Publicitate
Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
Știri

„ONG-iștii Soros” sparg paranoia din jurul protestelor

Interviu cu unul dintre fondatorii ONG-ului Miliția Spirituală, Mihai Bumbeș

de Ioana Moldoveanu
26 Septembrie 2013, 11:05am

Mihai la protestele Roșia Montană din 2013. Foto: Mircea Topoleanu

Mihai Bumbeș este unul dintre cei patru fondatori ai ONG-ul Miliția Spirituală, în 2002, când el era în anul întâi la Facultatea de Istorie. Opt ani a funcționat ca grup informal, dar și-a dat seama că, pentru a clădi ceva spirit civic, e nevoie de fonduri. Au devenit asociație și au primit finanțări pentru proiecte de activism de la CEE Trust, o asociație care unește mai multe ONG-uri americane, printre care și Open Society a miliardarului George Soros. Suficient cât să se declanșeze în anumite canale media plătite sau nu paranoia că Soros finanțează protestele Roșia Montană din Piața Universității, astfel încât acțiunile Gabriel Resources să scadă, să fie cumpărate de miliardar și Ardealul împreună cu Roșia și aurul nostru să ajungă la unguri.

Deși multe ong-uri din România au primit bani de la CEE Trust, Miliția Spirituală este mai bună ca și carne de tun decât altele. Prin natura activității ong-ului, Mihai a fost implicat în mai multe scandaluri de-a lungul anilor și este mai ușor de discreditat: în 2009 a fost intimidat de DNA că a publicat documente care arătau că Gică Popescu a colaborat cu securitatea, a fost inițiatorul mișcării studenților de la Facultatea de Istorie din 2011, a fost identificat ca lider în protestele de anul trecut, familia sa a fost intimidată de IPJ Argeș și a ajuns de nenumărate ori în duba jandarmilor, dar s-a obișnuit.

Cum președintele comisiei SIE din parlament, Mihăiță Calimente a ieșit luni să întărească ideea că investițiile Soros „sunt un pericol la siguranța națională” și cum miliardarul s-a simțit obligat să nege aceste lucruri într-un comunicat de presă, m-am gândit să vorbesc și cu Mihai pentru a face lumină în freneziile conspiraționiste. Ca să reușesc asta, m-am gândit că sunt Evenimentul Zilei, Antena 3 și Gândul la un loc și am reușit și eu să-l paranoizez cu întrebările mele.

VICE: Salut, Mihai. Cum comentezi declarația șefului comisiei parlamentare SIE, Mihăiță Calimente?

Mihai Bumbeș: El e un ales al neamului căruia șeful SIE îi spune uneori despre rapoartele lor de activitate. Habar n-are Calimente cu ce se mănâncă serviciile de informații, iar SIE nu și-ar permite să iasă public cu astfel de aberații și nici să-l folosească pe Mihăiță ca păpușă. Pur și simplu s-a umflat funcția în el. L-am căutat pe Camera Deputaților. Înainte de 1989 era prof de sport, nu poți să-i ceri mare lucru. Abia prin 2002 a început să-și ia diplome pe bandă rulantă la tot soiul de universități din Arad, iar el e născut în 1952. Folosește sintagme ca „securitate națională" la fel de natural cum își ia cartofi. Mihăiță susține că știe părerea lui Soros despre proteste, dar ultima dată când am verificat în media, George se însura a treia oară.

Poate fi un pericol pentru siguranța națională că Soros investește în programe românești?

Soros a investit peste opt miliarde în programe ale societății civile în ultimele decenii, în toată Europa de Est, în special pe drepturile omului. E cam imposibil să fi scăpat cineva acestui gen de filantropie instituționalizată. Nu știu să fi fost acuzați altundeva de chestiile care li se impută astăzi în România. Cât a investit statul român în programe educaționale, în cercetare? Atac la siguranța națională e să exploatezi pe bază de cianuri, să distrugi cu bună știință mediul, să dai dreptul unor societăți străine să exproprieze cetățeni români.

Și atunci de ce declară asta?

E clar și un soi de răzbunare a presei penibile pe ONG-urile care le-au cam stricat în ultimul timp audiențele și le-au șifonat imaginea de cățeluși ai democrației. Evident că este o formă de discreditare care își va găsi adepți. Dar, ideea că dacă repeți suficient de des o enormitate, va deveni adevăr, nu mai ține. Vorbim de indignați din ce în ce mai informați și mai sătui de gargară.

Unii te fac comunist. Ce ideologie te ghidează?

Comunismul este o utopie. Nu mai cred în ideologii pure, ci în idei care circulă dintr-o parte în alta. Eu am luat ceva din anarhism și din socialism. La primul apreciez autoguvernarea - avem puterea de a face și de a construi singuri. La al doilea apreciez accentul pe solidaritate. Lumea vorbește în general în termeni abstracți - națiune, popor, interes național -, dar pe mine mă interesează mai degrabă nevoile omului. În plus nu pot fi comunist pentru că știu bine ce a fost înainte de 1989. Am lucrat șapte ani la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, am scris cărți, mărturii și articolele în ziare.

De ce nu mai lucrezi acolo?

Mi-am dat demisia în aprilie. Cu mine au plecat alți șapte colegi, din cauza presiunilor politice. Au fost angajați oameni de partid, mai ales PNL, nepregătiți pe istorie recentă, cu teme clare de casă, care foloseau instituția pentru campanii de imagine. Deși am fost la protestele din 2012, nu am fost de acord cu mecanismele prin care s-a vrut înlăturarea lui Băsescu, iar noului director al instituției, Andrei Muraru, i s-a pus pata și mi-a dat foarte multe sarcini pe care nu aveam fizic cum să le îndeplinesc în timp real.

Am citit că Andrei Muraru a fost membru al Miliției Spirituale.

Nu a fost niciodată! Dezinformarea a plecat de la o greșeală făcută în 2006 de ziarul Cotidianul, în care publicasem ceva despre dosarele activiștilor de partid din perioada comunistă. Muraru apărea și el cu o declarație și astfel l-au trecut ca membru al Miliției Spirituale.

Mihai este pe lista neagră la intrarea în Parlament. A tulburat de nenumărate ori liniștea solemnă a ședințelor. În 2008, Miliția Spirituală a protestat cu acest banner a cărui lozincă a intrat în folclor, împotriva lipsei unei Opoziții reale, în condițiile alianței PDL-PSD.

În 2009 ai fost acuzat că ai luat bani, probabil de la Mircea Sandu, pentru a publica documentele de la CNSAS conform cărora Gică Popescu a colaborat cu Securitatea.

Lucram la un studiu, Sportivii și Securitatea, și mă bătea gândul să aplic la un doctorat pe temă. Încă din facultate publicam anchete în presa centrală despre foștii securiști. Cercetasem documentele astea și știam că le văzuse și un ziarist de la Gazeta Sporturilor. Muncisem mult la subiect și mi-am dorit să fiu primul care îl publică. Așa apărut în Adevărul și totul s-a răsturnat împotriva mea. Media l-au transformat pe Gică Popescu în victimă. Mi-a făcut plângere penală, nu pentru că aș fi luat bani, ci pentru că am publicat documente care nu erau de interes public.  

Ai fost chemat și la DNA.

Da, la intimidare, la trei luni după scandal. I-am întrebat în ce calitate și au zis „Niciuna”. Am crezut că e o glumă a unui post de radio, dar i-am sunat și au confirmat. Deși mi-au zis că n-am nevoie de avocat, m-am dus cu un prieten de profesie, dar din altă zonă a dreptului. Le-am zis că refuz să dau o declarație. M-au chemat iar peste o lună, dar între timp am contactat un avocat specializat pe astfel de spețe, care i-a trimis un fax procurorului șef Daniel Morar, în care solicita să precizeze calitatea și numărul dosarului. Nu m-am dus la audiere și nici n-au mai sunat vreodată după mine.

Cum s-a terminat toată povestea?

Gică Popescu și-a luat hârtie de la CNSAS cum că toate notele informative îi aparțin, dar nu intră sub incidența legii colaborării cu Securitatea, care spune că ești vinovat doar dacă ai încălcat drepturile omului. E o formulă prin care sunt scăpați foștii informatori de justiție (vezi și cazul Andrei Marga, fost director ICR). A fost Gică Popescu, na, un simbol. În cazul meu nu s-a început urmărirea penală și am reprimit acreditarea la CNSAS care îmi fusese inițial retrasă. A fost doar o campanie de presă împotriva mea.

Mihai la protestele din ianuarie 2012

De ce te-ai dus la proteste în 2012?

Inițial din solidaritate cu Arafat, un om care a făcut ceva în România. Apoi a devenit un protest împotriva unei clase politice coruptă de 22 de ani. Eu am protestat până ce Curtea Constituțională a declarat comasarea alegerilor neconstituțională, ăsta era unul dintre obiectivele Miliției Spirituale.

Cum te poziționezi față de politizarea protestelor?

În prima fază n-am știut, iar când am aflat, era aproape imposibil să fac ceva, televiziunile dădeau ce voiau. Oamenii sinceri, neremunerați, erau puțini și vocea lor era difuză, spre deosebire de anul ăsta. Cu toate astea, nucleul de-atunci a contribuit foarte mult la ce se întâmplă acum. A fost un declick pentru mulți dintre tinerii prezenți în Piață.

De ce după protestele de anul trecut mama ta a fost hărțuită de IPJ Argeș?

Am fost identificat ca unul dintre lideri, pentru că în prima zi am dat tonul marșului protestatarilor către Cotroceni. La o lună de la protest, doi polițiști în civil s-au dus la ai mei, la Curtea de Argeș, unde au pus o vecină să declare în scris ce știe despre mine. Când n-au mai găsit alți vecini acasă, s-au dus la mama, care nu i-a lăsat să intre în casă. I-au pus tot felul de întrebări securistice: când vine fiul pe-acasă, cu ce se ocupă, deține armament de foc, are carnet, are mașină, unde e soțul dumneavostră acum? Nu le-a răspuns, dar mai târziu au așteptat-o în scara blocului și i-au zis: „Dacă nu veniți cu noi la Pitești să dați declarație, copilul dumneavostră va avea de suferit.” Apoi s-au dus și la medicul de familie, ca să ceară fișa medicală. Nu i-a dat-o, dar a fost întrebat: „A suferit de boli psihice?”.

Rezoluția Procuraturii Argeș din 12 decembrie 2012. Dă click pentru a vedea imaginile mărite.

Sinistru. Și ce-ai făcut?

Mai multe ONG-uri au ieșit cu o declarație publică și s-a sesizat IPJ Argeș. Șeful biroului intern mi-a recunoscut neoficial că a fost intimidare. Am făcut sesizare penală către Procuratura Argeș și am aflat că SPP-ul din București redactase o notă din care reieșea că trebuie să fiu cercetat pentru arme de foc, substanțe explozive și toxice. Au trimis-o la Argeș, pentru că aia e adresa mea din buletin. Normal este ca departamentul SRI specializat pe zona societății civile să se ocupe de astfel de cercetări. Polițiștii s-au ales doar cu un avertisment, iar eu am primit rezoluția în poștă mult peste termenul limită în care o puteam contesta.

De ce a făcut SPP-ul asta?

Probabil SPP-ul era mai apropiat de Traian Băsescu și SRI-ul a refuzat să joace jocul ăsta murdar. Deja exista o cercetare despre mine, pentru că am fost deținător de certificat ORNIS, care dă acces la documente de arhivă secrete. Pentru a obține acest certificat, SRI-ul mă verificase deja timp de trei luni.

Centrul cultural Ataturk, piața Taksim. Pe banner scrie: „România alături de voi. Continuați să rezistați.”

Ești acuzat că ți-ai făcut școala pentru protestele Roșia Montană la răzmerița turcilor din piața Taksim. Ce căutai acolo?

Pur și simplu, ca activist am înnebunit când am văzut ce se întâmplă. N-am putut să nu empatizez cu oamenii gazați. Ceva în mine s-a declanșat. M-am documentat, eram de acord cu motivația și cu scopul protestului. Era și aproape de România. Simțeam și că trec anii peste mine și n-am avut șansa să trăiesc o manifestație adevărată împotriva unui sistem corupt. Eu chestiile astea le trăiesc, mă hrănesc cu energia lor. 

E ca la sporturile extreme, ai nevoie de adrenalină?

Nu e ca un sport. Nu e despre violențe, ci despre ce fac oamenii ăia acolo, discută, încearcă să construiască și să găsească soluții reale. Mi se pare mult mai spectaculos decât aruncatul unui Molotov. Plus că, în prezent nu te poți lupta singur, ai nevoie de solidaritate internațională ca mesajul să meargă dincolo de granițe, mai ales când televiziunile boicotează mișcarea. Străinii aveau colțul lor internațional în Parcul Gezi.  

Ce-ai făcut când ai ajuns la Istanbul?

Am stat la niște studenți francezi, într-un ghetou chiar lângă Taksim, care colcăia de șobolani. Stăteam pe jos într-un sac de dormit. Cinci zile în care n-au fost violențe, am discutat cu oamenii, am scris despre comunitățile de-acolo și i-am ajutat să construiască baricade. Am mâncat în parcul Gezi, din ce aduceau oamenii. Se trăia din donații. După ce m-am întors în țară, au început violențele. Am plecat iar cu o prietenă de la Cluj, cu autostopul. După evacuarea Parcului Gezi, poliția turcă a început să folosească masiv gazul și armamentul din dotare.

Ce ai învățat acolo și poți aplica aici?

În parc, în timp ce poliția intervenea violent, anarhiștii au făcut zid uman în jurul musulmanilor practicanți, ca ei să se roage fără a fi deranjați. Așa am înțeles că în anumite cazuri, când cauza e comună, ideologia mea e fix pix. Am devenit mai tolerant - important e scopul pentru care ești acolo.

Ai învățat ceva tactici de luptă cu jandarmii, cum se scrie prin presă?

Am învățat că baricadele sunt inutile, poliția le dărâmă imediat. Dar Miliția Spirituală militează pentru nesupunere civică nonviolentă. Mă refer la micile acțiuni de protest în care noi ne asumăm încălcarea legii, pentru a atrage atenția asupra unei probleme legitime. Dacă doar aplaud, nu mă bagă nimeni în seamă. Și cei care au ieșit în 1989 au încălcat Codul Penal. Nu ai cum să faci o revoluție, o înlăturare de sistem, fără încălcarea legii.

Mihai, la proteste Roșia Montană din 2013

La protestele pentru Roșia Montană se permite încălcarea legii când se ocupă strada. Înseamnă asta că nu vom schimba nimic?

Ne lasă să protestăm nu pentru că vor, ci pentru că ne-am câștigat acest drept. Doar prin volumul de oameni îți permiți să recuperezi simbolic un spațiu. În plus, inflamarea jandarmeriei la protestele de anul trecut nu a făcut decât să agite spiritele mai rău și cred că au învățat ceva din asta.

Dacă ar trebui protestat prin nesupunere civică, de ce marșul circulă pe un singur sens, când ar putea ocupa toată strada?

Pentru că scopul nu este să blocăm circulația, să ne punem rău cu participanții la trafic și cu jandarmii, ci să ne audă și să ne vadă oamenii de la geamuri. Rondul de la Universitate este un spațiu mai restrâns, unde circulația se poate devia ușor. Și nici nu am ajuns la masa critică în care ne permitem să blocăm orice. Când vom fi 50 000, vom ocupa tot Magheru inevitabil, că nu vom avea loc.

Protestele din România sunt foarte atipice față de ce se întâmplă prin Europa.

Pentru că în piață sunt oameni care n-au mai protestat. Ține și de cultura protestului local. Aici oamenii cedează mult mai ușor decât grecii, care sunt căliți. Mulți au copii. Se tem de violențe. Chiar și cel care e construit astfel încât să vrea o chestie radicală, conștientizează că ar decredibiliza acțiunea. Foarte bine că oamenii se bucură, dansează, se cunosc, într-o societate atomizată, în care uitaseră principiile interacțiunii. Hai să venim noi un milion de oameni pașnici în stradă. Pică toate guvernele.

Ce faci tu în cadrul protestelor?

Sunt implicat în campania Salvați Roșia Montană din 2006, inițial mai mult ca istoric, mă interesa patrimoniul. Am fost unul dintre Admin-ii evenimentului „Revoluția începe la Roșia Montană", pe care nu l-am făcut eu. Am dat tonul de câteva ori spre ocupat chestii. Fac traseele pentru marșurile de duminică, pe care lumea le aprobă prin vot. Am făcut brainstorming în piață cu niște publicitari și așa am ajuns la numele paginii de facebook Uniți Salvăm, cu care sper să ne implicăm pe viitor și în alte probleme ale societății. Roșia e miza de conștiință a acestei generații. Dacă reușim să împiedicăm proiectul, tinerii se vor mobiliza și pentru altele.

Ce plănuiești dacă se aprobă proiectul?

Nu iau în calcul eșecul Pieței, dar dacă se va întâmpla, o să merg la Roșia Montană. Probabil se va forma acolo o rezistență. Am intrat cu sufletul în chestia asta.

Proiectul CRIM a fost făcut în parteneriat cu Centrul de resurse pentru participare publică, Asociația Română de Dezbateri Oratorie și Retorică, One World Romania, Grupul pentru Acțiune și Patrimoniu. Au existat partneriate punctuale și cu Facultatea de Științe Politice de la SNSPA, Facultatea de Istorie UB, de Filosofie UB și alte licee din București și din țară.

Un reproș pentru Miliția Spirituală este că mereu criticați, dar nu oferiți o soluție.

Strategia noastră merge pe trei direcții. Partea de participare publică și organizare comunitară - școala de activism CRIM, în care construim, facem educație civică, încercăm să schimbăm mentalități. Partea de watchdog - reacționăm la probleme punctuale. Și partea de cercetare a istoriei recente, dublată de studii publicate la noi pe site sau în presă. Din punctul meu de vedere oferim ceva societății.

Cum ai ajuns să faci școala de activism CRIM, proiectul de 75 000 de dolari pe o perioadă de 16 luni?

L-am scris în 2011, dar CEE Trust ne-a atras atenția că nu avem cum să schimbăm mentalități, dacă nu facem un studiu sociologic înainte. M-au invitat în Polonia, unde am discutat cu directorul CEE Trust pe Europa Centrală și de Est, Lidia Kolucka și cu Piotr Arak, care la vremea aia era consilierul primului-ministru polonez pe probleme de educație, Polonia fiind una dintre țările europene care au investit cel mai mult în domeniu. Așa am ajuns să facem proiectul Geography of Youth Activism, de 30 000 de dolari, care cuprindea și un studiu făcut de IMAS la nivel național despre activismul și cultura protestului la tinerii români. În urma lui am constatat că tinerii nu formează grupuri sociale și nu interacționează. Cei care protestează au studii superioare și un anumit venit.

Dacă tu clădești o cultură a protestului, înseamnă că tu faci protestele?

Nu, cultura protestului apare în timp îndelungat și este rodul implicării masive a multor oameni. Protestul stradal este doar o formă a participării publice și nu e cea mai importantă. Dau două exemple. Mediul online: articole în media. Și hacktiviștii, care sunt foarte puternici și care în viitor vor juca de departe un rol important în lumea în care trăim. Protestele propriu-zis le fac oamenii care au conștiința existenței lor ca cetățeni.  

Ați fost acuzați că ați cheltuit banii netransparent. Pe ce s-au dus?

Am făcut 15 ediții de CRIM Cafe-uri - laboratoare sociale de gândire critică, unde dezbăteau în medie 50 de persoane. Am făcut o Internshipiadă de mare succes, în care am selectat interni pentru 30 de ONG-uri. Am organizat workshop-uri ținute de experți pe care i-am plătit: pe public speaking, pe moderare, pe tehnici de consens etc. Am plătit chiria și întreținerea sediului unde făceam toate astea. Am ținut două ateliere de bannere și stencil-uri la Street Delivery. Am avut o tabără de activism în Piatra Craiului. Am avut caravană de teatru contemporan care a făcut turneu prin țară, iar după spectacol se țineau dezbateri. Am fost la festivalul de activism de la Toulouse. Am cumpărat logistică: aparat foto, două laptopuri, videoproiector, router, lucruri de care vom beneficia și în viitor. Împarte toți banii ăștia la mai mult de un an și la câte activități am avut și să vezi că de fapt sunt foarte puțini.

Cam cât la sută au fost salariile?

Cam 30%, dar împarte-i pe 16 luni la nu știu câți oameni. Eu am avut cel mai mult, 1 600 lei pe lună. Acum caut să mă angajez, ca să nu mă relochez la Curtea de Argeș. Între timp am depus cerere de finanțare pentru alte proiecte. Vrem să continuăm CRIM - construcție, responsabilitate, implicare și militantism - și la anul în licee.

Pentru că pe pagina de facebook CRIM postezi despre proteste într-o perioadă în care proiectul nu s-a terminat, o concluzie a presei a fost că ești organizatorul protestelor.

Pagina facebook CRIM nu e ceva finanțat. CRIM e o școală de activism, nu pot să tac, mai ales când e vorba de ceva puternic. Anumite activități pe care le facem sunt publice și unele nu sunt. Dacă eu fac mâine un atelier pentru dezvoltarea organizației, de ce te-ar interesa pe tine?

Dacă nu ești lider, de ce dai acest interviu?

E important să ies cu anumite mesaje, în anumite momente, mai ales că am refuzat să apar la televizor, tocmai ca oamenii să nu identifice protestul cu niște lideri. Vreau să simtă că puterea le aparține. În plus, dacă există lideri, se va spune că sunt scoși în față pentru că vor să-și facă partid. Demoralizezi și deconstruiești toată povestea. Eu sunt un purtător de mesaj și un activist cu ceva mai multă experiență și dau interviu în calitate de cetățean și de participant la proteste.

Miliția Spirituală, cap de ziar în Evenimentul Zilei, în 2004

Pățești foarte multe. Iei amenzi fără să fii acolo, te intimidează DNA-ul, te cercetează SPP-ul. Cum îți explici?

Sistemul reacționează. Așa a fost învățat, să te reducă la tăcere. Folosesc armele pe care le au. Încearcă să te denigreze și să te decredibilizeze. Dacă eu aveam ceva cu care să mă prindă în toți anii ăștia, nu mă prindeau!? EVZ a primit cea mai mare sponsorizare de la RMGC. Între timp, eu citesc George Orwell - Omagiul Cataluniei:

Unul dintre cele mai triste rezultate ale acestui război a fost că m-a învățat că presa de stânga e tot atât de mincinoasă și de necinstită ca și cea de dreapta. (...) Abia începuseră luptele ca ziarele, atât de dreapta, cât și de stânga, s-au și precipitat, în același timp, în aceeași hazna de minciuni. (...) Oamenii care scriu asemenea lucruri n-au luptat niciodată; poate ei cred că a le scrie e un substitut al luptei. În toate războaiele se întâmplă același lucru: soldații luptă, ziariștii fac gălăgie și niciun patriot adevărat nu se aprpopie de tranșeele de pe front decât în cât mai scurtele turnee de propagandă."

Citește și:
Cum reacţionează parlamentarii când îi întrebi de Roşia Montană
Aurul nu se exploatează doar cu cianură
Cum a fost la protestele Roșia Montană din afara României
Operațiunile cu cianură nu înseamnă minerit

Plus restul articolelor Goana după aur - varianta românească 

Tagged:
Vice Blog
rosia montana
interviú
goana dupa aur
Militia Spirituala
Mihai Bumbes