe aproape o mie de angajați, dar există puțin peste două sute. Sunt doar cinci femei de serviciu, care au grijă de spațiul cu publicul. „Wc-urile angajaților le spală angajații”, mi-a spus cineva parte din staff-ul bibliotecii, care a refuzat să-și dea numele. Salariile medii sunt între o mie și 1 500 lei. Conform departamentului de Promovare al BNR, dacă anul trecut în ianuarie și februarie au avut loc peste 50 de evenimente, anul acesta nu au avut loc decât câteva, pentru că Biblioteca are nevoie de aprobare de la Ministerul Culturii și ca să lanseze o carte în spațiile sale. În cei peste 30 000 de metri pătrați de lucru cu publicul există doar 58 de calculatoare. În schimb ministerul face 300 000 de dolari pe reclama Samsung care tronează pe acoperișul Bibliotecii, bani de care își ia televizoare pentru birouri.

Nu e prima dată când sediul Biblotecii este în pericol. În 2002, Adrian Năstase a fost cât pe ce să o transforme în sediu al Guvernului. Opt ani mai târziu, Silviu Prigoană a propus să se mute acolo Parlamentul. De fiecare dată angajații bibliotecii s-au sesizat și au făcut răzmeriță în presă, ceea ce până acum i-a salvat. Acum însă, Ministerul amenință că dă Biblioteca în judecată, dacă nu semnează actele de predare-primire ale spațiului. Eu una sper să n-o facă.