Interviu cu o stilistă macabră

Toată lumea vrea să arate bine și e dependentă de fashion, până și oamenii (și animalele) morți. Dumnezeu trebuie sedus să te primească în pensiune, nu te duci la el în pijamale rupte-n fund. Ei bine, aici intervine Irina, o tipă de 22 de ani din București, care se ocupă de ținutele cadavrelor la o firmă care face plăci de ceramică pentru cruci și morminte – din când în când se ocupă și cu icoane. Nu vom spune care, pentru că nu vrem ca Irina să rămână fără job; totuși vă putem da un indiciu extrem de nefolositor, dar interesant: au costumul lui Băsescu pe stoc.

VICE: Din câte am înteles în meseria ta faci styling pentru morți. Adevărat?**
Irina: Poți spune asta. Mai exact scanez și photoshopez poze cu oameni morți, care sunt imprimate pe foaie autocolantă, puse pe plăci de ceramică și apoi băgate în cuptor. La final se adaugă un oval auriu.

Cool, ca o aură. Și scopul tau creativ care este *de fapt?*
Fotografiile vin în plicuri - unele cu specificații, dar majoritatea fără. Sunt alb-negru sau deteriorate, iar eu le colorez sau retușez. Specificațiile se referă la culoarea ochilor, poziționare (de obicei vor să apară doar cu bustul, dar am primit comenzi și cu mortul în picioare) tipul de fundal și ce mai vrea clientul. Câteodată primim și CD-uri cu poze, iar odată, lângă CD, am găsit un bilet pe care scria „Luați poza de pe sidiu." Fix așa.

De asemenea, în mare parte, cei cei care se odihnesc trebuie îmbracați în costum, căci pozele pe care le primesc pot fi de oriunde, îmbrăcați oricum. Mi se pare stupid și nu înțeleg de ce există oameni care au deja poze cu ei în costum, dar trebuie să le pun eu altul.

Cine este clientul care dă specificațiile ?**
Mă îndoiesc că multă lume scrie în testament cum vor să fie îmbrăcați la deces, deci probabil rudele sunt clientul de la care pornește comanda inițială, dar nu pot ști niciodată, căci plicurile vin de la clienți mai mari care preiau comenzi de la firme de pompe funebre. N-am de unde ști nici dacă acea persoană e sigur moartă, poate sunt și unii vii care se pregătesc de afterlife din timp.

Nu toți aleg să fie îmbrăcați elegant, avem des cerințe de porturi populare și mai sunt și casual.

De unde luați costumele?**
Costumele le poate alege clientul - dar câteodată ne lasă pe noi - din pozele proprii sau de pe catalogul nostru online, unde găsește și o gamă variată de forme de ceramică și fundaluri, unele mai kitschoase decât altele.

Mie cel mai mult îmi place fundalul curcubeul (P-14 din poza de mai jos), dar cel mai în vogă printre români este de departe cel cu norișorii și am văzut că se poartă des și cascadele, deși nu înteleg conceptul din spatelele ultimei alegeri. Mi-a spus un amic polonez că și la ei în țară erau la modă norișorii în anii '90, dar acum se obișnuiește să fie fără fundal, ceea ce probabil e cel mai OK. Românii rămân în urmă în materie de orice.

În alte țări mai știi cum e fashion-ul în materie de fundaluri de plăci de ceramică?
Nu sunt o așa bună cunoscătoare, dar ceea ce îți pot spune e că știu pe cineva care a lucrat la altă firmă din domeniu, care ia comenzi exclusiv din Japonia. Probabil e ieftină munca românească.

Și aveți costume drăguț**e?
La femei sunt horror - doar rochii bătrânești, de zici că sunt de la confecții românești - la copii nu-s multe alegeri și toate sunt penibile, iar la bărbați sunt destul de OK - se bazează pe devizele more is more și more is less în același timp, adică au multe detalii, dar de la depărtare ies în evidență doar culorile de bază. Singurul costum bărbătesc groaznic mi se pare cel cadrilat cu cravată roșie și pattern-uri swirly care nu se leagă deloc între ele (B-11). Mi-a dezvăluit un coleg de muncă că unul dintre costume (B-08) este al lui Băsescu, crop-uit dintr-o poză de discurs. A trebuit șters microfonul și oglindită imaginea. În momentul de față foarte mulți morți poartă costumul președintelui fără să știe. Oricum sunt morți, dar na.

via

Care a fost cel mai elegant om pe care l-ai îmbrăcat? Dar cel mai hipster?
Nu știu dacă extrem de elegant, dar total badass: un tip care arăta fix ca un mafiot japonez. Avea cămașă cian, cravată bej și ochelari de soare negri, cu ramă groasă patrată. Iar la capitolul hipster, am primit o poză cu o tanti cu ochelari de soare de genul lui John Lennon, foarte cute.

Ai făcut styling pentru oameni importanți?**
Nu eu personal, dar firma noastră s-a ocupat de un culturist care a murit acum vreo lună și șeful meu a preluat sarcina. Era peste tot la știri - tipul a făcut un atac de cord sau ceva de genul ăsta. Nu știu prea multe. Șeful meu s-a ocupat personal de asta și l-a îmbrăcat la short și la bustul gol, cu mușchiul la vedere, desigur.

Ce alte poze inedite ai primit?
Am dat peste o poză foarte stranie cu o familie fericită: bărbatul, soția și calul. Capul familiei stătea pe cal și depășea înâlțimea maximă a pozei, așa că am păstrat doar bustul calului și pe nenea l-am pus lângă soția lui.

Altă dată am găsit o poză photoshopată vintage. E vorba de o fotografie de cuplu, din anii '20 făcută din două poze tipice de studio, cu fundal cu coloane, cu ferigi, și una sau două poze cu porturi populare. Inițial nu mi-am dat seama decât de costumele populare adăugate, deci cele două fundaluri de studio au fost îmbinate destul de finuț pentru perioada aia. Cred că n-au peticit pozele în sine, ci filmul, pentru că pe atunci erau filme mai mari, nu ca cele de 35 de mm de acum. În plus această fotografie era really, really fancy – era făcută pe carton foarte gros și avea multe fonturi speciale, caligrafice. Scria „Bucearest" și un an pe față, „Bucuresci" pe spate și era menționat un shop german – probabil de developări. În orice caz, a fost foarte ciudat să pun costume unor persoane care aveau porturi populare puse probabil tot peste costume.

În rest, am primit o tanti super scary cu mustanță incredibil de groasă, poze de la nunți, un nene cu un elicopter în spate, fete emo cu glos roz gen hi5 și pe Bella, pe care nu o voi uita niciodată.

Cine e Bella?
Bella e un pechinez. A fost, cel puțin. Prima dată au spart placa (în formă de inimoară!) din greșeală, a doua oară au scris Bella cu un singur "l" și acum am facut-o pentru a treia oară. Nu stiu dacă placa va mai veni înapoi, dar s-ar putea. Multe vin înapoi.

Ce alt fel de plângeri mai aveți?**
Mi s-a atras atenția că am făcut unei femei baticul mult prea mov pentru poziția ei socială. Cică era țărancă și nu și-ar fi putut cumpăra niciodată un batic atât de mov. Apropo, cam 30% din femei poartă basma – ciudat.

Altă dată i-am făcut un coc în plus unei femei, care de fapt era o parte din trunchiul copacului din spatele ei, de culoare asemănătoare cu a părului ei.

În rest, lucruri banale, gen fețe prea roșii sau oamenii greșiți în poză.

Ce?! Adică, poftim?
Da, se mai întâmplă să primească clientul un alt mort. Câteodată la cupluri se întâmple să fie ambele persoane greșite, iar câtedoată doar una, ceea ce mi-a dat de gândit: dacă un tip și-a făcut placa pentru viitor, cu soția sa moartă și se trezește cu o altă femeie mai arătoasă, oare o va păstra?

Ai ocazia să lași o amprentă personală asupra produsului final?**
De multe ori nu vin specificații și am libertatea de a mă distra cu fotografiile și a le face pe cât de detaliat am chef. De multe ori mă simt prea liberă atunci când nu știu culoarea ochilor și sunt poze alb-negru. Trebuie să îmi imaginez cum au fost oamenii pe care îi stilizez și obișnuiam să le fac ochii turcoaz celor care credeam că au ochii albaștrii sau verzi, dar acum, de lene îi fac pe toți căprui.

Sacourile bărbătești nu lasă prea multe alegeri de culori, căci singurele care vin bine sunt clasicele maro (sau crem, care e mai pimp-ish), albastru, gri sau negru cu o tentă de maro (să pară mai reală culoarea). Când mă simt foarte plictisită mai fac și câte unul verde închis, dar recunosc că e o culoare cam perversă pentru un mort. Cămășile le fac albastre, verde deschis sau galbene când mă simt extra gay. Cravata o las aproape mereu vișinie, deși mai schimb – de exemplu astăzi am făcut prima mea cravată neagră.

Rochiile femeilor îmi place să le fac cian, roz sau galbene. Dacă au danteluțe, clar le fac galbene bright,__ în contrast cu cerul din fundalul cu norișori. De asemenea, îmi place să le pun ruj roz.

Ți se pare vreodată deprimant jobul tău?
Câteodată da, câteodată nu. Odată a trebuit să colorez un întreg peisaj cu lacul Roșu. A trebuit să desenez și apa, și bărcile, ceea ce a fost foarte plăcut. În schimb, altă dată am dat peste o poză cu un tip care semana cu Florin Piersic Jr.. Era așa drăguț și am fost foarte tristă c-a murit. Oricum, nu știu cât mai lucrez aici. Știu că plăcile de pe crucile mormintelor se sparg sau se deteriorează periodic. Se înlocuiesc numai vara, căci atunci se lucrează mai mult în cimitire. Deci nu știu ce se va întâmpla cu jobul meu în viitor.

Totuși, poate e for the best. Când merg pe stradă parcă toate fețele oamenilor arată la fel, iar când mă uit mai bine la cineva mă gândesc automat ce aș putea să-i fac să-i stea mai bine mort. Colegii mei au experiențe asemănatoare. E pretty fucked up.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre înmormântări:
Nisipuri-Dorobănția, cimitirul unde se înmormântează spartanii craioveni Sătenii din Tana Toraja duc ritualurile de înmormântare la extrem Cum ar fi o înmormântare spațială