Chestii

Un an în organizația de tineret a PNL m-a făcut să-nțeleg de ce partidul ăsta e sortit penibilului

Nu știu care e răul cel mai mic la următoarele alegeri, dar PNL-ul sigur nu e.
16.11.16

Autorul articolului, aici prezentator de ocazie, în februarie 2014, la evenimentul „Tineri pentru Argeş", organizat de sucursala județeană a PNL

Puține sunt exemplele mai grandioase despre cum să-ți sapi singur groapa, să te bagi acolo și apoi să arunci peste tine câteva tone de pământ și să-l bătătorești bine, decât traiectoria PNL-ului din ultimii ani.

Ai zice că partidul care a dat actualul președinte al României ar trebui să fie pe cai mari, capital electoral, priză la oameni, d-astea. În realitate, PNL-ul de acum e un fel de copie proastă a PSD-ului, o adunătură de domni și de doamne atât de disperați după voturi încât nu mai știu spre ce să tragă, cu cine să se alieze.

Publicitate

Dar să o iau cu începutul. Noiembrie, 2014. Iohannis face turul Pieței Universității. În stradă sunt mii de oameni, unii calcă în picioare poze cu Victor Ponta, contracandidatul de la acel moment. În aer plutește un aer de speranță, mai ales că puțini îi dădeau vreo șansă fostului primar al Sibiului, în lupta cu mașinăria PSD-ului. Începea o nouă epocă politică, se vorbea despre integritate și curățarea clasei politice din România.

Noiembrie 2016. PNL-ul este condus de doamna care apare în chestia asta penibilă la nivel planetar:

Traseul din ultimii ani ai Alinei Gorghiu (că despre ea e vorba) îți arată exact ce e în neregulă cu actualul PNL. Le iau așa, aleatoriu. Mai întâi, la alegerile locale de la începutul verii, Gorghiu l-a somat pe Nicuşor Dan de la USR, contracandidatul lor, să se retragă din alegeri, pentru a-i face loc lui Ludovic Orban (da, tipul ăla care umblă pe la DNA). Apoi, a declarat că-şi doreşte ca-n partidul condus de ea să fie prezente şi femei ca Simona Gherghe, adică prezentatoarea cancerului cultural Acces direct, sau Denise Rifai, cunoscută și sub numele de „Doamna «Ce este un document??????»".

În fine, de curând PNL-ul a anunțat, chiar cu plăcere şi satisfacţie, că sprijină referendumul pentru „Coaliţia pentru familie". Nimic de adăugat aici.

Citește și: Feministele mi-au explicat de ce nu există femei în politica românească

Nu știu dacă te-ai obișnuit ca PNL-ul să dea gherle din astea sau încă te mai șochează imbecilitatea. Eu fac parte din prima categorie, a celor care nu se mai miră de nimic. Și asta pentru că, în urmă cu trei ani, intram în organizația de tineret a partidului din județul meu natal.

În următorul an petrecut acolo am înțeles de ce PNL-ul se va duce dracului, încet-încet. Nici măcar nu am avut nevoie de cine știe ce experiență politică, doar de puțină atenție la oamenii din jur, la discursul oficial și la toată falsitatea peste care dădeam zi de zi.

Publicitate

Dar hai să-ți povestesc.

MOMENTUL ÎN CARE AM ZIS: „GATA, BOSS. MĂ BAG"

Eram la începutul clasei a-XI-a, în 2013. Ca orice alt licean, stăteam alături de ceilalţi colegi la taclale suiţi pe bănci, în pauză. Ştii şi tu, discutam despre cât de antipatică e profa aia de matematică sau unde ieşim diseară. Conversaţii de genul.

Într-una din pauze, un coleg a intrat pe uşă val-vârtej, s-a aşezat lângă grup şi ne-a întrebat dacă nu vrem să ne înscriem într-un partid politic. Că s-ar forma „Consiliul elevilor liberali" (CEL), în interiorul lui. Habar n-aveam ce-nseamna asta mai exact, dar părea că vom face parte din ceva important.

Cineva din grup a întrebat: „Adică în ce partid?". „PNL", zice tipul. Tăcere pentru câteva secunde, după care tot el completează cu: „Hai, mă, că se fac excursii şi petreceri pe moca". Când am auzit asta, am fost primul care a zis: „Gata, boss. Mă bag".

Citește și: Învață un pic de politică, la naiba

După care am început să propovăduiesc acelaşi slogan, ca să atrag alţi potenţiali membri de partid. Aşa ni se spunea.

Chiar dacă nu-mi făcusem nici majoratul, urmăream cât de cât ce se întâmpla-n politică. Repulsia faţă de PSD sau PDL îmi intrase-n venă deja, aşa că, la vremea aia, PNL-ul mi se părea cel mai puţin nociv din toate partidele existente. Da, știu, eram un prost, dat fiind că deja era într-o alianţă cu băieţii roşii (USL). Sau poate nu prost. Hai să zic „idealist".

ÎNCEPUTUL: SICĂ ÎL ADUCE PE GICĂ

La scurt timp de la momentul ăsta, m-am dus la sediu și m-am înscris. La început eram o mână de oameni în CEL. Piteștiul e un oraș mic, ne ştiam dinainte toţi între noi, cel puţin din vedere. Marcel l-a adus pe Sică care-i era prieten din copilărie, celălalt pe Gică, fiindcă e văr-su. Şi tot aşa.

Preşedintele organizaţiei ăsteia care, nu ştiu nici acum cum avea „funcţia" asta, era un tip pe care-l ştiam din vedere, pentru că era-n clasă cu iubita unui coleg. Am şi fost odată în vizită pe la ei şi l-am prins când urla la colegii lui, pentru că avea ceva important de spus. Ştii şi tu, chestii d-alea de şef de clasă. Lumea îi dădea cu jet, eu am râs de el, dar nu ştiam că urma să-mi fie fie şef (sanky) la partid.

Citește și: Elevii români ar introduce votul cenzitar şi educaţia politică, dacă ar fi parlamentari

A, şi vicepreşedintele (nici pe ăsta nu știu cine-l pusese) era un gagiu a cărui familie făcea parte din şefia organizaţiei din oraş. Hop şa şa, nepotismul se făcea observat încă din primele zilele.

Nu ştiu dacă ai intrat în contact cu genul ăsta de situaţii, dar e fascinant să observi cum mulţi indivizi din actualele organizaţii de tineret au făcut sau fac parte din consiliile elevilor. E un trend. De-acolo se începe. Oamenii ăştia au acel ceva al lor. Serios, pot să-i gineşti de la o poştă. E vorba de-un mix între pupincurism şi demagogie. Sau mâncătorii ordinare şi penibile.

Publicitate

În fine.

ATRIBUŢIILE UNUI JUNIOR ŞI CE ŢI SE SPUNE CĂ TREBUIE SĂ FACI

Cam așa arată mesajele motivaționale ale tineretului liberal. Fotografie de pe pagina de Facebook a TNL

O dată pe săptămână se ţineau şedinţe. Nu era cu prezenţă obligatorie ca la şcoală, ci LIBERALĂ. Veneai când voia basca ta, dar ţi se mai reproşa, în treacăt, dacă nu ţi se mai vedea faţa cu lunile. Mă rog, eu o vedeam mai mult ca pe o formă să ieşi la socializare. Povesteai, făceai mişto şi râdeai, după care plecai acasă mulţumit că ai contribuit considerabil la creşterea partidului şi a României.

Acum, firesc, te vei întreba. Bine, bine, dar care-i atribuţia mai exactă a unui puştulică d-ăsta la un partid politic? Adică, la ce se-nvârte el p-acolo?

Păi, ţi-o zic pe şleau. Când era ziua cuiva cu funcţie sau se serba vreun eveniment, beai şi mâncai pe banii partidului, iar la fiecare şedinţă pişcotăreai. Să nu crezi că astea erau pe degeaba, făceam şi noi ceva în schimbul pomenii. Când era nevoie, împărţeam flyere, pixuri, plase şi alte căcaturi electorale (nici măcar nu ne plăteau aşa cum făceau la PSD, de exemplu).

Mai mergeam prin sate, să vorbim cu alegătorii. Sau ne plimbau cu autocarul prin diferite oraşe când erau mitinguri, sau când îşi lansau candidaţii pentru alegeri, ca să fie cât mai mulţi oameni.

Citește și: Cum au ajuns românii din diaspora să facă politică în țările de adopție

Noi, organizaţia de tineret, eram scoşi la înaintare de mai marii partidului. Ne dădeau exemplu pentru devotamentul şi implicarea noastră pentru schimbarea ţării. În noi se vedeau viitoarele speranţe ale partidului. Puştii ăştia de liceu aveau şansa să atingă covoarele imaculate din interiorul Palatului Parlamentului şi să se aşeze pe unul din scaunele de senator sau deputat.

Apogeul a fost când am organizat un eveniment local care se numea „Tineri pentru Argeş", unde partidul îi premia pe elevii din judeţ care aveau situaţii materiale precare, dar erau olimpici la învăţătură. Asta a fost o chestie mişto care, local, a prins. Nu neapărat că a dat „partidul bine", ci că eu am fost prezentator la prima ediţie.

CUM SE VEDEA PNL-UL DIN INTERIOR

Tipul de mesaj cu care PNL-ul pretinde că e un partid mișto, pentru tineri. Fotografie de pe pagina de Facebook a TNL

Poate unii sau alţii se vor grăbi să arunce cu noroc în mine. Că, băi, vere, e penal din partea ta, fost tânăr „liberal", să vorbeşti de rău un partid din care şi tu ai făcut parte. Asta-i şi chestia. Tocmai datorită faptului c-am fost acolo şi-am observat ce se-ntâmplă pot să dau mai departe şi altora, ca să fie informaţi şi să reacţioneze adecvat.

Ştim deja că „L-ul" de la final înseamnă „Liberal". Că e cel mai vechi partid din ţară și că numele a rămas încă de la înfiinţarea lui de către fraţii Brătianu.

Publicitate

Bun, pe foaie aşa pare, dar, în realitate, trebuie să fii paranoic să susţii asta. Ştii momentul ăla când eşti invitat la un eveniment, n-ai prea vrea să mergi, dar te gândeşti că acolo vei mânca şi bea gratis până nu mai poţi? Parcă te-ai duce, până la urmă. În traducere liberă se numește „pişcotăreală".

Cu asta aş putea să asociez PNL-ul. Sunt băieţii ăia care se schimbă după cum bate vântul şi, nici măcar nu e nevoie de nu știu ce rafale.

Am dat acolo peste indivizi josnici cu funcţii importante luate pe pile sau bani, peste demagogi, nepotisme, femei care flirtau cu orice pentru un mic favor. Dar, de departe, cele mai des întânite erau mâncatoriile ordinare. Știu, te așteptai, dar e şi mai nasol când le vezi live. Iar mâncătoriile astea, toată slugărnicia pentru funcții și beneficii produce, după cum te așteptai, oamenii de super calitate. Uite un exemplu.

Îți ziceam de-un tip care era preşedinte la CEL. Încă de pe vremea aia, circulau glumițe cu el, că-l aşteapă o carieră politică, pentru că are fix „ce-i trebuie" pentru a face una. Se pare c-am avut dreptate. E vorba despre Dragoş Predescu, care-i de o vârstă cu mine, în jur de douăzeci de ani, şi care, mai nou, a făcut saltul la TNL (Tineretul Naţional Liberal), unde-i preşedinte.

I-am scris pe Facebook și l-am întrebat, cât pot eu de sincer, care-i motivul pentru care el a continuat să fie în PNL, deși partidul ăsta e cum e astăzi, şi ce părere are despre actuala conducere . Şi el a fost de acord să-mi răspundă, cu siguranţă, la fel de sincer. Uite:

„Am continuat sub umbrela PNL din respect faţă de istoria acestui partid care a clădit România modernă şi din ataşament faţă de principiile şi valorile liberale: separaţia puterilor în stat, liberă iniţiativă şi proprietate privată. Cât despre conducerea Alinei Gorghiu, partidul a înţeles mesajul societăţii. Acela de a înnoi clasa politică românească şi de a oferi electoratului oameni tineri şi bine pregătiţi care să fie oameni politici în adevăratul sens al cuvântului, nu politicieni de profesie."

N-am editat niciun cuvânt din mesajul lui. Și da, n-am glumit, tipul are 20 de ani. În maximum trei-patru ani o să-l vezi pe listele parlamentare.

IEȘIREA. SINGURĂTATEA UNUI PARTID

Am ieșit din TNL imediat după ce a câștigat la prezidențiale Klaus Iohannis. Cum ar veni, m-am retras în glorie. Dar tot am prins un moment care mi se pare că spune multe despre actualul partid.

Sper că-ți mai aduci aminte, în perioada 2011-2014, PNL și PSD formau Uniunea Social Liberală, formațiune cunoscută informal și sub numele de „celălalt partid al lui Dan Voiculescu". Pe-atunci, Crin Antonescu şi Victor Ponta îşi venerau unul altuia ideile cretinoide, sau, cum se mai spune-n popor, „şi-o sugeau între ei și le plăcea foarte mult".

Publicitate

Ţin minte că eram chiar la sediu când Antonescu a dat vestea cea mare că PNL-ul părăseşte alianţa, în februarie 2014. Sala a fost amuţită pe tot timpul discursul lui, toată lumea belea ochii la TV. Îmi aduc aminte perfect când un nene cu barbă albă, pe care-l vedeam de fiecare dată pe acolo cu-n ziar în mână, a rostit fără vlagă şi c-o voce răguşită: „Bine aţi venit în prima zi în care suntem singuri. Aia e.".

Lumea din jur era dezamăgită. Partidul devenise izolat.

La nici trei luni de la momentul ăla, au avut loc alegerile europarlamentare și PSD-ul și-a luat țara înapoi.

Urmărește VICE pe Facebook

Citeşte și alte chestii despre PNL:
Clipul în care Alina Gorghiu îți vorbește despre cafea e ca o telenovelă fără poveste și sex
Măsurile pentru tineri ale PNL și PSD te-nvață cum să devii bugetar, ca să trăiești bine
Tot ce nu voiai să știi despre șefa PNL, femeia-politician care o arde cool pentru votul tău