Dacă ai ratat ştirile de săptămâna trecută, trebuie să ştii că am mai bifat una din categoria „România suprarealistă". Mascaţii de la DNA au intrat la Socola, spitalul de nebuni de la Iaşi, ca să-i ia la rost pe cei din conducere într-un dosar de angajări ilegale. Chestia asta m-a pus un pic pe gânduri.

Dacă DNA s-a apucat să facă cercetări inclusiv la un spital de psihiatrie, în ce ţară bolnavă trebuie că trăim? Acum, dacă considerăm că Socola e una dintre cele mai mari unităţi de profil din ţară şi ne gândim că mai avem o clădire imensă, cea mai mare din Europa, unde DNA-ul intră frecvent, mai că-ncepi să realizezi care-i cauza acestei nebunii generalizate.

Acum, zău, după ce DNA a făcut cercetări la Socola, am descoperit prima asemănare dintre un spital de nebuni şi Parlamentul României. O a doua e că şi pacienţii de la Iaşi, şi parlamentarii de la Casa Poporului trăiesc pe banii statului. Dacă la Socola avem alde Napoleoni, la Bucureşti avem alţi conducători iluştri, cu realizări magistrale, aproape similare cu cele ale conducătorilor închipuiţi din Iaşi. Adică nimeni n-a făcut nimic.

Continuând comparaţiile, şi cei de la Socola şi cei de la Casa Poporului spun lucruri tâmpite (atenţie, n-am zis trăznite!). Şi unii şi ceilalţi se cred mai importanţi decât restul muritorilor din ţară. Ambele tabere trăiesc în lumile lor închise şi păzite - unii de gardieni, alţii de SPP. Şi aş putea continua la nesfârşit.

Dac-ar fi doar o simplă nevroză, ar mai fi cum ar mai fi. Dar avem de-a face cu oameni care au alte probleme netratate. De exemplu, băieţii din parlament trăiesc cu iluzia că autostrăzile se fac singure. Deşi au promis celor de la Ford România că îi vor ajuta cu infrastructura, n-au făcut nimic. Iar la plecarea către un job mai bun, fostul şef al Ford România a spus-o pe şleau: „Vreţi să vă facem noi autostrăzi?"

Am tot scris despre asta, o repet din nou: Ford nu va face noi investiţii fără o şosea care să-i scurteze timpii de transport. E valabil în orice economie. Compania vrea profit ca să poată investi mai mult şi să angajeze. Dacă statul nu o ajută, îşi mai face treaba o perioadă şi se cară. Şi e valabil pentru toate companiile mari. Lipsa infrastructurii e unul dintre motivele pentru care ţara stă pe loc, nu vin investitori, iar românii rămân fără locuri de muncă.

Ponta a spus o enormitate mai mare decât cifra de afaceri a grupului de companii ale prietenului său Sebastan Ghiţă. Cică nu mai vorbeşte cu jurnaliştii decât dacă aceştia îi arată bon fiscal. Nu sunt psiholog, dar genul ăsta de comportament ar trebui comentat de cineva specializat. În nicio ţară normală, un prim-ministru n-ar trebui să-şi bată joc de un drept fundamental al presei, precum accesul la informaţie.

Şi nu e singurul care ar trebui verificat de nişte medici competenţi înainte de a fi lăsaţi să deschidă gura. Altul e chiar ministrul Sănătăţii, care cere amendarea românilor care n-au fost la medicul de familie măcar o singură dată în ultimii trei ani. Lăsând la o parte că sistemul medical românesc n-are bani nici de chemoterapie, ca să-şi trateze propriul cancer, Nicolae Bănicioiu nu se gândeşte nici măcar o clipă la faptul că ţara geme de români care n-au bani nici de cinci lei pe care mulţi medici de familie ţi-i cer din ochi. Că înainte de a-i amenda, ar trebui să le pui la dispoziţie nişte condiţii de bază.

Însă, dacă e ceva ce merită cu adevărat să citești la început de săptămână, acela e profilul psihologic al românului, un studiu realizat pe 50 000 de concetăţeni, care spune, şi aş exagera eu un pic, că suntem nişte fatalişti. Ne credem mai buni ca alţii, îi admirăm pe cei din alte ţări - de regulă, occidentale - şi am vrea ca la ei, dar n-avem încredere în noi şi, în consecinţă, nu facem nimic, ci ne complacem. Vestea bună e că generaţiile noi, născute în democraţie, au potenţial de a schimba ţara asta, dar vor mai trece 20 ani până atunci.

Între timp, rămânem cu politicieni şpăgari, cu obiceiuri moştenite din cancerul istoriei recente a României, comunismul care ne-a tăiat tot avântul de dezvoltare raţională timp de mai bine de jumătate de secol (şi iau în considerare aici şi postcomunismul iliescian). De exemplu, iată un bilanţ al celor trei ani de mandat Ponta. Autorul are dreptate: singurul lucru bun făcut de prim-ministru e că a pierdut alegerile. Şi că tot veni vorba de Ponta, nu-i nicio glumă de 1 aprilie, un studiu despre plagiere a fost… plagiat. Aşa, ca să vezi cât de ironică e viaţa.

Ca să vezi cât de bolnavă e societatea asta înaltă a României, în timp ce subalternii lui Gelu Diaconu, şeful Fiscului, închideau firme pentru 50 lei în minus în gestiune, la hotelul familiei sale nu se dădea bon fiscal. Sincer, nu ştiu câtă bază să pun pe informaţia asta, dar în 2013, Centrul de Investigaţii Media publica o anchetă în care arăta că familia lui Diaconu avea afaceri, printr-un offshore în Cipru, cu un miliardar ucrainean cu relaţii prin mafia rusească.

Lăsând la o parte exemplul pe care-l dă tocmai familia lui, care nu doar că evazionează pe faţă, ba nici nu plăteşte prea multe taxe în România, ce mai poţi crede despre Fisc, când tocmai şeful instituţiei umblă cu mânării? În schimb, hai să amendăm pe toată lumea pentru bacşiş, deşi nu avem legi care să-l reglementeze. Ghici cât bacşiş se încasează! Pe scurt, puţin, iar patronii n-ar avea o problemă să-l fiscalizeze, dacă asta nu i-ar sufoca.

Eu, unul, sunt de părere că românii ar prefera să nu fure statul dacă statul, la rândul lui, ar fi corect cu ei. De exemplu, patronul lanţului de măcelării cu magazin închis pentru că a dat pe datorie a făcut un cort în faţa vechiului magazin, cu toate aprobările şi autorizaţiile de rigoare, şi a înregistrat un nou punct de lucru temporar, ca să nu dea angajaţii afară.

Într-un alt interviu, pe care nu-l mai găsesc acum, spune că n-o să ceară despăgubiri, că tot din taxele plătite de amărâţi i-ar primi. Nu însă şi de „amărâţii" care vând facturi goale, false, pe Colentina, în Bucureşti, lângă maşina inspectorilor ANAF, fără nicio greaţă sau teamă de a fi săltaţi. Dar pe cine să intereseze?

Partea bună din toate poveştile de exces de zel din partea inspectorilor ANAF este că s-a sesizat, într-un final, şi Victor Ponta şi, într-o încercare de a-şi mai repara un pic imaginea, a cerut crearea unor marje de sume găsite în casa de marcat pentru care să nu fie închise firmele mici. Măcar atât.

Între timp, politicienii români n-au nicio problemă să voteze pentru eliminarea conflictului de interese, când vine vorba de nepotism. Indivizii au votat pe şestache un proiect de lege prin care să-şi poată angaja neamurile la stat. Cel mai probabil, la stat degeaba, că doar e pe banii pulimii.

Şi ca să vezi ce clasă politică bolnavă avem, au mai pregătit o modificare de lege, una prin care cei arestaţi preventiv să poată fi arestaţi la domiciliul… pe care-l vor ei. De exemplu, dacă unul vrea să mai stea pe la Monte Carlo, că are o casă acolo, de ce nu? Doar n-o să trimită poliţia română oameni care să-i păzească acolo, nu? Ar fi o cheltuială inutilă pentru stat, aşa-i?

Mai aveam şi nişte ştiri amuzante. De exemplu, Casa Regală îşi împrumtă numele membrilor familiei unui producător de ciocolată şi, prin urmare, vom avea ciocolata „Principele Duda cu 55% cacao". Aproape amuzante: partidul Monicăi Macovei se cam sparge înainte de a fi înregistrat. Triste: cum funcţionează armata de trolli a lui Putin. De-a dreptul haioase: preşedintele Belarus, considerat un dictator, spune că nu mai e ultimul dictator al Europei şi arată cu degetul spre Putin. Şi mai triste: Iohannis îl ia consilier pe Dudu Ionescu, un personaj din trista epocă a CDR-ului.

Şi ar mai fi, dar n-am destul spaţiu. Aşa că mă rezum la concluzie. Am tot văzut asemănări între un spital de nebuni şi Casa Poporului, dar n-am spus care e diferenţa. Diferenţa e că nebunii de la Socola sunt internaţi, trataţi şi, per total, inofensivi, pe când politicienii noştri sunt orice, numai inofensivi nu.

Urmărește-l pe Vasile pe blogul său.

Mai citește alte știri anti-mahmureală:
În România suprarealistă, doar sărăcia n-a rămas neconfiscată L-aş trimite pe Victor Ponta la cules căpşuni, în Spania Între Mineriade şi Vanghelioane, România se înarmează de război cu baloane