Am citit de curând romanul Supleantul de Petru Popescu, pentru că taică-miu mi-a spus că e scris de un autor hipster de pe vremea lui. (El prin hipster defineşte cam tot ce e la modă.) E un roman destul de uşurel despre unul care tot încearcă să se culce cu fiica lui Ceauşescu, dar ce mi-a plăcut mie la el era un cocktail sud-american numit Pisco Sour, după care erau înnebuniţi toţi securiştii. Am vrut să-l fac, dar am aflat că Pisco e un rachiu de struguri, care se produce doar în Chile, aşa că mi-am pus pofta în cui şi am făcut varianta nord-americană a leşiei, whisky sour.Pentru leşia asta experimentală o să ai nevoie de whisky, bitter, suc de lămâie (preferabil natural) şi un ou. Eu am stat cam prost la ingrediente, pentru c-am făcut dubioşenia asta pe la cinci dimineaţa, dar m-am descurcat cu ce aveam.Separă albuşul de gălbenuş, că ai nevoie doar de primul, ca să-i oferi băuturii o textură de prăjitură. Eventual n-o face ca mine, lăsând o treime din gălbenuş în castron. Pe urmă amestecă-l cu un shaker, dacă ai, dacă nu cu un blender, un mixer sau o furculiţă din care dai ca un epileptic pe legale.Pune aproximativ un pahar de shot şi jumătate de whisky în amestec şi unul de suc de lămâie. În reţeta originală trebuia să fie bourbon, dar mie nu-mi place, aşa c-am folosit scotch, iar suc natural de lămâie n-am, aşa că m-am înecat în gustul chimic de helas. Ar trebui să iei un suc de lămâie concentrat, că helasul era cam apă chioară. A trebuit să mai adaug jumătate de shot din el, ca să se simtă.Urmează bitter-ul. Aici am făcut cel mai mare compromis. N-aveam prin casă decât Aperol, care e un bitter foarte slab (are 11%, practic jumătate din alcoolemia unui Campari, Cinzano etc.). Totuşi aperitivul se adaugă la Sour mai mult pentru aromă şi chestia asta avea destulă alcoolemie de la scotch.Amestecă toată compoziţia până arată ca un fresh de portocale sau ca unul de roşii de Sicilia, în funcție de ce culoare avea bitterul pe care l-ai folosit.După ce-l torni în pahar, lasă-l să-şi revină un pic şi să se ridice spuma de albuş la suprafaţă. Nu-i aşa c-arată superb? Ca gust o să simţi mai ales bitterul şi lămâia, iar whisky-ul o să te lovească la corazon abia după ce-ţi ajunge în burtă, pentru că-l acoperă spuma de albuş şi-l face să alune uşor. Deşi e o băutură răcoritoare, se serveşte fără gheaţă, probabil pentru că în America Latină e greu să faci rost de gheaţă. Pe mine m-a trezit din mahmureală şi m-a încălzit, ceea ce-i bine, pentru c-am băut-o la cinci dimineaţa, când ploua torenţial p-afară şi eu adormisem cu geamul deschis. Pentru că e bazat pe o leşie chiliană, vă recomand să-l beţi în timp ce citiţi Aventura lui Miguel Litin, clandestin în Chile de Garcia Marquez. Whisky Sour pare rupt din atmosfera romanului.Şi pentru că toate articolele mele se termină cu o poză stupidă fără nicio legătură cu subiectul, iată lampa mea cu lavă. Nu-i aşa că e cel mai tare lucru din lume? Apropo, crezi ar trebui să încetez să mai bag rime ieftine în titlul articolelor din rubrica Leşii Alcoolice Experimentale?
Publicitate