
Publicitate
Trist, dar inevitabil, ca produs cultural, The Simpsons aparține unei epoci diferite. Mie mereu mi se pare ciudat când The Simpsons fac gaguri despre cultura pop modernă. E ca și cum m-aș uita la un episod din Poirot și ar începe ăștia să caute indicii pe wall-ul de Facebook al victimei când vor să rezolve o crimă. Serialul pur și simplu există în altă lume, în lumea în care nu ne pierdusem cu totul mințișoarele. În Springfield, aproape totul se întâmplă în perioada de dinaintea festivalului Lollapalooza. Bill Clinton e un președinte mereu tânăr și arătos în fruntea unei națiuni care tocmai a câștigat Războiul Rece.Family Guy– așa de popular cum e el – n-a însemnat pentru nimeni atât de mult cât a însemnat The Simpsons, așa că poate continua liniștit la infinit. În timp ce The Simpsons și-a lăsat amprenta asupra istoriei culturii pop la fel ca The Beatles, Family Guy e mai mult ca Kiss – o trupă gălăgioasă ca oricare alta care poate continua fericită la infinit atâta timp cât știe că publicul n-are nevoie decât de prostie ca să fie fericit.
Publicitate

