FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

​Protestatarii împotriva violenței poliției au luat pe sus New York-ul

Energia mișcării anti-poliție e similară cu cea din perioada căderii Uniunii Sovietice sau a Reformei Protestante, a spus un protestatar.
15.12.14

Ultimele zile din anul ăsta în America vor rămâne în istorie pentru protestele naționale stârnite de deciziile de a nu acuza polițiștii albi în mai multe cazuri în care au fost uciși bărbați negri neînarmați. E un sigiliu palpabil al unui ​an cvasi-apocaliptic​ în care Statul Islamic, Ebola și Bill Cosby au dominat știrile. Când citești titluri despre rapoarte de to​rtură și schi​mbările climatice tot mai dramatice, pare că orice progres social făcut în ultimele cinci decenii n-a dus nicăieri. Dar 2014 e totuși un an în care conștiința națională a americanilor a simțit totuși că ceva e în neregulă. Iar acum două zile, în New York, mișcarea rezultată din furia colectivă s-a manifestat în forță.

Publicitate

După-amiază devreme, aproximativ 25 000 de protestatari de toate formele, rasele și mărimile s-au întâlnit în parcul Washington Square pentru Marșul Milionului, cu o rută stabilită prin Midtown și până la sediul Poliției din New York. Aglomerația de oameni a fost atât de densă încât a durat aproape o oră și jumătate ca să se elibereze parcul.

„Vrem ca oamenii să blocheze orașele în numele dreptății", au spus organizatorii marșului într-un comunicat de presă. „Continuăm lupta promotorilor libertății din cadrul Mișcării pentru Drepturile Civile. Suntem o nouă generație de activiști tineri multirasiali care vor să preia torța. Nu vom mai tolera aceste nedreptăți."

În aceeași zi, preotul Al Sharpton și Rețeaua de Acțiune Națională au organizat un marș al dre​pturilor​ civile ceva mai mic în Washington, DC, dar ambele evenimente aveau aceleași aspirații, deși mulțimea din parc era mai tânără și avea mai puține legături cu vechea gardă față de mulțimea condusă de Sharpton.

„De ce să mergem în Washington? Congresul e închis sâmbăta – nu vom găsi pe nimeni", mi-a spus Calvin Hunt, născut în Harlem, în timpul Marșului Milionului. „Ne pierdem vremea și energia. Lucrurile s-au întâmplat chiar aici lângă noi, așa că de aici vom porni."

Au fost prezente multe familii la marș – Hunt își adusese și el cei doi fii, ca să-i pregătească pentru realitățile sistemului. „Vreau să vadă ce se află în spatele cortinelor New York-ului", a spus el.

Pe bulevardul Fifth Avenue, mulțimea gălăgioasă a intrat în contact cu participanții la Convenția Moș Crăciunilor, pe care ziarul Village Voice l-a descris ca pe „cea mai nenorocită bețivăneală din New York". Din când în când, un Moș Crăciun mai striga câte un slogan de la contra-protestul pro-poliție: „Viețile albastre contează!" – cu referire la uniformele polițiștilor. Interacțiunile dintre protestatarii hotărâți și moșii bețivi au rămas pașnice, dar au inspirat un slogan care suna așa: „Fără dreptate, n-o să avem nici Crăciun!"

K. Lamonte Jones de la colegiul Brooklyn a purtat lanțuri la mâini și la gât pentru a simboliza sclavia. Când l-am întrebat dacă e de părere că mișcarea se va stinge repede, a spus că energia e similară cu cea din perioada căderii Uniunii Sovietice sau a Reformei Protestante. Pentru el, mișcarea Vieților Negrilor Contează are aceeași forță morală. „Nu e problemă care îi afectează pe albi sau pe negri, e o problemă umană."

Se vorbea mult despre eventuale soluții pentru această problemă. Nicholas, un alt protestatar cu care am stat de vorbă, a propus ca Statele Unite să înceapă în 2016 un dialog național de zece ani în care să se discute despre violență și libertățile civile din America. Acea conversație ar trebui să culmineze cu o a doua Convenție Constituțională în 2026, la 250 de ani de la Declarația de Independență. „Guvernul Statelor Unite se pricepe foarte bine să spună lucruri pe care nu le pune niciodată în aplicare. Și să înăbușească mișcări care nu le convin", a spus el. „Dar pe asta n-o vor putea opri."

Poliția a fost prezentă la marș în număr mare, iar evenimentul a fost pașnic. Au apărut niște tensiuni pe Podul Brooklyn, după ce protestul organizat s-a încheiat și un grup de oameni a împins un grup de polițiști care le stătea în drum. NYPD a susținut că doi polițiști au f​ost bruscați în timpul protestului și o persoană a fost arestată.

Dar cea mai impresionantă parte a zilei a fost la final, când familiile victimelor, printre care și Ra​marley Graham, Alberta S​pruill și alții, s-au așezat în mijlocul miilor de oameni și și-au făcut vocile auzite la microfon. Ron Davis, tatăl lui Jordan D​avis, tânărul de 17 ani împușcat fatal de un bărbat alb într-o benzinărie în 2012, s-a adresat primul mulțimii.

„Mă numesc Ron Davis și fiul meu a fost ucis din cauză că asculta muzică prea tare", a spus el, cu lacrimi în ochi. „Urlați tare numele fiului meu, Jordan…" Mulțimea a răspuns într-o singură voce: DAVIS! de câteva ori la rând, în timp ce vocea lui Ron creștea în intensitate, până când a izbucnit îndurerat: „Copilul meu!"

Urmărește-l pe John Surico pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre rasism:
Furia rasismului cuprind​e Israelul Tehnicile rasiste de angajare din Coreea de Sud nu sunt deloc subtile​ Viața în timpul Aparthei​d​ului în Africa de Sud Imigranții sunt înjunghiați p​e străzile Atenei