Știri

De ce își doresc jihadiștii arme de distrugere în masă și ce-ar face cu ele

Din fericire, pentru arme nucleare ai nevoie de bani. Mulți bani.
25 Februarie 2016, 1:45pm
Fotografie de Medyan Dairieh, via Am fost în vizită prin Statul Islamic, ca să aflu cum funcţionează

Jihadiștii din grupări ca Al Qaida sau Statul Islamic au arătat că nu au nicio ezitare să omoare în masă și puțin le pasă dacă printre victimele lor sunt civili, chiar și dacă este vorba de musulmani sunniți de-ai lor. Gândește-te doar la miile de atentate sinucigașe și masacre din ultimii douăzeci de ani.

Cel mai sinistru scenariu imaginabil este ca teroriștii să pună mâna pe arme de distrugere în masă – chimice, biologice sau nucleare. Au arătat, deja, că și le doresc și sunt dispuși să le folosească și, teoretic, ar putea găsi chiar și o justificare religioasă pentru a provoca o Apocalipsă nucleară.

Jihadiștii încearcă de ani de zile să obțină arme de distrugere în masă

Fotografie de Grey Hutton, via Sebastian Meyer a fondat prima agenţie foto din Irak

Nu e nicio noutate că băieții din Al Qaida și alții ca ei ar fi încântați să aibă arme de distrugere în masă. Răposatul Bin Laden a zis-o cu subiect și predicat încă din anii '90, înainte de atacurile teroriste de la 11 septembrie. Mai întâi a afirmat că nu vede vreo problemă ca musulmanii să aibă arme nucleare, chimice și biologice – bineînțeles că pentru a se apăra. Iar, în 1998, i-a cerut public „națiunii musulmane" să se pregătească pentru jihad și să aibă și o forță nucleară.

Posibilitatea unui atac terorist cu arme de distrugere în masă (WMD) le dă coșmaruri serviciilor occidentale de ani de zile. Chiar și războiul din Irak – una dintre principalele cauze pentru care Orientul a ajuns în halul în care este azi – a fost declanșat, oficial, pentru a captura arsenalul WMD al țării înainte ca Saddam să le împrumute câte ceva celor din Al Qaida.


Urmărește documentarul VICE despre Statul Islamic


Jihadiștii nu au lăsat loc la vreun dubiu că, dacă ar avea astfel de arme, le-ar folosi. În primul rând, cu cât omoară mai mulți oameni, cu atât mai bine. Cel mai bun exemplu este 11 septembrie, când au deturnat patru avioane pentru a lovi clădirile-simbol ale Americii. Înainte de 11 septembrie, în taberele Al Qaida din Afghanistan s-au testat tot felul de otrăvuri. Al Qaida din Irak, organizație din care provine Statul Islamic, a lansat, în 2006 și 2007, 16 atacuri cu bombe cu clor în Irak – un gen de arme chimice rudimentare menite să provoace cât mai multe victime.

Citește și Cum să nu mori ca prostul într-un conflict din Orientul Mijlociu

Cu doi ani înainte de acele atacuri, în 2004, autoritățile iordaniene au anunțat că au capturat câteva tone de chimicale și au reușit să împiedice un val de atentate la Amman care s-ar fi putut solda cu zeci de mii de morți, întrucât jihadiștii ar fi intenționat să provoace formarea unui adevărat nor toxic deasupra orașului.

Nici Statul Islamic nu a dat înapoi când a venit vorba de WMD – directorul CIA, John Brennan, a declarat, de curând, că gruparea a reușit să producă și a utilizat muniție cu clor și gaz muștar. Gruparea a arătat că este nerăbdătoare să comită atacuri cât mai sângeroase în Occident și sunt experți care au avertizat că atentatele din noiembrie de la Paris reprezintă doar un preludiu.

Jihadiștii își închipuie că fac lucrarea Domnului

Atacurile jihadiștilor sunt condamnate, frecvent, de musulmani din întreaga lume, inclusiv de clerici importanți. Eu am întâlnit o groază de tipi, prin Orient, care mi-au spus că extremiștii nu reprezintă Islamul și că uciderea civililor este interzisă în mod explicit de Coran, carte în care, de altfel, apare și un verset care spune așa:

„[...]Cel care a ucis un om care nu a ucis niciodată, care nu a semănat stricăciune pe pământ este socotit ca şi cum ar fi ucis întreaga omenire, iar cel care a salvat un singur om este socotit ca şi cum ar fi salvat întreaga omenire [...]". (Coranul, trad. George Grigore, Editura Herald, Bucureşti, 2006).

În același timp, însă, jihadiștii își închipuie că ei sunt cei mai pioși dintre oameni și că tot ceea ce fac respectă cu strictețe religia. Ba mai mult, că însuși profetul Muhammad ar fi procedat exact la fel. Ca să te prinzi cam cum gândesc, o să îți explic cum au ajuns să justifice, mai întâi, uciderea civililor ne-musulmani (care ar trebui feriți, dacă se poate), apoi uciderea neintenționată a civililor musulmani, strict interzisă de Coran. Și, în sfârșit, uciderea intenționată a altor musulmani.

Asta cu civilii creștini s-a chinuit să o explice Usama bin Laden când a justificat atentatele de la 11 septembrie. Tipul pornea de la niște întâmplări și fapte din vremea Profetului ca să explice, prin analogie, de ce i se părea OK că omorâse câteva mii de oameni. În mare e cam așa:

Profetul, într-una din campaniile sale, a bombardat o cetate cu catapulte și au murit și niște civili care erau amestecați cu apărătorii cetății. Turnurile gemene, unde erau și companii din domeniul apărării și Pentagonul erau considerate fortărețe, avioanele – catapulte, iar civilii care au murit erau, în mod evident, amestecați printre combatanți.

Ca să nu se mai încurce cu fortărețe, însă, Bin Laden a mers și mai departe. A găsit el o relatare că un bătrân, care nu era combatant, a fost asasinat de oamenii Profetului, pentru că le oferea sfaturi adversarilor. Prin analogie este OK să-i omori pe cei care sprijină adversarul prin faptă, vorbă sau gând. De exemplu, într-o societate democratică, toți cei care votează un guvern îl sprijină și, implicit, sprijină eventualele ținte ale acestuia. Deci, pentru jihadiști sunt ținte legitime. Iar asta îți explică de ce, după 11 septembrie, nici nu s-au mai obosit să caute ținte militare atunci când au atacat metroul din Londra sau trenurile din Madrid.

Asta cu necredincioșii era lămurită, însă nu se mai aplica atunci când victimele atentatelor sinucigașe erau musulmani, uciderea lor fiind considerată un păcat. După invazia Irakului în 2003, filiala Al Qaida din acea țară a lansat sute de atacuri sinucigașe, iar majoritatea victimelor nu erau militari, ci civili musulmani. Șeful Al Qaida din Irak, iordanianul Abu Musab al-Zarqawi, a găsit, însă o justificare și pentru masacrele alea: ar fi fost un păcat mai mare să renunți la religie, care te obligă să porți război sfânt, jihad, decât să ucizi un musulman.

Citește și Am trăit două atentate cu bombă în Irak și încă țin minte mirosul de carne arsă

În plus, dacă acesta murea în timpul unui atac al unui drept-credincios devenea martir și ajungea direct în Rai, unde îl așteptau fecioare dornice să îl răsfețe, așa că problem-solved. Până și Abu Musab al-Zarqawi a fost, însă, mic copil pe lângă jihadiștii algerieni care s-au luptat cu guvernul în anii '90 și au masacrat zeci de mii de civili, uneori sate întregi. Explicația ălora era halucinantă: guvernul, pentru că avea relații cu Occidentul, era de fapt o forță invadatoare și cei aflați la putere nu mai erau musulmani, ci apostați, așa că era datoria jihadiștilor să-i ucidă.

Dacă nu te alăturai jihadului, ca civil, însemna că, indirect, prin pasivitate, sprijineai guvernul de apostați, deci erai și tu apostat și puteai fi lichidat.

Apocalipsa după Statul Islamic

Toate explicațiile de mai sus, care dau liber la omorât de-a valma creștini și musulmani în număr cât mai mare și cu orice mijloace – inclusiv arme de distrugere în masă – au fost, evident, îmbrățișate și de Statul Islamic. Gruparea are, oricum, o viziune apocaliptică: își închipuie că se apropie sfârșitul lumii și lupta finală între forțele binelui (evident că jihadiștii) și cele ale răului (creștini, șiiți, etc.).

Este, din punctul de vedere al fanaticilor, perioada ideală pentru a deveni martir și a muri în jihad, d-aia și ai valul de atentate sinucigașe din ultimii ani. În plus, tipii mai fac trimitere și la o profeție atribuită lui Muhammad potrivit căreia, la sfârșitul timpului, Islamul se va împărți în 73 de secte și doar una dintre ele va urma calea cea dreaptă, astfel încât adepții săi vor ajunge în Rai. Evident că secta cu pricina o reprezintă jihadiștii, iar toți ceilalți sunt pe o cale greșită, așa că who cares ce se întâmplă cu ei?

Te gândești că orice om cât de cât întreg la cap știe că Occidentul și Statele Unite au ditamai arsenalul nuclear, așa că răspunsul la un atac cu arme de distrugere în masă ar putea fi devastator. Eu îmi pot închipui, însă, o gașcă de fanatici care cred că ei sunt secta aleasă și cărora li s-ar rupe de un cataclism nuclear – pentru că în el ar muri toți necredincioșii. Ar muri, e drept, și toți credincioșii, însă ar ajunge în Rai la fecioarele de care îți spuneam mai devreme.

Acum nu trebuie, însă, să te panichezi că ne paște iarna nucleară. Armele de distrugere în masă sunt foarte greu de făcut și necesită resursele unui stat bogat: bani, laboratoare, oameni de știință etc. Iar alea nucleare sunt și mai greu de produs, este nevoie de ani întregi de cercetare, de combustibil care nu se găsește pe toate drumurile. Așa că șansele ca jihadiștii să-și construiască ei așa ceva sunt aproape zero.

Citește și Cum a fost ca român, să-mi trăiesc adolescența în Irak

În plus, cu toată retorica lor, șefii sunt șefi. I-or trimite ei la moarte pe adepții lor, însă o fac din ascunzișuri, bine feriți. Osama bin Laden și Abu Musab al-Zarqawi n-au fost uciși pentru că s-au suit la volanul unor mașini-capcană și au atacat baze ale necredincioșilor, ci pentru că au reușit să-i găsească americanii. În ceea ce-i privește pe liderii actuali ai Al Qaida și Statului Islamic – Ayman al-Zawahiri și Abu Bakr al-Baghdadi – nimeni nu știe pe unde s-au pitit. Ceea ce sugerează că n-au nicio intenție să devină martiri prea curând.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre Statul Islamic:
Ce s-ar întâmpla dacă Statul Islamic ar învinge?
Am fost în vizită prin Statul Islamic, ca să aflu cum funcţionează
Iată cum produce Statul Islamic copii soldați