Un bărbat fumează nervos și face ture prin ploaie în fața Judecătoriei Sectorului 4. E nouă fără un sfert și Vlad Bălteanu se pregătește să intre în sala de judecată. Are o șapcă neagră și obrajii proaspăt bărbieriți. În mână ține o geantă de laptop plină de dosare. Tot acolo e și Noul Cod Penal, pe care îl poartă cu el mereu. În loc de semne de carte, a pus bilețele colorate la articolele cu care se apără. Mai fumează o țigară. E primul pe lista cu ordinea de zi, așa că speră să scape repede. A ajuns înainte de ora nouă, când începe procesul, pentru că vrea să vadă dacă mai poate să depună „o hârtiuță la dosar". Știe deja cam tot ce ține de procese.

Vlad are 41 de ani și e recidivist. În 2003 a ajuns pentru prima dată după gratii. A primit trei ani jumate cu executare pentru înșelăciune. Omul spune că a fost închis pe nedrept. Povestea lui e asta: a avut un restaurant închiriat într-un complex comercial din vremea lui Ceaușescu. Câteva luni nu a putut plăti chiria, a semnat niște bilete la ordine, patronul l-a dat în judecată pentru neplată și asta a fost. El spune că, pe perioada procesului, vreo două citații nici nu i-au ajuns la adresa corectă și când a primit sentința era deja prea târziu.

Ca să-și facă pedeapsa mai ușoară s-a apucat să învețe dreptul. A profitat de timpul de după gratii și acum se reprezintă singur în instanță. A ajuns chiar să câștige la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) pentru condițiile de detenție, folosindu-se de cunoștințele de drept pe care le-a învățat singur, în pușcărie.

În cei șase ani de închisoare, a fost mutat prin mai multe pușcării românești: Rahova, Jilava, Găești, Craiova și Spital Colibași și zice că în toate experiențele de după gratii i-au fost încălcate de mai multe ori drepturile. S-a apucat nu doar să învețe cum să se apere legal, dar și să dea în judecată penitenciarele. Acum se judecă cu ei și speră să i se facă dreptate.

„Nevoia te învață multe", îmi spune Vlad. De nevoie a început să citească Codul Penal, acum vreo zece ani, în pușcărie. De nevoie, dar și din hotărâre, speră să fie singurul din familie care ajunge după gratii:

Primul Cod Penal l-a primit de la mama lui, când a venit în vizită. I-l ceruse printr-o scrisoare. Ca să primești cărți la vizita în penitenciar trebuie să depui o cerere. Codul lui Vlad s-a plimbat un pic. Pentru că cererea s-a rătăcit, l-a primit abia după vreo trei săptămâni.

Acum glumește și spune că a făcut „facultatea de Drept, cu master cu tot" după gratii. Când știa deja legile, a intrat în vigoare Noul Cod Penal și a luat-o de la capăt. Nu a avut de ales, într-un loc în care simțea că cineva îi încălca drepturile la fiecare pas. Înainte de a ști cu ce articole poate dovedi că nu e ok ceea ce i se întâmpla, mergea pe „bunul-simț". După ce a primit codul și l-a studiat, a început să scrie ca la carte toate solicitările și sesizările. Așa și-a căpătat faima de „reclamagiu".

Masă de studiu i-a fost patul din camera pe care o împărțea cu alți 30 de deținuți.

Ca să scrie drept, folosea o coală liniată, pe care o fixa cu agrafe de birou sub foaia pe care scria. Nu a avut un orar de învățat, pur și simplu i-a plăcut, i-a fost și de folos și astfel, cărțile cu legi au devenit tovarășii lui cei mai buni.

Acum e client fidel pe la toate judecătoriile, unde vrea să-și facă singur dreptate. Și-a făcut „ucenicia" pe propria persoană și încă se specializează. Nu s-a oprit la instanțele românești, a mers până la CEDO, unde are patru dosare, făcute de el, în care reclamă încălcarea a numeroase drepturi.

l-a trimis la Curtea Europeană în 2014 și prezintă toate motivele pentru care spune că nu trebuia să ajungă după gratii în 2003, la prima condamnare: un proces în care nu i s-au respectat drepturile, un recurs care nu i-a fost acceptat și o condamnare pentru datorii, într-o țară în care Vlad spune că, legal, pedeapsa ar trebui să fie cu suspendare. Asta, după ce a stat trei ani după gratii.

Vlad a strâns toate solicitările, citațiile, a subliniat acolo unde s-au depășit termenele legale sau s-a greșit adresa și a trimis totul la Strasbourg. Acum așteaptă.

Pe lângă dosarul ăsta, mai are încă trei, în care reclamă condițiile nasoale și suferințele trăite în 2013-2015, când executa a doua pedeapsă. În 2013 s-a întors la pușcărie cu o altă pedeapsă, tot pentru înșelăciune. Pe asta și-o asumă. Zice că a semnat niște cecuri false, în numele partenerei lui de afaceri și după un an totul a ieșit la iveală. Așa a mai avut vreo doi ani în care să simtă pe pielea lui pușcăria-n România.

El a fost trimis la CEDO și se referă la condițiile din detenție. Aici sunt cereri și documente care speră să dovedească supraaglomerarea, încălcarea dreptului la căsătorie, încălcarea dreptului la asistență medicală, discriminare în detenție (condițiile preferențiale acordate de administrația penitenciarului Jilava VIP-urilor).

Supraaglomerarea pe care a reclamat-o i-a adus deja câștig de cauză la Judecătoria Sectorului 4, când era încă după gratii. A fost printre primii zece deținuți din țară care au reclamat asta. Câștigul din instanță i-a adus un spațiu mai mare în penitenciar. A fost mutat într-o altă cameră, „celebra 3.8", camera opt de pe secția trei, unde erau 22 de persoane într-un spațiu de 45 de metri pătrați. Înainte stătea într-o cameră de 25 de metri pătrați, pe care o împărțea cu alte 24-27 de persoane. Legea prevede că fiecare deținut are dreptul la patru metri pătrați.

Câștigarea acestui proces i-a adus notorietate printre ceilalți deținuți. Unul dintre colegii lui din prima cameră l-a rugat să îl ajute și pe el să facă o acțiune legală pe tema supraaglomerării. Cât timp a fost în penitenciar, Vlad i-a învățat pe colegi cum să redacteze diferite cereri, fără să le scrie cu mâna lui. Îi era frică să nu fie acuzat de „instigare", ceea ce ar fi dus la întocmirea unor raport de pedepsire, schimbarea regimului într-unul mai sever, sau amânarea liberării.

Apoi, în 2014 a vrut să se căsătorească. A depus cerere pentru vizita intimă și căsătorie. Aprobarea pentru vizita intimă a venit la câteva luni după cerere, iar cea pentru căsătorie încă o așteaptă. Între timp, el s-a liberat, iar viitoare mireasă a devenit o fostă. Vlad spune că poate ar fi fost căsătorit dacă cei din penitenciar i-ar fi răspuns la cerere.

Apoi, s-a plâns de încălcarea dreptului serviciile medicale, fiindcă a avut ghinionul să se îmbolnăvească exact în perioada când medicii erau în concediu, așa că a trebuit să aștepte două săptămâni până să fie scos la vizita medicală. Între timp, spune că gripa i-a trecut de bună voie.

Zilele trecute a primit răspunsul de la CEDO în cazul acestui dosar. I-au dat dreptate în ceea ce privește plângerea pentru spațiu și mâncare și recomandă o împăcare amiabilă, iar statul român trebuie să îi plătească despăgubiri. E primul răspuns pe care l-a primit în cei doi ani de când a trimis primul dosar.

Ăsta se referă la apa potabilă din penitenciar. Vlad îl numește și „dosarul cu larvele". În penitenciar, ca să poată bea apa de la robinet, o filtra cu cârpe, care își aduce aminte că se înnegreau și se umpleau de reziduuri în două ore. Cel mai grav a fost când a găsit două larve în cârpele cu care filtra apa. Le-a pus într-un plic și le-a trimis la Judecătoria Sector 4, pentru a fi atașate ca probe la dosar.

Cererea i-a fost respinsă și n-a fost făcută nicio expertiză a apei. Nu a aflat niciodată dacă larvele alea aveau să fie fluturi sau viermi.Personalul din Penitenciarul Jilava consumă apă de la dozator, spune Vlad.

În chestiile cu apa și cu spațiul personal al fiecărui deținut, Vlad nu e singur. Și APADOR-CH a amendat în mai multe rapoarte calitatea apei din penitenciarul Jilava, precum și „spațiul exagerat de mic care revine fiecărei persoane".

Este despre „încălcarea dreptului la hrană la punctul de lucru". Vlad și-a executat pedepsele la regim semi-deschis. Asta înseamnă că poți avea un loc de muncă în afara penitenciarului.

De exemplu, a lucrat în timpul celei de-a doua condamnări, în perioada octombrie 2014 – februarie 2015, la Tribunalul București, „cunoscut și ca Palatul de Justiție". Munca presupunea căratul de dosare dintr-o parte în alta. Pleca din Penitenciarul Jilava la 6:45 și se întorcea la 14:45. Pe parcursul orelor de lucru nu primea hrană, chiar dacă orarul pentru masa de prânz în penitenciar este între 12:30-13:30.

La sfârșitul anului 2014, un coleg de-ai lui a depus o plângere împotriva Penitenciarului pentru neacordarea hranei la locul de muncă. Vlad crede că cei de la penitenciar nu le aduceau hrană, ca să nu vadă cei de la Judecătorie ce le dau să mănânce. La începutul lui 2015, cei de la penitenciar au venit cu o declarație, prin care deținuții care lucrau la Palatul de Justiție spuneau că sunt de acord să primească masa la întoarcerea în unitate. Vlad nu a fost prezent în ziua aia și nu a semnat nimic. Între timp, colegul lui a avut câștig de cauză și a primit despăgubire de la penitenciar.

Cauza lui Vlad încă se judecă, după ce primul verdict a fost nefavorabil și a făcut un apel. Zilele trecute, când ne-am întâlnit pe ploaie în fața Judecătoriei Sector 4, l-am însoțit la înfățișarea pentru dosarul în care Vlad acuză penitenciarul că i-a încălcat dreptul la hrană, dosar care se judecă și aici.

La intrarea în sală e liniște. Pe ordinea de zi sunt vreo 30 de cauze. Pe durata ședinței, se schimbă personajele la fiecare cinci minute. Și pentru Vlad, totul durează cinci minute. Se duce la boxă, răspunde la întrebări și e amânat, „următorul termen e peste o lună".

Vlad spune că nu își pierde răbdarea, știe că „așa e în justiție" și mai știe că „volumul mare de dosare, mai ales la CEDO, implică o procedură de durată". După ce s-a liberat în toamna lui 2015, a lucrat câteva luni necalificat în construcții, până când a făcut infarct și l-a luat SMURD-ul de pe șantier. Acum încearcă să își găsească ceva în imobiliare, dar îl cam apasă cazierul. Între timp, aprofundează legile și se gândește să facă facultatea de Drept și pe bune.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre închisoare:
Cum e să stai la închisoare pentru iarbă în România
Cum e să iei LSD într-o închisoare de maximă securitate
Cum am tras cocaină și am luat bătaie într-o închisoare turcă