Ai mașină, trebuie să ai o poliță RCA (răspundere civilă auto). Bine, poți circula și fără, dar asta e ilegal și, ce-i drept, cei mai mulți șoferi au așa ceva. Ani la rândul, City Insurance a fost firma care a dominat piața prin prețuri mici. Apoi, au început să se strângă plângerile, întârzierile masive. Totul a culminat cu falimentul din 2021, previzibil pentru toată lumea, dar atât de surprinzător pentru statul român.
Ideea cu RCA, dacă n-ai mașină sau nu te-a preocupat niciodată să-i înțelegi rostul, e că ar trebui să acopere costurile reparațiilor mașinii în cazul unui accident. Șoferul vinovat scoate polița lui și pe baza ei sunt plătiți banii. Ceea ce deschide ușa pentru prima problemă: cum asigurarea nu e pentru tine, ci pentru celălalt, de ce ai face una scumpă? A fost și primul pas prin care City Insurance și-a asigurat mulți clienți.
Videos by VICE
Mai sus de RCA e Casco, aia fiind chiar o asigurare pentru tine, e mai scumpă și nu mai contează cine-i vinovat într-un accident. Ceva similar Casco, dar fără aceeași putere, a apărut acum câțiva ani pentru șoferi păgubiți. E vorba de legea 132/2017 care a introdus noțiunea de decontare directă. În cazul unui accident, în loc să aștepți după asiguratorul celuilalt șofer, repari mașina pe polița ta – dacă sunt îndeplinite condițiile. O astfel de poliță e mai scumpă, dar oricum după falimentul City Insurance prețurile tuturor asiguratorilor au explodat.
În teorie, totul e destul de simplu. Câteva milioane de posesori de mașini plătesc o sumă lunară, câteva companii de asigurări strâng banii ăștia, despăgubesc șoferii loviți ca să acopere reparațiile și la final ar trebui să aibă și un profit. Doar că, lucru bizar, companiile de mari dimensiuni care funcționează strict pe ideea de profit tind să pună deseori profitul deasupra sustenabilității sau interesului clienților.
Cum s-a ajuns la falimentul City Insurance
City Insurance avea 43 la sută din asigurările RCA din toată țara – trei milioane de asigurați în octombrie 2021, care trebuiau despăgubiți. Enorm! Te gândești că atunci când ai o astfel de companie de tipul „too big to fail” ai lua și tu ca stat niște măsuri să previi un faliment prea abrupt. Nu de alta, dar nimeni nu vrea să se trezească peste noapte cu câteva milioane de șoferi fără asigurare.
Ce crezi, chiar avem o serie de legi, mecanisme și instituții cu oameni bine plătiți care trebuiau să prevină fix situația în care ne găsim astăzi. Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) e entitatea care teoretic s-ar ocupa cu stabilitatea piețelor financiare și cu prevenirea prăbușiri de genul. Numirea politică a conducerii nu e o problemă în sine. Chiar și salariile uriașe de peste zece mii de euro pot fi justificate cumva – dacă vrei ca oamenii din privat să treacă în serviciul public, e greu de crezut că vor veni pe jumătate din salariul lor din privat. Dar când vezi că Ovidiu Răzvan Wlassopol, fostul soț al Olguței Vasilescu (PSD), a ajuns în 2017 prim-vicepreşedinte al ASF îți pui niște întrebări – și nu din cauza căsătoriei, ci pentru că e un fost jurnalist a cărui singură tangență cu domeniul e un master în finanțe la 37 de ani.
Chiar și așa, după un audit în 2016, ASF a descoperit problemele financiare ale City Insurance și a pus compania sub un program de redresare financiară și a demis conducerea. Doar că după un an măsura a fost ridicată – coincidență sau nu, imediat după demiterea din 2017 a directorului ASF de atunci, Mișu Negrițoiu. Același director care în 2021 a spus că falimentul companiei e de fapt unul acoperit, în ultimii cinci ani, cu ajutorul instituțiilor statului.
Ce ar mai fi interesant de știut e că, în 2017, City Insurance a ieșit basma curată de sub controlul impus de ASF prin prezentarea unei hârtii (extras de cont) cum că ar avea disponibilități bănești la o bancă din afară. Numai că abia în 2021 ASF și-a dat seama că au mințit și nu există niciun cont al companiei la banca respectivă.
Pe 5 mai 2022, CITR, lichidatorul judiciar al City Insurance, a prezentat situația falimentului. Peste 1 600 de creditori au cerut plata unor datorii de peste 8,4 miliarde de lei de la City, care era implicată în peste 14 000 de litigii în instanțele naționale și internaționale.
Știu, e puțin greu de urmărit. Ce e util de înțeles și reținut este că City Insurance a reușit să crească enorm într-un timp foarte scurt. Numai din 2009 până în 2021, compania și-a mărit cota de piața de 64 de ori.
Abia în ultimii ani a devenit dintr-un simplu jucător, lider nedisputat al pieței, iar asta nu prin geniul vreunul manager, ci prin niște metode de câștig strict pe termen scurt care duceau aproape inevitabil spre faliment. Compania de asigurări dădea comisioane mari brokerilor, vindea polițe cu mult mai ieftin decât competiția și acorda tot felul de împrumuturi cu șanse mici de recuperare, conform analizei CITR. De notat aici că ASF propune grile cu prețuri pe care le „recomandă” pentru polițele de asigurări, dar companiile nu sunt obligate să ofere exact același preț.
Fie vorba între noi, în alte dăți diverse asociații au acuzat fie că ASF a crescut fără justificare prețurile pentru asigurările RCA, fie că firmele de asigurări au discrepanțe uriașe de prețuri pentru același tip de mașini. Povestea nu e doar în alb și negru. Oricum, strategia City Insurance a mers și a prins și tot prins viteză până s-a lovit în zid.
Chiar și așa, conducerea ASF spune că nu are nimic să-și reproșeze, deși totul s-a petrecut sub nasul lor. Ceea ce e de înțeles. Atunci când atâția oameni trec prin ușa rotativă de la deputat la vicepreședinte ASF la Banca Națională și alte posturi numite politic e greu să mai ții minte ce-ai făcut bine sau prost prin fiecare parte.
În 2021 încă se spera că va fi salvată compania prin cumpărarea de către un fond de investiții olandez, dar s-a dovedit destul de dubios și nu s-a mai întâmplat nimic. Lucru curios, Biserica Ortodoxă din Grecia era unul din cei mai importanți investitori ai fondului. Și, pentru că preoții au și ei spirit antreprenorial, voiau să pună un orfelinat din Grecia al bisericii drept garanție. Eh, spune-mi că Dumnezeu nu joacă zaruri.
Cine răspunde pentru așa ceva?
La un an de la descoperirea situației, astăzi conducerea ASF a demisionat în bloc. Responsabilii principali au fost condamnați în primă instanță și așteaptă săptămânile astea decizia din apel. Toți șoferii au fost despăgubiți la timp printr-un fond de urgență, iar statul urmează să-și recupereze toate prejudiciile până la finalul anului.
Glumesc, obvsly.
Știi doar, justiția își urmează cursul ei obișnuit – undeva între lent și nemișcat. Ce s-a întâmplat, totuși, este că ASF a destituit conducerea City Insurance și a dat amenzi record de câte un milion de lei pentru fiecare manager. Parchetul General mai mișcă și el câte ceva odată la câteva luni, o percheziție la sediul companiei în 2021 și niște capete de acuzare pe spălare de bani, delapidare, fals și abuz în serviciu. Și ar mai fi și DNA și DIICOT pe fir. Optimismul cu mersul justiției e preferabil să fie bine dozat, că procurorii tot oameni sunt și ei, iar parchetele tot instituții românești.
În spatele companiei s-a aflat până recent Dan Odobescu, cumnatul fostului premier Adrian Năstase, prin firma Vivendi Internațional. În noiembrie 2021, a cesionat acțiunile către o firmă din Elveția. Pe lângă acuzele de acum cu împrumuturi fictive, Odobescu a mai fost judecat și pentru implicarea alături de un fost șef ASF în falimentul Carpatica Asigurări pentru constituirea unui grup infracțional organizat. Au fost achitați amândoi, dar nu poți să nu miri cum ghinionul îi urmărește pe unii oameni de afaceri.
Ghici cine are cel mai mult de tras?
Oricum, pe scurt, până acum se pare că nimeni nu e vinovat. Nici conducerea sau acționarii companiei, nici ASF care trebuia să supravegheze. Destul de asemănător unei catastrofe naturale imprevizibile. Și, așa stând lucrurile, cine altcineva credeai că o să suporte consecințele decât plătitorul de rând?
Ce-i drept, ASF nu doar că a demis conducerea și a retras autorizația de funcționare City Insurance, dar a desemnat și Fondul de Garantare al Asiguraților (FGA) să preia conducerea companiei. FGA e instituția care ar trebui să protejeze asigurații și creditorii în caz de insolvență a companiei și cum acum se ocupă de City Insurance, procesează și cererile de despăgubire pe asigurările RCA și primește bani de la stat pentru a plăti reparațiile mașinilor. Teoretic, plătește din fonduri publice ca să meargă treaba repede pentru asiguratul de rând, pentru ca abia după să recupereze banii de la City Insurance. Doar că treaba nu merge atât de rapid.
Așa am ajuns să vorbesc cu Adrian. El este unul din cei care așteaptă încă din 2021 să-i fie procesată cererea de plată a reparațiilor. „Am dosarul deschis încă din octombrie anul trecut și revizuit în februarie anul acesta. Dar la sfârșitul lunii mai abia ajunseseră la analizarea cererilor de plată din 24 decembrie. E o bătaie de joc, am fost personal acolo de dimineață, iar angajații vin în jur de 10 și pleacă înainte de 16.”
Cazul lui nu e însă singular, sunt mulți, foarte mulți. Unii dintre ei s-au organizat pe grupuri de Facebook, dar fără mari rezultate. Silviu, un alt ghinionist de pe lista de așteptare, a verificat în trei momente diferite starea cererilor. Pe 1 aprilie, cei de la FGA ajunseseră la cererile de plată din 14 decembrie. Pe 10 mai, la 22 decembrie. Adică într-o lună și jumătate aproape, au analizat toate cererile de bani pentru reparații din doar opt zile, între 14 și 22 decembrie. După încă o lună și jumătate, pe 28 iunie, ajunseseră la cererile din 3 ianuarie. Ceea ce n-ai numi chiar „celeritate”.
În ritmul ăsta, nici Silviu, nici Adrian nu-și vor primii bani de reparații decât în 2023. Deși Adrian îmi spune că, din ce a vorbit cu alții în aceeași situație, lucrurile se mișcau mult mai repede acum câteva luni.
I-am întrebat pe cei de la FGA de ce merg lucrurile atât de lent. Am încercat să dau de ei telefonic, dar a trebuit să mă mulțumesc doar cu un răspuns în scris.
Ei se scuză și spun c-au preluat un număr enorm de dosare – vreo 190 de mii dosare de daună neachitate, peste care ei au mai adăugat încă 40 de mii prin efectuarea de constatări. După care au primit încă vreo 200 de mii de cereri de plată, care trebuie și ele înregistrate și procesate.
Cum analiza unei cereri poate necesita de la câteva zile la peste o săptămână, e normal să dureze așa de mult, susține FGA, mai ales că lucrează cu propriul personal, jumătate față de cât avea City Insurance în 2020.
Totuși, deși e adevărat că e o situația extraordinară, asta nu justifică perspectiva de a aștepta peste un an și jumătate pentru plata reparațiilor. Din răspunsul FGA reiese că fondurile disponibile sunt îndeajuns, singura problemă e ritmul. De altfel, deși au mărit odată numărul de angajați pentru a face față, nu au în plan să o facă din nou, deși este clar nevoie. Singura măsură fiind de a muta angajații de pe partea de constatări, când le vor termina, pe cea de soluționare a cererilor. Da, ar fi un plus, dar greu de crezut că va schimba semnificativ situația.
Piața RCA trece printr-un șoc, dar nu te arăta chiar așa… șocat
Ce-i drept, am depășit jocurile piramidale de din zorii capitalismului precum Caritas ori FNI. „Moda” s-a mutat acum pe partea de asigurări – în ultimii ani au fost deja consemnate celelalte falimente ale altor două companii mari: ASTRA și Carpatica Asigurări. La fel, povești ale unor falimente care s-au lăsat cu anchete penale inclusiv ale membrilor ASF, povești de care am uitat destul de rapid.
Felul în care City Insurance a reușit să crească și să se prăbușească sub ochii îngăduitori ai instituțiilor de stat arată întocmai că nu s-au schimbat prea multe.
Problema e că, din sutele de mii de oameni, mulți dintre ei nu au luxul unor sume puse deoparte. Așa că dacă nu îți poți repara mașina, nu o poți folosi. Situația e cu atât mai gravă pentru cei care își folosesc mașina în scop de muncă. Iar acum că subiectul a ieșit și de sub atenția opiniei publice, cu atât mai ușor e pentru statul român să le spună: rezolvarea mai durează, descurcați-vă cum puteți!