Au asistat idolatrii diavolului, yazidiții, la nașterea culturii umane?

Refugiații Yazidi primesc ajutoare de la Comitetul Internațional de Salvare (Foto via)

Cum știrile se învârt în jurul ultimei runde de atrocități comise în războiul din Irak, e ușor să te desensibilizezi cu privire la alte situații disperate, cum ar fi cea a refugiaților Yazidi.

Un întreg popor obligat să-și abandoneze casele fără alte posesii decât hainele din spinare a umblat pe jos prin munți și deșerturi. Mulți n-au avut norocul să scape de execuțiile în masă organizate de Statul Islamic și mii dintre ei sunt captivi pe muntele Sinjar fără apă, alimente sau adăpost. Copiii și bătrânii mor pe capete.

Statul Islamic n-a vrut să-i distrugă doar ca grup etnic, ci și să le distrugă religia. Credința lor a supraviețuit, în mod total surprinzător, de-a lungul culturii omenești, deși e considerată atât de subversivă și deranjantă încât a provocat războaie sfinte care aproape i-au șters pe yazidiți de pe fața pământului.

În ochii celor din Statul Islamic, yazidiții se închină Diavolului și e destul de dificil să găsești argumente în defavoarea acestui lucru; grupul se consideră poporul ales al lui Melek Taus,  „Îngerul Păun”, cunoscut și sub numele de Shaitan sau Satan. În tradiția Yazidi, această relație specială a început atunci când Shaitan l-a vizitat pe strămoșul lor, Adam, în grădina Edenului, și i-a adus fructul interzis.

Yazidiții sunt un popor străvechi de pe câmpiile Mesopotamiei, leagănul civilizației. Straturi arheologice de credință, aproape uitate, încă ies la iveală ici și colo și modifică absoluturile religioase sacre pentru musulmani, creștini și evrei în forme ciudate și tulburătoare.

Paralele dintre Îngerul Păun și Diavolul pe care îl cunoaștem noi sunt suprinzătoare – Melek Taus e cel mai important înger al Domnului, comandantul suprem al acestei lumi, rol pe care îl avea și în tradițiile lui Avraam. Și Melek Taus e tot un înger căzut care s-a revoltat împotriva lui Dumnezeu și a fost aruncat în iad; dar în cosmologia Yazidi, după 40 000 de ani, lacrimile lui au stins focul Iadului și Dumnezeu l-a iertat și l-a reinstalat în funcție.

Melek Taus, Îngerul Păun

Ceea ce dovedește caracterul complex, ambiguu și aproape uman al lui Melek Taus. În Mishefa Re, cartea sfântă pe care yazidiții o consideră cuvântul lui, acesta spune: „Eu dau, eu iau; eu îmbogățesc și sărăcesc; cauzez fericire și amărăciune… Îmi sunt cunoscute toate comorile și lucrurile ascunse; și, după cum îmi e voia, iau de la unul și le dau altuia.”

Yazidiții nu văd binele și răul ca pe niște calități opuse personificate de diverși zei, ci ca pe niște calități care fac parte din creație – există în lumea întreagă, în mintea și spiritul ființelor umane și în Îngerul Păun. Depinde de noi ce cale alegem. „Oricine e liber să facă ce-i dictează propria natură, dar cel ce mi se opune, va regreta amarnic.”

Unul dintre simbolurile lui Melek Taus e focul, care poate să lumineze sau să ardă. El a dat omenirii cunoașterea și liberul arbitru și el e cel care i-a oferit lui Adam fructul oprit.  „Dumnezeu l-a rugat pe Gabriel să-l escorteze pe Adam în Paradis și să-i spună că poată mânca fructe din toți copacii, dar să nu se atingă de cereale. Adam a rămas în Paradis timp de o sută de ani. Melek Taus l-a vizitat și l-a întrebat: „Ai mâncat grânele?” „Nu, Dumnezeu mi-a interzis.” Melek Taus i-a spus: „Mănâncă grânele și o să-ți fie bine.”

Picturi din 1920 cu straiele tradiționale ale yazidiților (via/via/via)

Yazidiții susțin că sunt cea mai veche națiune din lume, iar cultura lor a pornit de la această convenție a lui Shaitan cu Adam. Deși povestea asta seamănă cu multe mituri originare, există multe dovezi arheologice care sugerează că povestea are un element de adevăr simbolic – și că povestea cu Grădina Edenului împărtășită de toate religiile din Orientul Mijlociu s-ar putea să fie doar o amintire veche și modificată a începutului civilizației, o amintire conectată cu yazidiții într-un mod foarte special; o amintire pe care s-ar putea ca iudeii, creștinii și musulmanii s-o fi moștenit de la ei și s-o fi distorsionat pe parcurs.

Nu poți să te convertești la yazidism sau să te căsătorești cu un yazidit dacă ești de altă religie. Sunt un grup etnic distinct care au trăit dintotdeauna într-un colț de lângă granița Turciei cu Irak, unde mitul spune că era localizată pe vremuri Grădina Edenului. Până acum toate bune și frumoase, ai putea spune – Grădina Edenului e doar un mit. Dar ai auzit de Gobekli Tepe? E un sit arheologic dezgropat recent chiar pe partea turcă a graniței și s-ar putea să ne dea peste cap toate teoriile despre începutul civilizației.

Ruinele de la situl Gobekli Tepe

Descoperirea de la Gobekli Tepe a avut loc când o echipă de arheologi a observat o colecție interesantă de pietre de mormânt în vârful unui deal izolat. Au început să examineze aceste morminte și în scurt timp au descoperit că erau doar vârful aisbergului; că dealul fusese făcut de mâna omului și că așa-zisele morminte erau doar vârfurile unor megaliți din calcar imenși, conservați perfect. Aceste pietre gigantice formau un sit circular sacru care, în antichitate, a fost îngropat în mod misterios sub tone de pământ. Pietrele sunt decorate cu sculpturi minunate cu șerpi, mistreți și zei-păsări pe care yazidiții le-au recunoscut rapid ca fiind ilustrări ale lui Melek Taus și ale altor îngeri.

Nu e o exagerare să spui, în termeni umani, că acești zei-păsări au coborât la noi la începuturile timpului. Situl a fost comparat, în mod evident, cu Stonehenge, dar cel mai șocant lucru la Gobekli Tepe e vechimea lui incredibilă. Stonehenge are aproximativ patru mii de ani. Măsurătorile cu carbon au dezvăluit că Gobekli Tepe are vechimea incredibilă de 12 000 de ani, ceea ce înseamnă că arhitectura făcută de om datează dinainte de descoperirea scrisului, a metalului și a agriculturii. Acest monument a fost construit de vânătorii și culegătorii din epoca de piatră. Până de curând, noi ne imaginam că civilizația a început odată cu agricultura, dar Gobekli Tepe ne răstoarnă presupunerile despre nașterea culturii umane.

Iar semnificația sitului Gobekli Tepe nu se încheie aici. Și agricultura pare să fi început tot în această zonă, acum aproximativ  zece mii de ani, pe când megaliții aveau deja o vechime de două mii de ani. Porcii au fost domesticiți pentru prima oară într-un loc numit Cayonu, la câțiva kilometri de această zonă. Toate cerealele cultivate în agricultura străveche europeană și asiatică au un strămoș comun: grâul „einkorn”, aceeași specie indigenă cultivată dintotdeauna pe pământurile yazidiților. Ceea ce înseamnă că detaliul poveștii yazidiților în care Satan îi oferă cunoașterea lui Adam prin cereale și nu prin mere capătă deodată o importanță majoră.

Un altar yazidit în stânga și minaretul moscheei Nouri în dreapta; Mosul, Irak, 1932 (Foto via)

Deci yazidiții sunt urmașii primilor locuitori ai grădinii Edenului și se închină unui zeu-pasăre numit Satan, care a scos omenirea din Epoca de Piatră cu ajutorul fructului interzis al agriculturii, nu? Cine poate ști.

Acest mister derutant ridică întrebări interesante despre cât de departe în zorii culturii umane merg de fapt poveștile noastre despre Dumnezeu, Diavol, Adam și Eden. În plus, îl prezintă pe Diavol într-o nouă lumină, mai plină de compasiune, și te face să te întrebi dacă nu cumva modul în care Vechiul Testament îl prezintă pe Satan e mâna unei religii rivale care vrea să uzurpe o religie mai veche.

E evident pentru oricine care a crescut cu „războiul anti-terorism” că primul lucru pe care îl faci în astfel de situații e să-i ilustrezi pe cei din tabăra cealaltă – și pe zeii lor – ca pe niște teroriști însetați de sânge pentru că, dacă îi demonizezi, îți poți justifica orice atrocități pe care le comiți. Asta a fost tehnica de bază a lui Bin Laden și a lui Bush și pare foarte credibil ca scriitorii Noului Testament să fi folosit același truc.

Iar asta se potrivește perfect cu experiențele istorice ale yazidiților; până acum au avut loc 73 de încercări de genocid asupra acestor „idolatri ai diavolului” de la sosirea Islamului în regiune. Cea mai remarcabilă parte a poveștii e că yazidiții au reușit să supraviețuiască.

Michael Smith e scriitor și realizator de film. E autorul a trei lucrări de ficțiune: The Giro Playboy, Shorty Loves Wing Wong și Unreal City.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre religii rare:

Interviu cu fondatorul Yeezusianismului, prima religie bazată pe Kanye West
Santeria e noua religie favorită a cubanezilor
E oficial – file-sharing-ul a devenit o religie