FYI.

This story is over 5 years old.

Fashion

Super bengos

Dacă ştiţi câte ceva despre skateboarding, atunci ştiţi că Dill a jucat roluri incredibile prin care a abordat skating-ul în mod foarte artistic, în ultimii 20 de ani.
Jamie Clifton
London, GB
22 Decembrie 2011, 10:35am

Jason Dill e omul anului. Dacă știți câte ceva despre skateboarding, atunci știți că Dill a jucat roluri incredibile prin care a abordat skating-ul în mod foarte artistic, în ultimii 20 de ani. Totul a început când s-a mutat la New York la începutul anilor ’90 și o ardea prin magazinul Supreme, nou deschis pe Lafayette. Să reluăm, în caz că nu te omori după skating, tocilarule. Faptul că Dill figurează în topul celor mai influenți 30 de skateri din toate timpurile, alcătuit recent de Transworld Magazine e singura informație de care ai nevoie ca să-ți faci o idee. În afară de faptul că e Dumnezeul skateboarding-ului, Jason mai e renumit pentru că și-a băgat cămașa în pantaloni la cupa Maloof Money de anul trecut și pentru că a lansat Dream Easy, o carte a vieții lui din ultimii ani, care include fotografii cu el sângerând și diverse texte în care susține că oamenii de zăpadă îl inspiră. Dar cea mai tare realizare, cred eu, e Fucking Awesome, brandul de haine pe care îl face împreună cu fotograful de fashion Mike Piscitelli. Dacă te apuci să faci fotografii promoționale cu homleși și pui pe tricouri imagini cu dictatori, inclusiv Hitler și Saddam Hussein, clar reușești să enervezi câțiva oameni. Când brand-ul amenința să devină prea popular, Dill l-a închis pentru un an. E clar că omul preferă credibilitatea în locul banilor. E unul dintre eroii mei, așa că atunci când am aflat că îi pot lua interviu, eram prea entuziasmat ca să pot tasta și super stresat că o zic lucruri prostești sau plictisitoare.

Dill în tinerețe, așezat în stânga, în fața magazinului Supreme, la New York.

VICE: Până să lansezi Fucking Awesome, te-ai dat mult cu skate-ul. Care sunt cele mai nașpa țoale pe care le-ai văzut la skateri?
Jason Dill: Frate, toată epoca pantalonilor largi dintre 1990 și 1992 e greu de suportat. Din fericire, eram tânăr pe atunci, așa că am o scuză că mă îmbrăcam ca dracu’. Am fost influențat la greu de Mark Gonzales, John Cardiel și Corey Chrysler, așa că în unele zile arătam mai bine – purtam șapcă de baseball și cămăși cu pantaloni kaki – în alte zile aveam raiați vișinii, o cămașă în dungi și adidași ca Gonz.

Nu te enerva chestia cu uniforma?
Eh, a fost ce-a fost, ce să mai. E greu să fii cool când ești tânăr. Mi-aș dori doar să fi purtat în fiecare zi exact ce purta Ray Barbee în videoclipul Public Domain. De fapt, ar fi trebuit să mă îmbrac ca Ray non stop, arăta futere. Ray ar fi trebuit să fie în topul celor mai influenți skateri făcut de Transworld, nu eu.

Dill cu părul lung și afro, tot în față la Supreme, pe la mijlocul anilor ’90

Neah, amândoi meritați să fiți acolo. Ai fost foarte apropiat de tipii de la Supreme, nu? Ei erau de vină pentru look-ul skaterilor din vremea aia. Ce-ți mai amintești despre stilul de atunci?
Îmi amintesc c-o ardeam prin față pe la Supreme în ’94, cu coșuri și-o freză cretină gen pompadour. Aveam vreo 17 ani și eram relaxat. Erau o grămadă de negrese mișto pe lângă magazin, dar eram prea timid, așa că doar le observam, fără să încerc vreo mișcare. Îmi amintesc o tipă – o femeie în toată firea, de fapt – care era atât de sexy. Venea să-i salute pe băieții din magazin, iar eu mă holbam la ea în neștire. Era mult mai în vârstă ca mine, dar peste niște ani, am petrecut câteva nopți împreună cu ea. A fost fantastic. În orice caz, de la tricoul ăla Calvin Klein, am început să port logo-ul alb-roșu în fiecare zi, îmi plăcea la nebunie. Și tricoul cu Muhammad Ali boxând cu Superman era incredibil, la fel și cel Richard Pryor, îl purtam mai tot timpul. Supreme au făcut pentru prima oară, pe lângă Polo și Nautica, lucruri pe care le-ar fi purtat toată lumea. Era cool pentru că pentru prima dată puteai purta lucruri făcute de oameni pe care îi cunoști. M-a inspirat chestia asta.

Tare. Ai participat și tu la procesul creativ împreună cu cei de la Supreme, sau doar stăteai și tu pe-acolo?
Nu, dar am promovat mereu creațiile lor, pentru că m-au luat sub aripa lor și m-au ghidat de când am pus piciorul în New York. Au fost atât de drăguți cu mine încât am fost foarte încântat să port haine Supreme. Pe atunci nu făceam skating pentru nicio companie mare de haine și mă dădeam cu skate-ul în principal prin Filas. Era totul foarte diferit pe atunci.

Tricouri Fucking Awesome cu Aleister Crowley și David Bowie

Ești foarte legat de Supreme, dar am citit undeva că nu suporți hainele de stradă de obicei. De ce?
E, nu suport ce reprezintă toate căcaturile astea. Stencilurile, skate-ul fake. Nu-mi vine să cred că puștii pun botul la toate astea. Auzi d-astea toată ziua: „Mișto șapcă Obey, băi.”

Ha ha. Dar FA nu sunt totuși haine de stradă?
Nu, eu o consider o companie de idei. Fac ceva doar când simt că e potrivit sau dacă am materialele necesare. Nu folosesc internetul, găsesc personal totul. Uneori nu găsesc destul material, alteori fac ceva dar apoi nu-mi place. Fucking Awesome nu ține cont nici de anotimpuri. Din punct de vedere al unui afacerist, îmi tai singur craca de sub picioare, pentru că creez ceva pentru vânzare, după care nu vreau să-l dau altora. S-ar putea zice că e o companie cu probleme de personalitate.

Am citit undeva că ai declarat că transsexualii sunt singurii rebeli din ziua de azi. FA reprezintă un efort conștient de-al tău de a aduce ceva nou și rebel în modă?
Sunt ultimii dintre rebelii adevărați, așa cred. Cât despre FA, nu știu dacă e punk sau DIY. E doar o chestie a mea, ceva personal la care lucrez când am chef și idei. Toți avem ceva al nostru, eu am Fucking Awesome, câteodată.

Dar ani de zile ai făcut design pentru sponsorii tăi, ceea ce tot lucrul tău se cheamă că e, nu? Nu aveai deloc control asupra creațiilor tale sau care a fost motivul pentru care ai te-ai apucat de FA?
Nu chiar, nu. În afară de încălțăminte, nu mă bag la alte chestii legate de skateboarding. Cele mai multe chestii pe care le fac sunt cretine, nu mă aștept să vă placă. Nu prea ai cum să conduci o afacere în stilul ăsta, dar cred că eu oricum mai degrabă o ruinez decât o conduc, ha ha. Mă și mir că Fucking Awesome încă mai există. Creez pentru că așa îmi vine, n-am cine știe ce motive, în afară de a-i enerva pe alții, poate.

De unde îți vin ideile de design? Când mă uit la Xray sau la Dickstick, mă întreb „ce dracu’ avea omu’ ăsta în cap să facă așa ceva?” Asta e de bine, evident.
Ha ha, sunt pur și simplu idei care-mi trec prin cap. Îmi place când se încing lucrurile și îmi place sexul, ca tuturor. Când fac un design, știu că o să fie un grup de oameni care totuși o să înțeleagă ce vreau să spun. Câteodată am impresia că sunt deștept, dar de cele mai multe ori mă gândesc: „e un căcat prea mare, n-o să vrea nimeni să-l poarte.” De aia îl și fac. Dar da, tricoul cu x-ray e cretin, la fel și steagul gay pride de acum câțiva ani. Erau mai multe pe care nu voiam să le fac până nu am văzut reacțiile negative ale oamenilor. Cam ăsta e criteriul după care aleg ce să fac. Nu întotdeauna, dar de cele mai multe ori.

Îmi închipui că multă lume n-ar vrea să poarte tricoul cu dictatori. Și ăsta era din colecția “cretine”?
Nu, e de fapt un poster de la Amnesty International pe care l-am găsit la gunoi în New York. Am pus un sticker FA pe unul dintre cuvinte și l-am agățat pe perete. Când am avut chef să fac ceva nou, doar l-am dat jos și l-am scanat.

Am observat că n-ai mai scos chestii noi la FA. De ce?
Pentru că am fost mai interesat să beau și să mă droghez. Am ieșit din realitate și m-am distrat de minune. Plus că simțeam că nu mai am control asupra brandului FA. Am vrut să-l opresc pentru că m-a speriat ce ar putea deveni dacă continuam la momentul ăla.

Foto de Curtis Buchanan

Unde crezi că ar fi ajuns?
Hm. Ar fi explodat. Ar fi umplut blogurile, tot internetul. Mult prea multă expunere pentru mase. Iar eu nu suport masele, așa că am lăsat-o moale cu FA acum ceva vreme. E mișto să faci bani, dar mereu tre’ să devii de căcat ca să faci bani.

Adevărat, dar FA are potențial să dureze mai mult decât o carieră în skating. Te-ai gândit să faci bani cu altceva? Mai ai alte proiecte creative?
Fucking Awesome nu are treabă cu skateboarding-ul, nu a avut niciodată. De curând am început să lucrez cu Vans Syndicate, care își vinde produsele în locuri ca Supreme și alte magazine mișto de skateri, și-mi place tot ce fac. E un loc în care pot face tot ce-mi trece prin cap și nimeni n-o să zică nimic, ceea ce e bine pentru că nu pot face skating în alți teniși decât Vans. O să iasă curând în magazine modelul negru-argintiu gen piele de șarpe.