American Ecstasy - o discuţie despre filme porno cu Barbara Nitke

Barbara Nitke și-a început cariera de fotograf pe platourile filmelor porno. Asta s-a întâmplat în anii 1980, dar fotografiile lui Nitke nu ținteau să ducă mai departe fațada extravagantă a filmelor cu buget mare care se făceau în vremea aia. Imaginile ei din backstage prezintă o latură mai sinceră și intimă a industriei, cu câte un hăndrălău căscând între duble sau o starletă care trage un pui de somn în mijlocul unui gangbang. În anii 1990, când industria filmelor porno s-a mutat din New York în LA, Nitke a început să facă fotografii pe platourile de filmare ale filmelor BDSM și cu fetișuri. La scurt timp după asta, prin implicarea ei în societatea Eulenspiegel – cel mai vechi grup din țară de susținere a sadomasochiștilor – a început să documenteze viețile sexuale ale cuplurilor reale din sânul comunității sado-maso. Aceste imagini puternice și romantice ridică un văl și expun partea umană a monștrilor cu măști din piele băutori de pișat. Mai mult decât orice, lucrările lui Nitke ne arată adevărata natură a celor care îndrăznesc să fie devianți sexual.

VICE: Cum ai început să lucrezi pe platouri de filme porno?

Barbara Nitke: Păi eram căsătorită cu un tip care deținea un lanț de cinematografe din New York. Prin 1970, și-a dat seama că ar face o grămadă de bani dacă ar băga în program filme porno și a produs un porno renumit: Diavolul și Domnișoara Jones. Eu aveam ca hobby fotografia, așa că atunci când filmau Diavolul și Domnișoara Jones II, m-a rugat să fac fotografii pe platou. Din una în alta, după ce am divorțat, am ajuns să-mi câștig existența făcând asta.

Cum a fost prima ta dată pe un platou de filmare porno?

Eram destul de desensibilizată, de fapt. Când am ajuns pe platou, deja văzusem peste 100 de filme porno. Cineva trebuia să vadă filmele porno înainte să fie date la cinematograf, dar de cele mai multe ori el n-avea chef și mă trimitea pe mine să le văd. Primele pe care le-am văzut m-au excitat teribil, dar după o vreme, văzusem atât de multe încât îmi luam o revistă cu mine să nu mă plictisesc. Dar când am ajuns pe platou și am văzut sexul live, mi-a crescut entuziasmul. M-am simțit onorată să mă aflu în situații atât de intime cu alți oameni.

Voiam să vorbesc cu tine despre noua generație de staruri porno – fete ca Sasha Grey și Stoya – care sunt recunoscute ca femei iubitoare de sex, inteligente, feministe, și care au control asupra propriei cariere. E o schimbare majoră față de cum erau percepute starletele porno în trecut. Pare mai puțin exploatator.

Sunt foarte de acord și cred că e fantastic. Am fost martoră la această schimbare în anii '90 – deodată a apărut valul ăsta de fete care aveau idei și planuri de afaceri și liste cu ce acceptă și ce nu acceptă să facă. Știau foarte bine ce vor. În anii '80 lucrurile stăteau altfel – lumea era mai rușinoasă.

Deci crezi că lumea intra în industria porno din alte motive pe vremea aia?

Cred că era un amestec. Chiar la început, în anii '70, unii dintre ei erau actori antrenați care, după revoluția sexuală, au decis să treacă la filme porno. Apoi, în 1980, lucrurile s-au schimbat și era un vibe gen „suflete pierdute”. Nu toți – mulți dintre cei cu care am lucrat erau liberi sexual, exhibiționiști, iar dacă s-ar fi născut cu zece ani mai devreme, ar fi deținut mai bine controlul asupra carierelor lor. Doar că societatea nu era atât de evoluată pe vremea lor. Dar erau și mulți oameni dependenți de droguri sau depresivi și îmi era dificil pentru că mă întrebam: „Oare contribui la căderea cuiva făcând asta?” Mai ales ca femeie. Apoi a apărut SIDA și nimeni nu folosea prezervative la început, așa că am început să mă îngrozesc: „Oare am chiar sub ochii mei oameni care o să moară?” Am trecut prin multe dezechilibre emoționale în anii '80.

Din moment ce oamenii au rămas în industrie și și-o trăgeau fără prezervativ în timpul epidemiei de SIDA, trebuie să fi fost disperați, nu?

Nu, erau în faza de negare. Majoritatea ar fi putut să-și câștige existența prin alte metode. Erau de obicei oameni inteligenți care absolviseră o facultate. Nu păreau că nu au alte opțiuni.

Dar din moment ce trăim într-o cultură care nu onorează sau celebrează sexualitatea. Întotdeauna va fi un element de rușine pe care industria sexului trebuie să-l depășească.

Foarte adevărat.

Dar să ne întoarcem la feministele inteligente. Nu putem să nu le menționăm pe Candida Royale, Nina Hartley și Annie Sprinkle, care au fost primele staruri porno care aveau control total asupra acțiunilor lor. De la ele a început schimbarea asta de care vorbim.

Chiar ieri mă uitam la fotografii din performance-ul lui Annie Sprinkle, Public Cervix Announcement, în care și-a deschis vaginul cu un dilatator și a invitat publicul să-i privească cervixul folosind o lanternă.

A, da, am asistat la un astfel de performance. A fost incredibil! Bărbații sunt atât de fascinați de vaginele alea desfăcute din filmele porno și cred că toate ar trebui să ne simțim onorate că le place atât de tare vaginul, dar ea a depășit orice frontieră și a zis: „Uitați-vă bine, băieți, până la capăt! Priviți-mi cervixul! De fapt, luați de-aici și-o lanternă!” Numai Annie ar fi putut duce bine la capăt o chestie ca asta.

Ce te-a făcut să părăsești scena hardcore în anii '90?

Cam în vremea aceea, industria s-a mutat în LA, dar mie nu-mi place California, așa că am rămas în New York. Dar apoi filmele cu fetișuri au devenit populare aici, parțial din cauză că era un mod safe de a face sex – actorii trebuiau doar să se prefacă, așa că nu era niciun fel de schimb de fluide corporale. Apoi prietenul meu Rick Savage m-a introdus în scena sado-maso.

Cum așa?

Rick se îndrăgostise de o femeie care era membră a societății Eulenspiegel. Voia s-o cunosc, așa că m-a luat cu el la prima întâlnire. Când am ajuns acolo, la recepție era o negresă mare și foarte dominatoare care s-a uitat la mine și mi-a spus: „Ah, ce mă bucur că ai venit!” M-am simțit specială că s-a bucurat să mă vadă. Mi-a luat zece ani ca să aflu că spunea asta tuturor care ajungeau acolo prima oară.

Cum erau întâlnirile Eulenspiegel?

Erau foarte centrate pe protecție și siguranță, așa că fiecare întâlnire începea cu o prezentare – se demonstra cum trebuie făcute în siguranță scenele de biciuire și legare, cum se folosește ceara fierbinte și chestii de-astea. În a doua jumătate a întâlnirii, stăteam de vorbă în cerc.

Cartea ta Sărutul Focului: O perspectivă romantică asupra sadomasochismului documentează practicile sexuale a multor oameni din lumea sado-maso. Pe site-ul tău spui: „Ce m-a fascinat cel mai tare a fost dragostea reală pe care o vedeam în jurul meu. Cum veneam din lumea filmelor porno, a fost o gură de aer incredibil de proaspăt.”

Mi-a plăcut întotdeauna atitudinea gen „lucrez în domeniul sexului, m-am plictisit să mă uit la ceas” și mi-a plăcut să fac parte din industria porno, dar făcusem asta timp de 12 ani. Așa că după asta a fost încântător să intru în grupul ăsta de oameni care nu erau actori, ci cu adevărat îndrăgostiți și pasionali. La întâlniri, oamenii spuneau chestii de genul: „Dumnezeule, iubitul meu m-a plesnit la fund și mi-a plăcut la nebunie!” Infuzau bucurie și dragoste în orice.

Unele lucrări ale tale sunt foarte intime, fotografiezi oameni care fac sex acasă la ei. Te-ai băgat vreodată între ei?

Niciodată. Prietenii mei erau șocați că n-am făcut-o, mă întrebau: „Care e problema, băi?” Eu voiam să fac fotografii în dormitoarele oamenilor ca și cum aș fi fost o muscă pe tavan. Dar n-a funcționat niciodată pentru că prezența mea acolo schimba mereu lucrurile, iar energia ei transforma actul într-un fel de threesome.

Deci ai avut experiențe sexuale totuși?

Da, mereu era o încărcătură sexuală în aer. Unul dintre lucrurile care m-a speriat pe parcurs, cu cât mă adânceam în scena sado-maso, era că îmi surprindeam în fotografii propria dorință sexuală atât de tare încât aproape îmi substituia viața sexuală adevărată. Apoi am devenit chiar superstițioasă. Mi se părea că dacă îmi fac un iubit și am o viață sexuală constantă, n-o să mai am inspirație să lucrez. Nu voiam să le amestec pe cele două – nu voiam să-mi compromit rolul de fotograf devenind participant la scene. În orice caz, cred că motivul pentru care munca mea a fost de calitate e faptul că am simțit mereu acea încărcătură sexuală.

POZA 5

Lucrez ca Dominatrix, iar sentimentul pe care îl am în timpul acestor sesiuni e ciudat, deoarece deși există o energie sexuală, nu mă excit neapărat. E mai mult vorba de adrenalină. În sensul că nu mă pot masturba gândindu-mă la o sesiune pe care am făcut-o mai târziu.

Da, la fel și eu, dar totuși e ceva sexual. E greu de explicat. Cred că să fii o dominatoare profesionistă e o experiență diferită decât cea de martor al unui cuplu sado-maso adevărat. Nu știu dacă ai văzut vreodată pe cineva jucându-se în afara unei sesiuni plătite, dar e un schimb de energie incredibil. În timp ce dominatoarele profesioniste sunt plătite pentru servicii, așa că e doar muncă în domeniul sexului.

Da, chiar am văzut o Dominatrix care biciuia pe cineva cu o mână în timp ce scria un sms cu cealaltă mână.

Ha! Așa ceva, da. Eram la un moment dat în Pandora's Box. N-o să uit niciodată – toate fetele erau în spate citind magazine și uitându-se la telenovele și atunci a intrat managerul și i-a zis uneia dintre dominatoare: „Cutare a venit să te vadă.” Și ea era gen „Hai frate, nu!” și s-a târât până la dulapul personal unde și-a pus pe ea costumul din piele și a plecat bombănind. M-am gândit că despre asta îmi fac eseul foto! Îmi place cum clientul cumpără fantezia asta despre o femeie care stă toată ziua și se gândește cum să-l domine mai bine, când de fapt e ultimul lucru la care ea se gândește. Îmi gâdilă simțul ironiei.

Ce te-a făcut să rămâi în domeniul sexului pentru atâția ani?

Sunt pur și simplu fascinată de sexualitatea umană în general, de diversitatea ei și de felul în care oamenii sexualizează lucrurile. E incredibil.

Sexul e infinit, practic.

Adevărat! Dar țelul meu nu a fost niciodată să ațâț. Țelul meu e să fac oamenii să se gândească la sex și la oamenii care fac sex într-un mod mai uman. Pentru că de fapt sunt oameni obișnuiți – vecinii, avocații voștri, tu, eu. Pentru mine, sexul e o formă de artă și asta include toate versiunile: lucru în domeniul sexului, sex privat, sex public, sado-maso, orice. Toți cei pe care i-am fotografiat m-au învățat ceva despre natura dorinței sexuale, umanitate și a faptului că oricum am vrea să ne exprimăm dragostea, libertatea înseamnă să ai curajul de a fi tu însuți.

În prezent, Barbara Nitke strânge bani să publice American Ecstasy, o documentare a celor 12 ani petrecuți ca fotograf pe platourile filmelor porno.

Traducere: Oana Maria Zaharia