Fotografii cu oamenii salvați de credință

FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

Fotografii cu oamenii salvați de credință

Comunitatea asta nu știe decât să ofere bunătate și afecțiune.

Când am făcut fotografiile astea, m-am trezit prinsă într-o serie care reprezintă nuanțele unor spații și comunități religioase din Appalachia. M-am luptat cu complexitatea traducerii valorii și a puterii religiei pentru populațiile din urban, care au caracterizat până acum oamenii din zona rurală ca simpli și naivi.

În centrul Appalachiei, bisericile pot servi ca spații ale bunătății, prin care se oferă dragoste, atenție și sprijin celor care au nevoie de asta. Uneori, locurile astea trăiesc cumva dincolo de fantezia și spectacolul izbăvirii, pentru că funcționează ca spații unde membrii își împart resursele și ajutorul. Biserica din sat, ca loc personal al credinței și actualizării sale, poate mobiliza ușor și destul de serios pe timp de criză. Asta e o valoare specifică Appalachiei, unde guvernele locale și federale au furat fondurile în caz de dezastru aproape de un secol.

Publicitate

Aici, în bisericile astea mici înconjurate de munții Appalachiei, sunt forțată să înțeleg cum comunitățile astea rurale se luptă cu declinul mono-economiei puternice reprezentate de cărbuni. Aici pot să mă așez - ca o persoană lipsită de credință - lângă localnicii ăștia credincioși care se luptă să înțeleagă aceleași probleme. Aici creăm în colectiv un spațiu de consolare din cauza unei epidemii a medicamentelor, care a redus rapid o mare parte din populație.

Experiențele mele din interiorul acestor biserici m-au făcut să mă deschid spre credință, comunitate și speranță. Și, deși n-am devenit credincioasă, nu m-am născut din nou și nici n-am fost salvată, m-am încărcat cu energie pozitivă de la străinii care m-au îmbrățișat, au dat mâna cu mine, mi-au spus că-s iubită și m-au invitat în casele lor la masă. Gesturile astea de bunătate și acceptare - ale comunității - au avut un impact pozitiv asupra singurătății mele și a întunericului pe care-l port în minte. M-au făcut să mă simt acceptată și iubită într-un fel simplu, în ciuda demonilor mei, a luptei cu propria persoană și a eșecurilor. Cred că și tu ai fi tratat la fel indiferent de ce trecut sau prezent ai. Deși nu văd o soluție în salvatorul Hristos, am fostă atins de puterea transformatoare a credinței și de bunătatea comunității.

Traducere: Dana Alecu

Urmărește VICE pe Facebook.