Publicitate
Chestii

Un licean îți spune de ce școala din România suge viața din tine

O să înțelegi de ce școala românească dă tot mai mulți oameni mediocri și blazați.

de Adrian Crișan
03 Octombrie 2016, 9:37am

Fotografie de Tom Chapman via Flickr

Mai toate topurile de specialitate arată fără drept de apel că, în ceea ce privește educația, finlandezii sunt cei mai eficienți și reușesc cel mai bine să producă oameni capabili să se integreze pe piața forței de muncă. Finlanda a înțeles că ceea ce contează în viață e ceea ce știi să faci pe bune, adică practica, și nu ceea ce se presupune că ar trebui să faci, adică teoria.

Dacă citești câteva articole despre sistemul ăsta din nord, o să ți se pară de-a dreptul SF. Zilele de școală încep între ora 9 și 9.45, elevii stau cel mult cinci ore la școală pentru că guvernul a scos din programă materiile neimportante, profesorii sunt mai degrabă prieteni cu elevii și, pe lângă toate astea, în școală se predau decența și modestia.

Sună bine, nu? Mi se pare că tot sistemul ăsta te face să ai mai multă încredere în rasa umană. Până când te trezești că nu te cheamă Mikko Korhonen și deci n-o să ai parte de așa ceva pentru că tu trăiești și înveți în România.

Am 18 ani și sunt elev în clasa a XII-a la Colegiul Național „Mihai Viteazul" din Turda și, din moment ce sunt încă afectat de sistem în fiecare zi, am vrut să-ți spun și ție cam ce te învață școala românească. Ai mai jos o listă cu lucrurile care mă râcâie pe dinăuntru în fiecare dimineață, când trebuie să mă dau jos din pat ca să merg la școală.

În România, școala îți spune cine o să ajungi. Nu mai visa ca fraierul!

Fotografie de Aurel Maxim, via Wikimedia Commons

Știi prostia aia cu „merg la școală ca să ma dezvolt personal"? Uit-o! Și asta cât mai repede. Ai auzit vreodată cum răspund copiii la întrebarea: „Ce vrei să te faci când o să fii mare?" Toți visează departe: președinți, astronauți, inventatori. Școala românească e pedofilul ăla care stă într-o dubă neagră și se hrănește cu genul ăsta de vise.

Încă de prin clasa întâi mi-am dorit să devin președinte, dar de-a lungul timpului am aflat că nu e ok să ies din tipar cu dorințele mele, că sunt șanse mari să mă ia careva la mișto, ceea ce s-a și întâmplat constant, și de-asta mi se mai zicea și „președintele curului".

Citește și: Ghidul pentru o viață de licean reușită în România, de la A la Z

Aparent, de-a lungul celor doișpe ani de școală, are loc un fel de viol psihologic. Altfel nu îmi pot explica de ce visurile și încrederea de sine dispar fără nicio urmă, ca și când n-ar fi fost niciodată acolo, în gândurile tale.

Genocidul ăsta al viselor tale începe în secunda în care ți-ai trântit fundul pe scaun, în prima zi de școală, și continuă să crească în tine ca un cancer până în secunda în care te vezi cu diploma în mână, sau nu, depinde, și îți dai seama că free trial-ul vieții tale a expirat și acum trebuie să îți câștigi pâinea.

Mediul ăla închis e perfect pentru miștouri ieftine, așa că mereu când deschizi gura și răspunzi la întrebarea: „Ce vrei sa faci în viitor?", într-un mod care nu se încadrează în „normal", se va găsi cineva care să te pună la locul tău cu un clasic: „Fii mai realist!" sau „Nu mai fi copil!".

Școala te învață că banul e valoarea supremă

Fotografie via Cum a devenit șpaga de Crăciun pentru educatorii români un cadou oferit cu dragoste

Profesorii primesc niște salarii infecte și ăsta e un adevăr trist al societății noastre. Formatorii generațiilor viitoare (debutanții, cel puțin) primesc undeva între 1 300 și 1 600 de lei lunar și, dacă țin cont de nivelul de trai din România, de prețuri și de faptul că profesorii sunt și ei tot oameni, e absolut firesc să fie afectați de asta. Și majoritatea sunt afectați grav. Atât de grav încât chestia asta își pune amprenta și pe elevi.

În primul rând, cine nu a auzit de cel puțin un caz în care o notă sau o medie să fie rezolvată de părinți cu ajutorul banilor, pentru ca odraslele lor să arate perfect în catalog. Pe cât de mult încearcă școala să se laude că e locul care insuflă competitivitate și ambiție, parcă atunci când vezi că tu stai să tocești o grămadă de informații neimportante ca să scoți o notă decentă la un test, iar altul își rezolvă mediile cu câte o „atenție" bine plasată, parcă îți vine să-ți bagi picioarele și să te muți pe Insula Paștelui.

Îmi amintesc și acum cât de inocent eram în generală și cât de mult mă străduiam să fiu cel mai bun. Și nu cred că o să uit niciodată cum unele colege își făceau mediile cu pachețele cu cadouri de Crăciun / Paște / 1 martie / 8 martie / ziua de salariu.

Fosilele din comunisM care știu să predea prin amenințări și violență

Ilustrație de Cei Willis, via Shed a Tear for Britain's Messed Up Boarding School Kids

Au trecut 26 de ani de la căderea comunismului, dar profesorii de pe vremea aia reușesc să se agațe cu ghearele de scaunul de la catedră și de multe ori pare că e mai apropiat sfârșitul lumii decât pensionarea lor.

Am avut ghinionul să fac aproape un an de română cu o profă care i-a fost colegă de bancă lui Moise. Da, Moise ăla cu marea. Îți era frică și să te uiți în ochii ei, că nu știai când îți împușcă nebuna un doi și un „analfabetule" bine plasat.

Problema nu e că oamenii nu vor să se pensioneze, problema e că oamenii nu vor să își schimbe mentalitatea și, deși recunosc că majoritatea sau poate chiar toți își cunosc materia super bine și ar putea chiar să scrie cărți pe domeniul ăla, ceea ce mă revoltă e că nu știu să se adapteze generațiilor actuale și încearcă să predea, în continuare, în stilul comunist. Adică stilul ăla în care principalele tale arme, ca profesor, sunt frica, intimidarea, amenințările și, uneori, câte o palmă, un tras de păr sau câte un festival de bobârnace.

Genul ăsta de profesori creează o atmosferă foarte tensionată la ore și de multe ori ți-e mai drag să verifici cu mina de creion dacă prizele funcționează decât să rămâi la oră.

Sistemul vrea să înveți chestii pe de rost și să rămâi prost

Ilustrație de Olov Lagerqvist, via Norvegienilor li se predă răutatea la școală

Mai ții minte că ți-am povestit că Finlanda a înțeles ce înseamnă cuvântul „practică"? România, nu. Și treaba asta mă scoate din sărite pentru că te gândești cât timp îți pierzi să memorezi chestii inutile, pe care apoi să le scuipi ca ultima moară stricată. De fapt, ascultă-mă: nu înveți absolut nimic, o să te trezești la finalul celor patru ani de liceu că nu știi nimic despre nimic. Și atunci șansele tale de a câștiga un ban sunt mai jos de nivelul mării.

Când mi-am dat seama de asta, mi-am luat un șoc enorm și mi-am amintit brusc toți sfinții din calendarul ortodox, pe care i-am și îndreptat direct către momentele în care am învățat despre Constantin al VII-lea Porfirogenetul. Noroc că (unele) facultăți te mai obligă să faci și niște practică...

Dacă vrei să te faci avocat, liceul te învață multă biologie și religie

Știu că asta poate suna puțin cam dubios, dar o să încerc să explic cât mai bine. Treaba asta mă omoară cu zile în fiecare dimineață. Dacă ești la un liceu teoretic, ar trebui să știi că profilele sunt: real și uman. După cum le sugerează și numele, profilul real ar trebui să aibă toate materiile exacte: matematică, fizică, biologie, chimie etc. Ăsta e profilul care ar trebui să pregătească viitori medici, arhitecți, ingineri și alte meserii de genul ăsta. Profilul uman, în schimb, se axează mai mult pe natura umană decât pe natură în sine. Materiile principale la profilul ăsta sunt istoria, psihologia, sociologia, filosofia etc. Secția se presupune că te pregătește să fii judecător, avocat, asistent social, psiholog, jurnalist etc.

Citește și: Cum era să fii licean la începutul anilor 2000, când toți maneliștii se dădeau rapperi

După ce ți-am făcut scurta introducere în ce ar trebui să însemne cele două profile, în mare, ajung și la problema mea. Sunt în al patrulea an de profil uman, la specializarea de științe socio-umane, și mă deranjează enorm că programul meu e încărcat cu materii de genul desen, religie, fizică, biologie, chimie și chiar și matematică, și cred ca ar fi fost mult mult mai OK să mi se predea introduceri în domenii care chiar țin de profilul meu. Mi-ar fi plăcut enorm să fac introducere în drept, elemente de politologie, să mi se predea psihologia mai mult de un an.

Și problema nu e doar la profilul meu. Sunt o grămadă de materii care parcă nu își au locul la anumite specializări și toată treaba asta îți dă sentimentul că sistemului nu ii prea pasă și că tu faci ore doar ca profii să nu stea degeaba.

Școlile cad pe tine și sunt oricum slab dotate

Fotografie de Marius Ene via Am fost profesor la țară, într-un sat din Oltenia fără semnal la mobil

Se presupune că școlile sunt locul în care îți petreci doișpe ani din viață și ar trebui să fie un mediu plăcut în care să poți studia liniștit. În România, în schimb, majoritatea școlilor sunt locuri în care te îneci în căcat, și la propriu și la figurat, te plouă sau îngheți de frig. Sunt și unele care stau mai bine la capitolul ăsta, dar n-au dotări care să-ți permită să faci performanță: laboratoare, materiale didactice, biblioteci normale etc.

Bine, dacă te duci la un liceu de top, lucrurile stau ceva mai diferit. Școlile astea și-au permis niște mega renovări cu bani de la guvern sau din fonduri europene și sunt unele, de exemplu chiar liceul meu, CNMV Turda, unde au construit o cantină din bani europeni.

Doar că, surpriză! Sau, de fapt, nu e nicio surpriză, ci o tehnică tipic românească. Deși cantina e complet dotată, oamenii o țin închisă pentru că nu s-au gândit de la început că ar trebui să modifice programul desfășurării orelor, astfel încât cei șase sute de elevi să aibă timp să mănânce.

Oricum, situația per total e destul de nasoală. La începutul anului școlar erau 4 221 de școli care n-aveau nici măcar aviz de funcționare de la ISU și, deși au fost acordate câteva sute de mii de lei pentru reabilitări, toată mizeria asta nu pare să dispară atât de ușor. Așa că tot elevii trebuie să tragă de pe urma corupției lor: mulți sunt mutați în alte instituții școlare sau sunt nevoiți să meargă la școală după-masa.

Mai nou, statul îți dă manuale, doar că nu-ți dă

Deși ministerul Educației anunțase cu surle și trâmbițe că manualele pentru clasele a unșpea și a douășpea sunt gratuite de anul ăsta, deci elevii ca mine scapă de o cheltuială și rămân cu bani în buzunar cât pentru șapte pizze, totul pare să fie, deocamdată, o minciună.

Și ca să înțelegi exact cât de penală e treaba asta, am mers în prima zi de școala cu gândul că am de cărat acasă manuale, dar acolo mi s-a zis că o să le primesc în decursul primei săptămâni de școală. Nu s-a întâmplat așa, ne-au amânat deadline-ul pentru începutul lui octombrie, dar mai târziu s-a făcut o clarificare și ne-au spus că o să primim doar Româna și Istoria, și că restul manualelor o să ajungă la noi pe la începutul lui noiembrie. Nu-i nimic, elevii români oricum nu se grăbesc să învețe pentru BAC, nu?

În momentul ăsta am presimțirea că o să fiu nevoit să fac ritualuri amerindiene și să mă închin vrăjitoarei Mama Franzela să îmi dea niște bani să-mi cumpăr cărți, că vorba aia, pregătirea pentru BAC nu se face cu cărți de poker.

Citește și alte chestii despre sistemul educațional din România:
Habar n-am cum e homeschooling în România, dar pentru mine școala la stat a fost o mizerie

Nu știu cum e homeschooling în România, dar pentru mine școala românească a fost cool

Cum au ajuns Youtube și vlogurile surse de educație pentru puștii din România

Tagged:
pile
opinie
Vice Blog
Spagat
Liceum
Educatie
manuale
Bacalaureat
invatamantul romanesc