Universitarii danezi inventează sporturi care te îmbată muci

Printre cei mai sportivi beţivi din câţi am văzut până acum se numără studenţii danezi. Doar că băutul de alcool nu e un sport în sine, ci condiţia obligatorie ca să participi la competiţii sportive ciudate care te umplu de bere, Jager şi glorie eternă.

Pe 25 aprilie am trecut pe la cursa de canoe vâslită cu berea-n bord (‚Kapsejlads’) de studenţii Universităţii din Aarhus pe lacul parcului universitar. Cursa strânge anual peste 25 de mii de studenţi şi profesori care nu se deosebesc cu nimic în ziua evenimentului de orice alcoolic notoriu care-şi sfârşeşte ziua în cel mai confortabil şanţ.

Sportivi care se antrenau pentru curse. (Fotografii de Ramona August, Anders Trærup)

Din regulamentul concursului de caiac am aflat că, la fiecare traversare cu vâsle a lacului, fiecare ‚sportiv’ trebuia să bea câte o cupă de bere, după care să înconjoare în fugă, de trei ori cupa golită. Turele cu caiacul sunt vreo zece în total, câte două la fiecare jumătate  de oră.

Majoritatea spectatorilor erau veniţi de la primul ceas al dimineţii şi după feţele lor mi-am dat seama că s-au apucat de primele tării cel puţin cu o noapte înainte.  În parc era aglomerație ca la #occupy, doar că dozele de bere ţineau loc de bannere, protestatarii nu beau doar de supărare, iar singurii oameni în uniforme erau cei de la ambulanţă.

Nimeni nu ştia numele echipelor sau clasamentul, dar se scanda „Go, go, go!” de fiecare dată când cineva din mulțime dădea un butoi de bere pe gât în mai puțin de zece secunde.

Am intrat în aglomeraţie ca să iau pulsul mulţimii. Pe pulsul lui scria de mult comă, timp în care gaşca cu care venise şi trecătorii ţineau morţiş să-l orneze cu sticle de bere, crenguțe de copaci, stickere şi resturile prânzului la caserolă.

N-am înţeles dacă tipa asta era mai timidă sau pur şi simplu n-avea chef să se vadă atât de praf. Oricum, era singura care se chinuia să dea la raţe cu capul îndesat într-o pungă, în timp ce alţii decorau în văzul raţelor şi a trecătorilor apa lacului sau boscheţii.

Tipele astea și-au surpris coechipierul căzând în comă alcoolică și strigau după asistență către un voluntar de la ambulanță.

Pe ei îi ştiam dintr-o viaţă mai sobră, de la cursurile de Cognitive Semiotics. I-am întrebat dacă vor să apară într-o poză pentru Vice România şi-au ales să se prostească în felul ăsta.

Atracţia zilei însă a fost maratonul de alergat gol puşcă pe stomacul pictat şi plin de beri.

Nici turnamentul celor îmbrăcaţi în băşici uriașe de nailon n-arăta rău. După cinşpe beri – condiţie obligatorie de a lupta în arenă îmbrăcat în bășică uriașă – băieţii ăştia mai mult leşinau unul pe celălalt decât se băteau. La sfârșit, toți erau foarte sparți…

Exemplul prințesei gonflabile din imagine a fost în scurt timp urmat de câteva tipe bete, care se chinuiau să se cațere în copaci doar ca să vadă mai clar cine naiba mai borăște pe caiace.

Între timp, alți spectatori erau mai practici: urmăreau cursa direct din căruciorul de supermarket, proaspăt blindat cu noi doze de bere. Nu ştiu exact dacă cineva a stabilit până la urmă un record nou de vâslit caiacul în comă în cel mai scurt timp, dar când am plecat din parc cei care acordau primul ajutor păreau destul de ocupaţi.

Mi-am promis că data viitoare când mai ajung la Kapsejlads o să-mi trag un stand scump cu leacuri băbești de mahmureală, pe care-o să scrie mare Cantonament. Skålși hai noroc!

Citeşte şi alte aventuri ale corespondentului VICE România în Danemarca: Am recoltat verdele danezilor

Şi citeşte şi: Fetele care îi terorizează cu fundurile lor perfecte pe adormiții indiferenți