FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Cea mai deprimantă staţiune litorală din lume

În California există un lac imens plin de pesticide, pești morți și alte bunătăți, în care-și petreceau verile cei de la Beach Boys.
Dana  Alecu
translated by Dana Alecu
Bucharest, RO
vice romania stiri ziare reportaje sex droguri vicii
Nu toate stațiunile sunt de vis. Fotografie de Isabella Mendes / Pexels

Marea Salton, care e cel mai mare lac ca volum din California, s-a format din greșeală.

A luat naștere la începutul anilor 1900 după ce, din cauza unei ploi torențiale, râul Colorado a trecut peste digurile unui canal de irigații și a umplut cu milioane de litri de apă fundul unui lac secat, din deșertul Californiei.

O captură dintr-o reclamă mai veche pentru Marea Salton. (via)

Inițial, marea nouă imensă, formată în interiorul țării, a fost o binecuvântare.

Publicitate

În anii '50 și '60, era o atracție turistică înfloritoare. Promovată ca „miracolul din deșert", devenise un soi de Palm Springs, dar cu plaje. Ajunsese să atragă peste jumătate de milion de vizitatori anual.

Au răsărit cluburi de iahturi pe maluri, oamenii au dat buzna pentru pescuit și ski nautic, iar vedete ca Beach Boys și Sonny Bono o vizitau ca să conducă șalupe și să înoate.

Terenurile de aici erau atât de căutate, încât agenții imobiliari urcau oamenii în avioane de agrement și le vindeau spațiul din zbor, fără să coboare vreodată pe el să-l și vadă.

Dar n-a rezistat.

Marea a devenit repede un soi de supă dintr-un coșmar ecologic. Marea Salton este înconjurată de aproape o jumătate de milion de pogoane de terenuri agricole, iar apa din ele curge în mare și aduce cu sine sare, fertilizatori și pesticide. Încă din anii '70, apa a devenit prea toxică ca să susțină orice fel de viață, iar țărmul s-a umplut cu mii și mii de pești morți.

Duhoarea peștilor morți combinată cu grămada de alge intrată în descompunere au făcut mirosul apei să fie atât de urât încât nimeni nu și-a mai dorit să se apropie de ea.

Beach Boys au plecat. Sonno Bono a plecat. Toată lumea a plecat, iar Marea Salton fost lăsată de izbeliște.

Am vizitat Marea Salton weekendul trecut ca să văd în ce stadiu se află.

Dacă doar ești în trecere pe autostrada 111, s-ar putea să ai impresia că e încă un loc drăguț. Vremea era plăcută, plajele erau albe, iar stoluri de păsări planau de-a lungul suprafeței albastre a apei.

Publicitate

Dar, din păcate, Marea Salton e „un Monet adevărat." Când ieşeai din mașină și te apropiai de ea observai că era o mizerie mare și putrezită.

Apa era maro închis, însă părea albastră, pentru că reflecta cerul fără niciun nor. Plajele albe se pare că erau așa, pentru că-sfăcute din oasele pulverizate a milioane de pești morți omorâți de apa toxică. Probabil că nici păsările nu o duceau prea bine. Botulismul aviar e o problemă persistentă în Marea Salton, ceea ce duce la moartea a sute de păsări anual.

Apoi m-a lovit mirosul. Dumnezeule, ce miros! E ca o piață de pește la sfârșitul unei zile lungi de vară. Doar că peștele în loc să fie ținut pe gheață, în piața asta e păstrat pe munți de diaree.

Am încercat să vizitez câteva locuri care încă mai pot fi considerate atracții ale zonei.

Mai întâi am fost la „faimosul" Muzeu Internațional al Bananelor. La fel ca toate lucrurile din America ce pretind că-s „faimoase", ei nu prea înțeleg ce presupune cuvântul ăsta.

Site-ul lor oficial nu afișează programul (sau orice altceva măcar), așa că am dat buzna sperând să fie totul bine.

Muzeul era închis. Am vorbit cu fata care muncea în magazinul vecin și mi-a spus că unchiul ei conduce muzeul. „Nu știu dacă va fi deschis azi," mi-a zis ea. „L-am văzut când pleca cu niște banane, deci cred că are treabă. E cam genul care apare pe neașteptate și deschide când are chef."

Apoi, am încercat să vizitez Muzeul de Istorie al Mării Salton, care, după cum sugerează și numele, e un muzeul dedicat istoriei Mării Salton. Nici site-ul lor nu oferea orele de vizită, deci, din nou, am mers în speranța că totul va fi bine.

Publicitate

După ce am condus ceva timp pe un drum noroios, am ajuns în punctul în care GPS-ul meu spunea că ar trebui să fie Muzeul de Istorie al Mării Salton. Acolo nu era nimic decât o poartă încuiată și un om care pescuia dintr-un pârâu alături de cei doi copii ai săi.

Am încercat să sun la muzeu, să văd dacă era dechis/exista, dar nimeni nu a răspuns.

În timp ce plecam, l-am întrebat pe pescar dacă a prins vreun pește. Mi-a zis: „nu e niciun pește aici. Eu fac asta doar ca să-mi scot copiii din casă."

După aia m-am îndreptat spre Bombay Beach, cel mai dezvoltat oraş de pe țărmurile Mării Salton.

La fel ca Marea Salton, și Bombay Beach a fost cândva un loc drăguț.

Dar marea a început să-spargă digurile şi să inunde constant părți mari ale orașului. În anii '80, părea că nu se mai poate face nimic în privința ei, așa că oficialitățile au construit un baraj în jurul unei jumătăți ale orașului și a lăsat marea să-și facă de cap.

Din cauza asta, țărmul era plin de structuri stricate, care se dezmembrau în timp ce se scufundau în pământ.

Jumătatea de oraș aflată pe partea uscată a barajului o duce cât de cât mai bine. Dar „mai bine," în cazul ăsta, nu contează prea mult.

Clar e cel mai apocaliptic loc pe care l-am văzut cu ochii mei.

Din orașul care nu s-a scufundat în pământ, cam o treime era abandonată.

Părea ca și cum oamenii au plecat în grabă. Multe dintre case aveau încă lucrurile fostului proprietar în ele.

Publicitate

După ambalajele alimentelor care încă erau în dulapuri, oamenii au plecat în jurul anilor '90.

Ținând cont de apropierea Los Angeles-ului și de nivelurile sale extrem de neplăcute de degradare urbană, nu e de mirare că exploratorii urbani, utilizatorii de Flickr și documentariștii s-au îngrămădit în Bombay Beach ca să se scrie despre zonă.

M-am oprit pentru prânz la Ski Inn, singurul bar din oraș, unde am luat un sandviș cu brânză, cartofi prăjiți și salată. Sandvișul avea același gust precum cartofii care aveau aceeași aromă ca salata. Mai exact, fiecare fel de mâncare din farfuria mea avea un gust ca și cum aș fi înghițit apă din cadă din greșeală.

Când mâncam, niște documentariști tineri filmau locuitorii. „E vreo problemă dacă iau un cadru cu tine când fumezi afară?", unul dintre ei l-a întrebat pe un localnic în vârstă, ros de vreme. „Lumina e tare bună acolo."

Documentariştii siropoşi sunt ceva atât de normal în Bombay Beach încât, atunci când am cumpărat o sticlă de apă din magazinul de la capătul străzii, proprietarul, imediat ce și-a dat seama că sunt un străin, m-a întrebat, „faci aici un documentar?"

Din nu știu ce motiv, în Bombay Beach sunt doar două magazine. Amândouă vând cam aceleași produse, articole de băcănie, pentru casă, etc, și sunt poziționate la câțiva zeci de metri unul de altul. Într-un oraș cu o populație sub 300 de inși, nu prea pot să-mi imaginez că le merge vreunuia prea bine.

Publicitate

Magazinul mai vechi are produse care par să fi rămas nevândute de cel puțin 20 de ani. Era o felicitare cu „Îți urez o croazieră frumoasă!" cu imaginea unei bărci pe față. Am deschis-o și am dat de o molie moartă, strivită înăuntru. Dacă eram o persoană mai sensibilă, m-aș fi simțit rănit.

În direcția opusă Bombay, Beach, la 50 de mile de mers pe partea vestică a coastei Mării Salton este orașul Salton. Se pare că o duce puțin mai bine decât Bombay Beach. Sunt câteva case acolo pe care chiar le-aș putea descrie ca fiind „drăguțe."

Dar, din nou, „mai bine" nu înseamnă mare lucru aici. Indiferent de cât de drăguță e o casă aici, rămâne tot o casă drăguță care stă pe o plajă a morții.

Din păcate, lucrurile par să devină din ce în ce mai rele pentru Marea Salton.

În luna martie a acestui an, Curtea Supremă a Californiei a votat susținerea unei afaceri din 2003 bazate pe un transfer de apă.

Afacerea, care a intenționat să reducă dependența de Râul Colorado ca singura sursă de apă, va transporta milioane de litri de apă din mare și o va da suburbiilor.

Ceea ce n-ar fi tocmai o tragedie teribilă, ținând cont că marea este poate porțiunea cea mai săracă în vegetație din întreaga țară. Dar dacă vor lua apa, fundul mării va fi expus. Care desigur că e acoperit cu multe lucruri oribile. Conform BBC, dacă marea va seca (lucru destul de posibil), va elibera „nori de praf toxic peste California de sud." Care va duce puțin din Marea Salton peste patru milioane de oameni.

Deci e ceva de urmărit.

@JLCT

Traducere: Dana Alecu

Citește și:
La pescuit în centrul Bucureștiului
Fabricile de reciclare din România importă deşeuri din cauza gropilor de gunoi
Patru tone de pești morți în râul Arieș