M-am lăsat de băut să văd cum îmi schimbă viața

Acum un an, viața lui Cheyne Kobzoff era de rahat. Deși avea o soție iubitoare, doi copii și un job bun de bucătar la un restaurant local, el era alcoolic de o viață întreagă și își petrecea fiecare dimineață încercând să scape de sentimentul de scârbă față de el însuși. Dar pe lângă dezastru emoțional, alcoolismul lui Kobzoff i-a făcut burta să se umfle ca un balon, de parcă era Moș Crăciun (nici barba nu l-a ajutat în sensul ăsta).

Așa că pe 23 martie, bărbatul de 33 de ani s-a hotărât să se lase de băut. La scurt timp după, s-a apucat de jogging, în ideea că ar putea să-l ajute să mai curme din anxietăți. Până la urmă, Kobzoff s-a trezit că poate alerga mai mult decât ar fi crezut posibil și a slăbit ceva. Acum e cu 24 de kilograme mai slab.

Kobzoff, care locuiește în California, a postat pe Reddit fotografia înainte și după și susține că un an fără alcool l-a făcut „de o mie de ori mai fericit". Postarea a explodat. Noi l-am întrebat cum a reușit să se lase de băut și de ce prietenii lui poate îl urăsc acum, că e sănătos".

Felicitări că ai scăpat de burtă, dar de ce ai scăpat și de barbă?
Am fost destul de trist când am renunțat la ea. O aveam de vreun an și jumătate, dar era prea mult de întreținut în fiecare zi. Plus, eram curios cum arată fața mea, după ce am slăbit.

Sunt sigur că soția ta a fost încântată că te-ai ras.
De fapt, chiar începuse să-i placă și s-a cam speriat când am intrat în dormitor fără barbă. La fel și copiii mei. Fiica mea de trei ani s-a speriat. Oricum, probabil nu o să-și mai aducă aminte de mine cu barbă.

Sau cu burtă. Ai avut un moment de cumpănă când te-ai hotărât în sfârșit să te lași de băut?
Nu chiar, mai mult s-a strâns de-a lungul timpului. Alcoolismul e înrădăcinat în familia mea, iar eu m-am apucat de băut când aveam 15 ani. Era normal să ieșim la băută în fiecare weekend, iar cu timpul s-a transformat într-o activitate zilnică.

Te consideri alcoolic?
Cred că da, dar nu cred că era ceva care eram pregătit să accept. Acum recunosc asta, deși mi se pare ciudat să o spun cu voce tare. Eu doar știu că nu ar trebui să beau. Mi-e frică să mă apuc din nou, ca să nu ajung în același ciclu.

Pur și simplu nu îmi plăcea ce devenisem. Nu îmi plăcea cum se transforma corpul meu. Am mai încercat să mă las acum doi ani, la o zi după nunta mea, unde am băut tot ce am prins și apoi am vomitat toată ziua. Dar m-am lăsat doar pentru o lună. Mi-am dat un termen de 30 de zile, iar apoi am început să beau și mai mult. Ajunsesem la 12 beri pe seară, iar când venea și soția mea acasă, mai beam cu ea două pahare de vin. Mă simțeam super nasol în fiecare dimineață când mă duceam la muncă.

Așa că mi-am impus o dată arbitrară când o să mă las: 23 martie. La trei zile după ziua de naștere a fiului meu, unde știam că o să fie o atmosferă de petrecere. Așa s-a și întâmplat. Pur și simplu m-am lăsat de băut.

Ai scris pe Reddit că inițial ai înlocuit băuturile cu mâncarea, iar sincer, asta sună destul de bine.
Cu siguranță m-am îndopat cu dulciuri. Corpului meu îi lipsea zahărul. Mâncam pungi întregi de dulciuri. Starburst, jeleuri și orice acrișor. De asemenea, am optat pentru sucuri acidulate, care practic au înlocuit cantitatea de calorii din bere. Asta a durat cam o lună.

Apoi te-ai apucat de alergat, nu?
Păi, eu beam ca să-mi stăpânesc anxietatea. Dar anxietatea mea nu a dispărut după ce m-am oprit din băut. Într-o zi, pe când tundeam iarba și mă simțeam copleșit de panici, am simțit nevoia să alerg. Nu am acționat pe moment, dar noaptea următoarea am simțit impulsul ăsta din nou și am ieșit la alergat. M-am încălțat, am deschis ușa și am alergat un kilometru și jumătate, până la capătul străzii și înapoi. Habar n-aveam ce-mi venise, dar m-a făcut să mă simt bine. Când m-am întors în casă, de abia mai puteam să respir.

Soția ta a crezut că mureai?
Ea râdea, că eu nu știam că trebuie să-mi încetinesc ritmul după ce alerg. Eu nu mai făcusem efort fizic niciodată în viața mea. Ea mi-a spus să mă plimb cam un sfert de oră, iar asta chiar m-a ajutat. Chiar dacă aveam impresia că o să vomit.

Unii oameni se referă la primele săptămâni sau luni de sobrietate ca faza „norul roz", unde simți crize neașteptate de euforie intensă. Te-ai panicat?
Cu siguranță. Mă trezeam la coadă la supermarket cu un sentiment copleșitor de fericire. Mă simțeam fizic fericit până în punctul în care îmi venea să plâng. Nu am simțit nimic de genul vreodată.

Ai început să cânți de fericire la casa de marcat?
[Râde] Nu cred, dar cu siguranță am chiuit de fericire în timp ce conduceam.

Cu timpul ai progresat de la a alerga un kilometru și ceva în 13 minute la cinci kilometri în 25 de minute. Apoi ai mai adăugat și greutăți. Care e cea mai mare realizare de fitness a ta?
Înainte nu reușeam să fac flotări. Dar, cu timpul, m-am apucat de ridicat greutăți, genoflexiuni și ridicat greutăți, iar în scurt timp mi s-a supt burta. Așa că am încercat să văd dacă pot face și flotări și dintr-o dată am reușit să fac 60. E destul de marfă să pot face cât de multe îmi propun.

Probabil că-i enervezi la culme pe prietenii tăi cu toate chestiile astea de sănătate.
Da, am devenit tipul ăla, tot anul trecut. Nu-mi pasă, pentru că sunt super fericit, dar sunt sigur că enervez cam 90% din oamenii cu care vorbesc. În mare parte, doar am fost entuziasmat despre toate lucrurile pe care le-am învățat în timp ce-mi recâștigam sănătatea. Practic nu mai vorbeam despre altceva decât fitness și că renunțasem la alcool.

Ai început să ții prelegeri?
Nu, nu-mi pasă ce fac alți oameni. Soția mea bea vin și nu i-aș spune niciodată să nu bea doar pentru mine. Asta ar fi aiurea.

Mai ești o persoană distractivă, acum că nu mai bei alcool?
Sper. [Râde]

Poate ar fi mai bine să întreb prietenii tăi.
Chiar m-am întâlnit săptămâna trecută cu unii dintre cei mai buni prieteni ai mei. Am fost într-o excursie pe lacul Tahoe, iar eu mi-am cam făcut griji pentru că toată lumea bea alcool. Am petrecut majoritatea timpului povestindu-le despre anul meu. Cred că sunt mai OK acum, pentru că nu mai ajung în punctul ăla în care mă fac mort. Nu cred că eram prea distractiv în momentele alea.

Care a fost cea mai nasoală beție a ta?
Noaptea dinainte de nuntă, m-am făcut praf. M-am trezit a doua zi cu un lighean lângă mine, cu sânge. Aparent, am încercat să răstorn un coș de gunoi din ciment, dar mi-au alunecat mâinile și m-am dat cu capul de ciment. Mi-e rușine să mă uit la fotografiile de nuntă, pentru că am fața umflată și roșie, probabil și o contuzie.

Ți-e dor să bei alcool?
Mi-e dor de gustul unei beri artizanale bune. Avem o grămadă de berării pe aici. Și mi-e dor de un pahar cu vin roșu la friptură. Asta mă omoară.

Totuși, e un compromis mic ca să nu te mai trezești dimineața și să te simți de rahat, nu?
O da, e fantastic. Pot să mă culc târziu, să mă trezesc devreme și să fiu OK. Copii mei se trezesc la șase jumătate dimineața și pot să mă trezesc odată cu ei dacă vreau, fără să-mi vină să vomit.

Ai mai scris că nu mai miroși ca un preș murdar și acru. Acum cum miroși?
Ca o persoană lucidă? [Râde] În punctul în care m-am lăsat de băut, puteam să miros de la o poștă oamenii care băuseră o bere. Și mă gândeam: „Doamne ferește, eu așa miroseam?" Probabil acum miros ca detergentul meu de rufe.

Traducere: Diana Pintilie