FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Cu cine m-am împrietenit la petrecerea de priveghi a lui Margaret Thatcher

Petrecăreții au avut parte de vreme bună în ziua morții lui Thatcher. Poate că ar trebui să sacrificăm câte un conservator în fiecare an ca să aducem primăvara.
10.4.13

Oamenii au avut reacții destul de intense înurmă cu două zile la auzul veștii despre moartea lui Margaret Thatcher. Unii într-o direcție, alții în alta. Cei de dreapta au luat doborârea uniunilor, războiul din Falklands și faptul că „nu era pentru schimbare” drept motive pentru a o venera, pe cândstângiștii au menționat doborârea uniunilor, războiul din Falklands și faptul că ea „nu era pentru schimbare” drept motive ca să se îmbete și să sărbătorească.

Prin 2004, comunitățile anarhiste și cele de stânga din Marea Britanie au anunțat că va fi o petrecere în piața Trafalgar din Londra în prima sâmbătă după moartea lui Thatcher. Chestia asta spune multe despre resentimentul simțit pentru ea în acele secțiuni ale societății care plănuiau petreceri în cinstea morții ei cu aproape zece ani înainte ca femeia să moară, dar lumea s-a schimbat de atunci. Internetul tinde să catalizeze sentimentul public și să-l transforme în acțiune mult mai rapid decât o făcea acum 9 ani și, evident, oamenii n-au mai așteptat șase zile ca să arate lumii cât de bucuroși sunt că a murit.

Publicitate

Piața Trafalgar a fost liniștită noaptea trecută – petrecerea e încă plănuită pentru sîmbătă – dar am auzit că, în Brixton, o gașcă de oameni au hotărât să facă un party pe stradă în numele ei. M-am îndreptat spre Piața Windrush ca să văd care-i faza cu anti-priveghiul.

Thatcher a făcut praf clasa muncitoare, prin urmare, clasa muncitoare a hotărât să se facă praf în ziua morții ei.

Dacă vă așteptați ca o petrecere la care lumea se bucură de moartea cuiva să aibă un aer malefic, așa cum mă așteptam eu, ați fi fost surprinși. Atmosfera era, în mod ciudat, plină de viață și de energie pozitivă.

Poate o fi fost din cauza tipului cu pălărie de pirat care fuma trabuc și gâlgâia bere, dar mie Piața Windrush mi-a părut a fi gazda unui festival de muzică obscur.

Singura femeie care a avut ceva drăguț de zis a fost Venice, din fotografia de mai sus, care a declarat că „totuși Margaret a fost primul lider de sex feminin din lume, avea pernuțe de umeri mișto și mi-a plăcut că și-a antrenat vocea ca să sune și mai hardcore.”

În orice caz, era o admirație cu juma' de inimă, pentru că a adăugat: „A fost la putere toată copilăria mea. Am așteptat toată viața să moară.” Când am întrebat-o de ce sunt mulți oameni care o plac, mi-a spus că „sunt mulți dobitoci. Cititori de cancane. Idioți manipulați de mizeriile capitaliste. Cu toții suntem un produs al mediului nostru. Cea mai mișto femeie din anii 1980 e Sam Fox.”

Bucuria macabră era destul de autentică, ceea ce nu se poate spune despre devoțiunea acestui tip cu fular pentru rastafarianism.

Oamenii au avut parte și de vreme caldă în ziua morții lui Thatcher. Poate că ar trebui să sacrificăm câte un conservator în fiecare an ca să aducem primăvara.

Apoi au apărut tipii ăștia care au cam stricat vibe-ul pozitiv cu bannerul lor pe care multă lume l-a considerat sexist. Totuși, cei doi tipi sunt în trupa Fat White Family, deci măcar se poate spune că evenimentul a fost susținut și de celebrități.

Apoi și-au făcut apariția și dealerii de droguri, după care toată lumea a comandat pizza. Se pare că pizzeria era pe fază cu ultimele evenimente și se pregătise ca la carte.

Tipul ăsta dădea lapte gratis, o glumă bună în legătură cu prima poreclă a lui Thatcher, „hoața de lapte”, poreclă pe care Thatcher a primit-o după ce a stopat programul de furnizare a laptelui gratuit în școli.

Ted, din fotografia de mai sus, ne-a spus: „Pentru mulți dintre noi, aceasta e o ocazie de a ne aminti de opoziția din vremea când eram tineri și să spunem: 'Ia uite, pe termen lung, se poate spune că am câștigat, pentru că ființa asta a murit.'” L-am întrebat dacă i se părea că a câștigat cu adevărat sau doar a trăit mai mult decât ea. Totuși, a lăsat o moștenire apăsătoare în urma ei. „Așa e, ai dreptate. M-ai întristat,” mi-a răspuns.

Majoritatea oamenilor cu care am vorbit au fost de acord că Thatcherismul e încă o realitate politică foarte vie, dar tot s-au bucurat că aveau un motiv de consolare în moartea ei.

Tipii ăștia doi mi-au zis că părinții lor le-au dat voie să iasă în oraș doar pentru că murise Thatcher, ceea ce putea fi o glumă despre faptul că arătau foarte tineri și erau conștienți de asta. Tom, cel din stânga, mi-a spus că era o binecuvântare să poată ieși în oraș „într-o zi de școală”. Rudi, din dreapta, mi-a zis că se simțea puțin ciudat la petrecere: „Nu sunt de acord cu ce a făcut, dar nici nu mi se pare grozav să sărbătorești moartea cuiva,” a spus zâmbind, între două guri de bere.

În afară de oamenii ăștia, nimănui nu i-a păsat de fotografii de la Daily Mail care mișunau pe-acolo, adunând fotografii și informații ca să scrie porcăria asta de articol. Fiecare poantă de căcat ridica și mai tare sprânceana clasei mijlocii din Anglia.

M-am simțit un pic prost când i-am întrebat pe oamenii care țopăiau pe Crass dacă ceea ce făceau nu era un pic…care e cuvântul? Vulgar. Un tip a ridicat din umeri și a spus: „Probabil că e. Și ce?” Altul mi-a spus: “După treizeci de ani de Thatcher, merităm un pic de veselie.” Pentru alții, petrecerea a reprezentat un antidot necesar la toate elogiile de la TV și articolele care o ridicau în slăvi în presă.

În 2013, războiul dintre clase arată ca o reclamă la telefonie mobilă. Cum i se poate părea cuiva vulgar?

Adică n-aveți decât să vă indignați cât vreți, dar spuneți voi: ați mai văzut vreodată o fotografie mai veselă decât asta? N-am vrut să stric atmosfera spunându-le că strada pe care făceau petrecere tocmai se afla în mijlocul unui proces de gentrificare.

După o vreme, unii s-au urcat pe acoperișul cinematografului din piața unde se ținea petrecerea. Thatcher a murit în urma unui atac de cord în camera ei de la Ritz. Aici oamenii ciocneau pahare în cinstea morții ei în față la Ritzy. Una dintre victoriile lui Thatcher a fost înfrângerea Argentinei în războiul din Falklands. Cinematograful era în plin festival al filmului argentinian. Era de-a dreptul poetic. Așa că cineva a rearanjat literele și a scris: „MARGARET THATCHER A MURIT    LOL”

Apoi cineva a scris un mesaj și mai clar.

Până la urmă, oamenii au simțit că moartea lui Thatcher era o ocazie bună să blocheze strada. N-am prea înțeles niciodată de ce bloccarea traficului reprezintă o afirmație politică puternică, dar lor li s-a părut o idee bună. Poliția a venit să-i alunge și să aresteze pe câțiva dintre ei. În punctul ăla, devine destul de clar că petrecerea e gata.

Am plecat în noapte, mulțumit că am asistat la un mic capitol din istoria socială a Marii Britanii, chiar dacă mulți dintre petrecăreți erau din clasa mijlocie și se jucaseră toată viața cu bitcoins, și nu cu cărbuni. Unul dintre oamenii care nu intra în categoria asta mi-a spus că „Thatcher ura săracii și succesorii ei urăsc săracii, iar noi o urâm pe ea. Ura noastră e singura speranță pentru viitor. Ura ei e căcatul trecutului.”

Deși se duce vestea despre alte petreceri similare în Bristol, Belfast, Liverpool și Glasgow, toate au un aer de inutilitate, pentru că ideile lui Thatcher, chiar și din mormânt, vor avea, probabil, un impact mai mare asupra politicii din această țară decât ideile oamenilor de la petreceri. Și totuși, nu prea des ai ocazia să petreci așa bine într-o seară de luni.

Publicitate

În 2010, protestele studenților anarhiști din iarnă au fost un catalizator pentru jafurile și demonstrațiile care au avut loc în vară în Marea Britanie. Petrecerile de noaptea trecută – care s-au lăsat cu arestări, molotoave și polițiști internați la spital – s-ar putea să nu catalizeze nimic similar, dar în orice caz, nimănui nu-i merge bine sub conducerea conservatorilor. Cred că va trebui să așteptăm și să vedem dacă a fost doar o noapte de furie sau dacă în Marea Britanie încă arde făclia protestelor civile.

Urmăriți-i pe Simon, Jake și Henry pe Twitter: @SimonChilds13, @Jake_Photo și @Henry_Langston

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citeşte şi:

Margaret Thatcher a murit

Thatcher e în mormânt, oamenii petrec