FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Mi-am convins mama să nu mai fie anti-vaccinare, dar n-a fost deloc ușor

Mama mea, care m-a născut fără probleme într-o baie și care și-a născut toți cei trei copii acasă, fără anestezie epidurală, n-avea încredere în motivele medicilor.

M-am născut în ultima săptămână din 1990, în Plainfield, Vermont, un oraș unde toată lumea apela la aceeași moașă, Judy Luce, și unde toți considerau că varicela e o modalitate sănătoasă și naturală de a întări imunitatea copilului. Consensul general era că e-n regulă să te duci la spital dac-ai făcut accident de mașină, dar când vine vorba de boală? Medicina occidentală n-ar face, probabil, decât să agraveze situația.

Publicitate

Cam în aceeași perioadă, cineva din comunitate i-a pasat maică-mii un exemplar din A Shot In The Dark de Harris Coulter, doctor specializat în medicină homeopată și alternativă. Alterna între pseudoștiință, care înfățișa vaccinurile drept bombe cu ceas periculoase pe care ni le bagă pe gât guvernul, și anecdote sinistre de la părinți. Era deosebit de înverșunată împotriva vaccinului pentru tuse convulsivă – „P"-ul din vaccinul combinat DPT, care te inoculează și împotriva difteriei și-a tetanosului – pentru că susținea că provoacă traume neurologice.

„Cartea aia clar circula", îmi zice maică-mea. „A avut un impact major al tuturor oamenilor din Plainfield. Începea cu o scenă îngrozitoare, în care o asistentă medicală vorbea despre cum i-a murit bebelușul în brațe, după ce-a fost vaccinat… Toți oamenii din orășelul ăsta de oameni relativ educați unde toată lumea se trata cu echinaceea, eram cu toții numai buni pentru o astfel de carte."

Cartea lui Coulter a pus o serie de probleme, dintre care niciuna nu se baza pe dovezi științifice: cum de-un bebeluș de 3,5 kilograme primește aceeași doză ca un bărbat de 72 de kile? Cum ar putea un program de vaccinare continuu, conceput astfel încât să le fie medicilor cât mai comod, să fie compatibil cu dezvoltarea sistemului imunitar? Cum de e-n regulă să injectezi un derivat de mercur (timerosalul, care se folosește drept conservant) direct în sânge? Și întrebarea de un milion de dolari: de ce programul Național de Compensare a Traumelor Provocate de Vaccinuri acceptă doar cereri pentru simptome care apar în câteva zile, uneori ore de la vaccinarea unui copil, când autismul nu poatre fi detectat de obicei decât la vârsta de doi ani?

Publicitate

Citește și Chestiile penibile pe care le crezi despre vaccinuri, lapte și tampoane, deși nu ești prost

Toate astea se-ntâmplau înainte să existe netul, iar maică-mii i-au părut întrebări legitime. Dacă nu ești om de știință și-ți poți reprima reflexele de liberal bun, care-ți zic că vaccinurile sunt ok, și ție ți-ar părea îngrijorări legitime. Cine-ar putea să acuze un părinte la primul copil, care e asaltat de astfel de propagandă, pentru că încearcă să afle dacă nu cumva mai bine se lipsește de astfel de riscuri?

Mama mea, care m-a născut fără probleme într-o baie și care și-a născut toți cei trei copii acasă, fără anestezie epidurală, n-avea încredere în motivele medicilor. Nici în ale companiilor farmaceutice sau în ale industriei de asigurări de sănătate. Nici ea, nici majoritatea femeilor pe care le cunoștea. Femeile, zicea logica lor, nasc și cresc copii fără intervenția guvernului de ani de zile, iar elanul subit și orwellian care ne obligă la tratamente alopate aduce cu o campanie menită să le facă pe femei să se-ndoiască de propriile abilități materne și să le forțeze să depindă de bărbații care profitau de această nouă stare de normalitate.

Când aveam circa șase luni ne-am mutat în Colorado, într-un cartier mult mai puțin rural. Presiunea de a vaccina copiii era atât de mare, încât mama a umblat cu mine de la un medic la altul, în încercarea de a găsi pe cineva care să-i răspundă la întrebări – dar toate răspunsurile pe care le-a primit au făcut-o să se simtă judecată. S-a temut c-o s-o raporteze cineva, așa că n-a rămas la niciunul.

Publicitate

„Eu și taică-tu ne-am temut mereu că suntem prea ciudați și c-o să ne punem asistenții sociali pe cap", îmi zice. „[În A Shot In The Dark] vaccinurile sunt prezentate drept o chestie impusă cu forța. Gen, vine șeriful și te arestează și te bagă la închisoare dacă nu-ți vaccinezi copiii. Frica de puterea guvernului era atât de mare."

La trei ani am făcut o formă ușoară de varicelă, dar se pare că n-a fost îndeajuns să mă vaccineze, pentru că ce-am făcut la șase ani clar era varicelă. Am fost în ultima clasă din școală în care ne-am îmbolnăvit toți în masă; în anul următor, toți copiii fuseseră vaccinați.

Pe parcursul următorului deceniu, dezinformarea și pseudoștiința despre vaccinare s-a extins la scară largă; a crescut în conformitate și presiunea publică de a vaccina copiii. Când a făcut și soră-mea cea mai mică varicelă în 2005, a fost primul caz pe care-l trata vreodată doctorița noastră. A și chemat alți doctori să se uite; în toată clădirea aia Kaiser Permanente mai era o singură persoană care văzuse așa ceva. Mama spune că au pus-o să iasă cu soră-mea pe ușa din spate.

Doctorița aia, Sonya Black, a fost prima care-a ascultat-o pe mama fără s-o critice sau să-i respingă îngrijorările. Și, deși i-a spus clar că vrea să ne vaccineze pe mine și pe frații mei, n-a presat-o niciodată să facă asta, ceea ce a ajutat-o enorm pe mama să se relaxeze pe tema fricilor că va suferi represalii din partea companiilor farmaceutice. De-atunci, i-a rămas pacientă. „Voi ați fost una dintre puținele familii integral nevaccinate cu care-am avut de a face", îmi spune azi Black. „Și singura pe care-am tratat-o pe termen lung. În Denver nu prea se poartă."

Publicitate

Citește și Cum să nu fii un român prost pe internet: Vaccinuri

Se poartă, în schimb, în Boulder, Colorado, destinația preferată a unei anumite facțiuni iubitoare de produse organice, natură și iarbă de liberali, aflată la 45 de minute distanță. Blach spune că atunci când a sosit în Colorado, în 2001, Ținutul Boulder trăgea în jos rata vaccinării din întregul stat. „Majoritatea anti-vacciniștilor mei nu-s genul de demenți fani Trump; sunt mai degrabă genul holistic, așa că avem mai mult de-a face cu asta în comunitățile homeopate."

În adolescență, la liceul meu de stat, deși mai aveam niște urme de tendințe hippioate, dar eram din ce în ce mai mainstream față de cum fusesem în copilărie, părea nepotrivit să am o mamă anti-vaccinistă – cam cum ar fi dacă profa ta preferată de engleză din liceu ar anunța într-o zi că Pământul e plat. Îmi cam lipsea contextul în care să înțeleg de unde i se trag părerile, deși crescusem cu ele.

Am fost, în cele din urmă, vaccinată – în 2009, când facultatea particulară la care tocmai intrasem mi-a cerut să fac asta, înainte să mă înscriu în toamnă. În luna aprilie a acelui an am fost vaccinată anti rujeolă, oreion și rubeolă (o injecție combinată numită MMR); în mai anti-poliomielită, din nou anti-MMR, hepatită B și mi s-a luat sânge cu titlu de a dovedi că avusesem varicelă; în decembrie (universitățile au reguli mai stricte pentru vaccinare decât alte instituții) anti hepatita B din nou, plus hepatita A; apoi ultimul anti-hepatită B în mai 2010 și ultimul anti hepatita A în luna iunie a aceluiași an.
Perioada aia n-a avut darul să-i aline maică-mii temerile că vaccinurile fac rău când nu sunt făcute cu pauze mari între ele – un fals argument repetat din greu printre conservatori – dar lipsa ei de încredere în sistem nu i-a depășit dorința de a mă vedea la facultate. Deja mi se făcuse o injecție anti-tetanos în regim de urgență în 2006, după ce mă mușcase un câine sau așa ceva și-mi făcuseră și anti-difterie din banii ăștia. Mai rămăsese doar tusea convulsivă, pe tema căreia mama încă era suficient de panicată, din moment ce era argumentul principal în cartea lui Coulter. Nu era obligatoriu la facultatea mea și-acum îmi dau seama că încă nu mi l-am făcut.

Publicitate

Deja plecasem din stat la vremea aia, dar în 2010 a avut loc o epidemie letală de meningită în universitățile din Colorado. Pe parcursul următorilor câțiva ani, mama a ajuns la concluzia că știința cu care mă crescuse nu-i știință pe bune. A fost efectul cumulat al anilor de dezbateri cu Black, care-o făcuse cu blândețe, și cu mine, care probabil o făcusem cu snobism.

Citește și Un studiu a demonstrat că nu există nicio legătură între autism și vaccinuri

A aflat că bebelușii pot să primească același dozaj ca adulții, pentru că vaccinurile nu funcționează prin atingerea unui anumit nivel în sânge, ci prin antrenarea celulelor de imunitate T și B să combată infecțiile în cursul lor firesc; sistemelor noastre imunitare nu le pasă dacă suntem vaccinați la intervale mari sau unul după altul, pentru că oricum sunt ocupate tot timpul; există mai multe feluri de mercur și nu te-mbolnăvești de la toate; și deși limita de timp pentru compensare variază de la o boală la alta, numeroase studii arată în continuare că rata autismului e la fel e mare printre copiii vaccinați ca și printre cei nevaccinați.

Dacă lași la o parte poziția duplicitară a lui Jill Stein, imaginea anti-vaccinistului din era Trump s-a conturat drept cea a unui conservator de dreapta, needucat, probabil alb și cu siguranță prost – de-ăștia care cred în teorii ale conspirații și bat câmpii pe tema autismului pe Facebook și se lasă în general păcăliți pentru că vor să rămână idioți. E de înțeles de ce refuzăm să acceptăm faptul că niște persoane inteligente, curioase și tolerante ar putea fi la fel de susceptibile; dintotdeauna am vrut să ne distanțăm de percepțiile asupra propriei persoane de care ne temem. Mama e o femeie de culoare cu facultate, o feministă implicată care-a votat-o din suflet pe Hillary Clinton și care se distrează cu chestii gen lectura unei biografii de trei mii de pagini despre Lyndon Johnson. Propaganda nu-i mereu atât de ușor de identificat pe cât ne-am dori să fie.

Există grupări enorme de anti-vacciniști printre liberalii radicali, la fel de mari ca și printre conservatorii radicali. Dacă crezi că guvernul federal e corupt și-ți repugnă Wall Street-ul și marile companii farmaceutice, isteria anti-vaccinistă își poate croi la fel de simplu loc în viziunea ta despre lume, indiferent pe cine-ai votat. Trump, care l-a pus de curând pe anti-vaccinistul Robert F. Kennedy Jr. la cârma unei comisii pentru vaccinare, apelează la exact aceleași tactici de intimidare ca și Coulter în 1985.

„Iei bebelușul ăsta mititel și frumușel și pompezi – pe bune, zici că-i pentru cai, nu pentru copii, și-am avut atâtea cazuri, sunt oameni care lucrează pentru mine", a declarat Trump în timpul celei de-a doua dezbateri republicane. „Chiar zilele trecute, un copilaș, un copilaș superb de doi ani, doi ani și jumătate, s-a dus să se vaccineze și s-a-ntors, și peste-o săptămână a făcut o febră uriașă, s-a îmbolnăvit rău, rău de tot și-acum e autist."

În cazul maică-mii rațiunea a învins, dar a fost nevoie de ani de zile de împungeri blânde din partea lui Black. „Maică-ta făcuse o tonă de cercetare", zice Black. „Ar fi fost mai greu dacă v-aș fi avut pe voi pacienți când erați mici și nu mari deja, dar am abordat situația lăsând-o să aleagă și varianta asta. Mulți medici spun că nu te tratează dacă nu-ți vaccinezi copiii. Munca mea a fost să-i spun de fiecare dată: «Uite ce spune știința, dar tot o să vă îngrijesc.»"

Traducere: Ioana Pelehatăi