FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Toate clișeele învechite pe care le găsești în hip-hopul românesc

Hip-hopul românesc e un fel de poezie pe ritm, la fel ca manelele.
30.7.16

Dintotdeauna, muzica rap românească a fost modalitatea prin care tinerii rebeli s-au răzvrătit contra sistemului. Genul ăla de activitate moralizatoare care te-nvață că nu-i bine să treci pe roșu, frate!, ci trebuie s-o faci neapărat pe verde. Pe lângă asta, mai sunt și alte caracteristici specifice în hip-hopul mioritic. Spre exemplu, punchline-urile din unele piese te fac să te gândești că cineva are să-ți dea bani înapoi. Sau, dimpotrivă, că poate ai tu să dai bani cuiva, mai ales dacă ai aplicat pentru prima casă.

Publicitate

Pe deasupra, în muzica asta n-o să dai prea des de rime albe sau împerecheate, ci mai mult de monorime. Îți spun eu, sunt expert și-am ascultat mai bine de-o lună muzică asta. Cumva, hip-hopul românesc e un fel de poezie pe ritm, la fel ca manelele. Sigur, are și multe lucruri de oferit fanilor cu pantaloni largi și șepci purtate pe invers, care ridică mână la un anumit unghi în concerte.

Dar realitatea e că-n hip hopul românesc o să-ntâlnești o grămadă de clișee, care se repetă la infinit și te fac să te-ntrebi dacă rapperii autohtoni pot să scoată din buzunar și chestii mai în pas cu vremurile. Uite cele mai rulate obsesii ale hip-hoperilor noștri:

RAPPERII SUNT CA TAXIMETRIȘTII CARE-ȚI ADUC AMINTE CĂ AU NEVOIE DE BANI

Fie că sunt în goană după bani sau doar mângâie un cățeluș în timp ce îi caută, cei mai mulți rapperi români îţi reamintesc că nevoia de lichidități e mare. Pentru că, dacă nu știai, rapul e un fel de agenţie imobiliară, unde îţi iei leafa doar din comision. Iar în mintea multora care cântă stilul ăsta, ești obligat încă din incubator să devii rapper. Și chiar dacă te poţi dezvolta atât pe plan personal, cât şi pe plan profesional, banii pe care o să îi câştigi din asta o sa fie prea puţini.

Tocmai de asta, intervalul la care iese pe piață o piesă despre sistemul monetar este direct proporțional cu dorinţa lui Liviu Mihaiu de a salva Delta. Măcar o dată la trei luni cineva îşi dă seama că a ales să facă asta fiindcă altceva nu a fost şi vrea să facă bani din asta pentru că altfel nu are rost.

Publicitate

Nu zic „nu". E ok să încerci să te întreţii dintr-o activitate care necesită o grămadă de timp, dar nici măcar Moise Guran nu îşi foloseşte zilnic carioca ca să ne explice cum stă treaba cu cursul euro-dolar.

CLIȘEUL CĂRȚII DE MUNCĂ ȘI AL VECHIMII

Nu se ştie de ce, dar în rapul românesc chiar se presupune că veteranii înţeleg mai bine versul lui Tataee. Disputa asta legată de vechime e mereu de actualitate. Pe undeva, se aseamănă cu o oră de biologie, când împarţeai pagina în două ca să scrii deosebirile şi asemănările dintre amibă şi parameci. Veteranii îi acuză pe tineri că ei stateau pe o scară de bloc încă din '98. Puieţii nu se lasă mai prejos și contraatacă cu refernul că lumea a evoluat şi se stă la casă acum.

Citește și: Am ascultat noul album Paraziții și am simțit cum mă întorc în anii '90

Serios, subiectul ăsta e pueril de-a dreptul. E ca şi când te-ai lauda unuia, care a luat carnetul în 2012, că tu în 2000 lăsai geamul jos şi ştergeai parbrizul cu mâna. Şi reciproca merge pe acelaşi principiu, că nu eşti implicit mai bun pentru că tu nu mai ştergi parbrizul cu mâna. Dacă eşti talentat, nu mai contează vârsta. E ca o comparaţie între Sânmărtean şi Chiricheş. Primul e bătrân şi nu mai are viteza de altădată, senzaţie majoră cu 40 la oră, dar tehnica i-a rămas în vârful bocancului. În timp ce al doilea e doar Vlad Chiricheş.

DACĂ ȚI-A INTRAT O PIESĂ PE RADIO, E CA ȘI CUM AI FI ORGANIZAT UN PUCI MUZICAL

Acvila underground din hip-hopul românesc încă planeză asupra iepurelui comercial. Dacă vreun rapper ajunge să fie difuzat la radio, o armată de colegi de breaslă se revoltă. Sigur ai dat de scenariul ăsta: rapperul care se simte underground îl acuză vehement pe ăla de la radio că s-a vândut și cere lumii hip-hop să-l pedepsească pe trădător.

Niciodata nu am înţeles aceste două concepte. Dacă începi să cumperi legături de ceapă de la Billa, fiindcă piaţa e prea departe, înseamnă că ai devenit comercial? Pe bune, e normal să vrei să mergi la mai bine, la fel cum a facut şi Iuda. Plus că nu e ca şi când radioul ar trebui să educe pe cineva sau să aibă versuri inteligente. Când eşti blocat în trafic, nu prea ai chef să priveşti în oglinda retrovizoare, în timp ce asculţi ce-a mai zis Ţuţea.

Publicitate

Dacă vrei să auzi versuri și dume inteligente, trebuie să sapi tu după informație, nu să te mulţumeşti cu primul izvor care îţi iese în cale. Iar dacă aia care apar la radio sunt mai netalentaţi decât tine, atunci de ce nu compui versuri îndeajuns de subtile, încât să fentezi comercialul şi să rămăi simultan şi underground, rappere?

HATERII SUNT MOTIVUL PRINCIPAL PENTRU CARE MULTE MICROFOANE CAD FĂRĂ SĂ MAI FIE RIDICATE

„Vezi cum rup şi câţi nervi am, hateri cocalari/ Mă critici, bitch, că nu-s ca Salam"

Dacă nu te-ai dus la concert, eşti hater. Nu ai cumpărat albumul ca să susţii mişcarea? Hater, frate! Termenul ăsta e atât de des folosit, că, dacă în clasa a șasea un rapper nu a avut compunerea la el, e fiindcă un hater i-a mancat-o. Câine n-avea, era alergic.

Cei mai mulți hateri nici nu merită să fie luați în seios. Dacă unul cu IQ-ul mai mic decât numărul de caractere din username te înjură pe Youtube sau te anunţă că va da unsubscribe pentru nu ştiu ce colaborare, nu are vreo relevanţă. Nu e ca şi când ţi-ar produce vreun prejudiciu sau ca și cum ţi-ar fi comentat un om cu argumente. Ba mai mult, ăsta ar putea fi un criteriu bun de triere al haterilor. Dacă unul comentează pe Youtube, atunci sigur nu e cel mai ascultat track din playlist.

„Hei, cine ascultă în 2016?"

SINDROMUL BĂNCII DIN FAȚA BLOCULUI, CARE ȚINE LOC ȘI DE STUDIO

„Cine ştie cum sunt mă place cum sunt/ Nu mă schimb, aşa mă duc în mormânt"

Deşi offside-ul a fost abolit și leacul pentru cancer a fost găsit, rapperii români încă mai cântă despre băiețeală și cartiere. Când îi auzi cât se chinuie, te gândești că dau anunţ pentru inchirierea unui apartament decomandat. În ziua de azi, îl cauţi pe Pikachu, iar între două nivele ale jocului, tragi repede o piesă despre cum cartierul tău te-a ajutat să te ridici. Cartierul ăsta este ca o favelă a sufletului, unde se poate scrie atât poezie, dar şi dramă. Unde poţi să intri, dar normal că trebuie să ai grijă ce zici.

Citește și: Hip-hop de pe vremea când Cheloo avea păr

Explicația e simplă: când te-ai plictisit să o arzi aiurea prin casele de pariuri sau să termini ASE-ul la taxă, te-ntorci la iubirea de cartier. Cartierul o să fie mereu acolo, că să pui pixul pe foaie în cinstea lui. E 2016. „Cineva va fi la producţie. Pace pentru omul tău".

PIESELE DESPRE IARBĂ SUNT CA PAȘTELE: ȘTII CĂ URMEAZĂ, DAR NU ȘTII ÎN CE DUMINICĂ PICĂ

Hm, iarba-n rapul românesc. Știi cum e treaba? Probabil că fix acum un copil de zece ani e întrebat dacă vrea să fumeze iarbă, dar refuză, fiindcă are ceva mai interesant de făcut. De exemplu, să citească sau să doarmă după-amiază.

Drogul marijuana este un subiect despre care puţini au curajul să vorbească în piese. Foarte puţini oameni au fost atât de rebeli, încât să guste din planta asta ilicită. Efectele nocive ale acestui drog, din experienţa interpreţilor, includ: senzaţia de înălţare, euforia şi apetitul exagerat pentru ceilalţi MC, la modul metaforic. Iarba asta este folosită în scop recreaţional, pentru a omite existenţa masonilor, nivelul de trai nu foarte european, sistemul corupt şi mașinile cu volanul pe dreapta. Deşi nu sunt încarceraţi, mulţi MC aleg să evadeze din realitate, folosind acest drog numit marijuana.

RAPPERII CARE O DAU PENTRU CNP, DOMICILIU SAU KILOMETRUL 0

„Eu, când vorbesc, am mâna stângă ridicată/ Tu ce mai aştepţi, hai, ridică mâna dreaptă!/ Unde e Siret?, Caută-l pe hartă/ Dacă nu îl găseşti, hai, hai, mai încearcă"

Sunt zile în viaţa fiecăruia când ar vrea să ştie unde e Siretul şi ce mână trebuie ridicată. Dar orice zi de azi a vremurilor noastre nu pare una dintre ele. Serios, niciun rapper român n-o dă pentru kurzi, adventişti sau pentru femeile cu viză de flotant, ci toți bagă mare pentru urbea lor.

Nu vreau să fiu hater. E natural să îţi placă oraşul în care ai copilărit, că acolo ai învățat cum să treci strada și cum să-ți scoți cheia de la gât. Dar dacă nu eşti ghid turistic sau nu ai de făcut un colaj în Power Point pentru sfârşitul clasei a opta, zău că nu merită să abordezi subiectul asta. Evident, ai respect pentru băieţii de la bloc, pentru mătuşa din partea tatălui, pentru singurul furnal din oraşul tău, iar acum vrei şi-o mână ridicată din partea lor.

Publicitate

Dar nu trebuie să dai pe beat pentru asta. De aia s-a inventat sms-ul. 0722…, hai, că deja îţi sună cunoscut.

CLIȘEUL MASONULUI ȘI AL ALTOR FORȚE OCULTE CARE STAU ÎN SPATELE TĂU SĂ-ȚI VADĂ PINUL

„Revoluţia sexuală de la Illuminati/ 666 Baphomet sex sălbatic/ După o noapte de pasiune şi foc/ Gagicile părăsite, bineînţele, fac avort"

România e o ţară carpato-danubiano-pontică, cu păşuni lungi, gem de Topoloveni, dar condusă de masoni şi supervizată de către Lucifer. Cel puţin asta se subînţelege din unele versuri ale rapperilor români. Care mai au și o groază de fani, pe deasupra.

Religia este un subiect profund, sunt de acord. Tocmai de aia nu îl poti cuantifica într-o melodie de trei minute. Mai ales că e o chestie subiectivă și fiecare alege să creadă în ce vrea el. Evreii şi Illuminati te împiedică să îţi faci fundă dublă? Țara asta merge prost din cauza avorturilor, a revoluţiei sexuale de la Illuminati, a lesbienelor cu rimel pe gene și a copiilor care se masturbează înainte să comenteze pe youtube? Serios, niciun om care se leagă singur la șireturi n-are cum să creadă inepții de genul ăsta.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre hip-hopul românesc:
Ce cred bunicii despre hip-hop-ul românesc
Hip hop creştin românesc: un ghid pentru curioşi şi plictisiţi
Am vorbit cu primul român care face hip-hop gay