Identity

Femeile care-și riscă viața ca să scape din căsnicii aranjate

Într-un sat izolat din provincia pakistaneză Puunjab, Aasia Bibi a turnat otravă în băutura soțului ei. Erau căsătoriți de o lună, în ciuda dorințelor lui Bibi. Femeia de 21 de ani avea deja o relație cu un alt bărbat și îi avertizase pe părinții ei că o să facă orice ca să scape de căsnicie. Dar ei nu i-au luat amenințările în serios.

După ce soțul a refuzat băutura, soacra lui Bibi a folosit laptele otrăvit ca să prepare lassi. Au murit 17 membri ai familiei. După ce a fost arestată pentru crimă, pe 30 octombrie 2017, Bibi le-a spus jurnaliștilor adunați acolo de ce-a făcut asta. „Le-am cerut în repetate rânduri părinților mei să nu mă mărite împotriva voinței mele, pentru că religia mea, islamică, îmi permite și mie să-mi aleg bărbatul cu care vreau să mă mărit, dar părinții mi-au respins toate rugămințile și m-au măritat cu o rudă”, a spus Bibi într-o serie de comentarii publicate în Washington Post.

Videos by VICE

Deși nu toate duc la titluri în ziare și otrăviri multiple, căsniciile forțate sunt o realitate cam pe tot cuprinsul Asiei. Conform Ministerului indian de Afaceri Interne, în 2016, 33 796 de femei și 16 695 fete au fost obligate să se mărite, adeseori răpite de propriile familii, amanți respinși și complet necunoscuți. Conform unui raport recent publicat de ActionAid India, o treime din toate miresele minore din lume sunt indience. Prin definiție, toate aceste mariaje sunt cu forța, pentru că fetele sunt prea tinere să aibă consimțământ.

Deși povești ca ale Aasiei Bibi țin prima pagină pe tot cuprinsul lumii, pentru majoritatea indiencelor forțate să se mărite, lupta pe care o duc rămâne în spatele ușilor închise. Ținute captive din lipsă de educație, din cauza unor circumstanțe economice sau a unor parteneri violenți și manipulatori, vasta majoritate a victimelor căsniciilor forțate nu reușesc să scape. Dar unele se eliberează.

Haritha Khandabattu, ingineră de software în vârstă de 27 de ani din sudul Indiei, a fost întotdeauna ambițioasă la învățătură, numai că părinții ei au împins-o să accepte o căsnicie aranjată.

Presiunea, povestește ea, a crescut până în punctul în care tatăl ei aproape că n-a mai vrut să vorbească deloc cu ea. Incapabilă să mai suporte stresul, Khandabattu a renunțat și a ajuns să se mărite cu un bărbat pe care nu-l cunoștea și nu-l iubea. Preț de doi ani, i-a îndurat comportamentul absurd, cerințele excesive de zestre și acuzațiile constante de adulter. Dar într-o zi, după o ceartă uriașă cu soțul ei, Khandabattu i-a cerut să divorțeze și i-a rugat pe cei de la firma la care lucra s-o mute la Amsterdam.

Când Khandabattu le-a spus alor ei de divorț, i-au zis să se întoarcă în India să discute. Însă rudele i-au furat pașaportul și cardurile de credit din casa soțului ei. Hotărâtă să scape, Khandabattu și-a luat un pașaport nou și s-a întors în secret în Olanda. A hotărât că nu se mai întoarce niciodată în India, chiar dacă nu-i oficial divorțată.

„Ca femeie, am făcut tot ce-am putut să-mi mulțumesc soțul”, mi-a zis ea. „E o chestie indiană – să-ți respecți căsnicia – și am făcut toate astea cu sufletul. Dar n-a fost niciodată reciproc. Oricine are un prag, iar când îl atinge, nu mai suportă. Eu mi l-am atins pe-al meu și m-am hotărât să-mi caut singură fericirea.”

După un an, Khandabattu și-a spus povestea într-o postare care s-a viralizat și a primit 28 000 de like-uri pe Facebook. După ce mai mulți avocați s-au oferit s-o ajute, Khandabattu s-a întors în India sub protecția poliției, în ianuarie 2017, și a obținut divorțul.

Acum, cei doi ani de viață pe care i-a petrecut măritată par o amintire îndepărtată, nasoală. „Au fost un coșmar pentru mine și mă bucur că am ieșit din căsnicia aia. Indiferent prin ce-am trecut, s-a terminat. Nu mă mai gândesc la asta.”

Dar nu toate indiencele au mijloacele financiare necesare ca să iasă din căsniciile aranjate sau nu sunt suficient de educate ca să exprime ce li se întâmplă. Conform UNICEF, victima tipică a unei căsnicii forțate e tânără, săracă, needucată și dintr-o zonă rurală, iar toți acești factori le fac evadarea dificilă. Uneori, femeile astea nici nu sunt conștiente că au fost măritate până nu ajung la pubertate.

Lumea zice că obiceiul de a mărita indiencele din fragedă pruncie datează încă din secolul X, când era folosit ca tactică de a împiedica răpirea fetelor hinduse de către soldații musulmani invadatori – cum erau deja măritate, nu se puteau remărita cu invadatorii. Și, ca multe indience din zonele rurale, Santadevi Meghwal, în vârstă de 21 de ani, a fost măritată când avea doar 11 luni, în Jodhpur, Rajasthan. I s-a ascuns căsnicia până când i-a venit prima menstră – atunci, conform tradiției locale, trebuia să fie trimisă să locuiască cu soțul ei și familia acestuia. Dar Meghwal a refuzat să se ducă. Asta nu prea le-a convenit celor din consiliul satului, așa că jati panchayat-ul – tribunalul informal al comunității – i-a trântit familiei ei o amendă de 25 000 de dolari.

„Au spus că am insultat tradițiile milenare și că fie dau banii, fie mă duc să trăiesc cu soțul meu. Nu voiam să mă duc cu el – era un alcoolic și-un pervers”, spune Meghwal. „Făcea comentarii sexuale despre tipe oarecare care treceau pe lângă noi.”

Pentru că n-aveau cum să plătească amenda, familia lui Meghwal a refuzat să se supună cererilor emise de jati panchayat. „Atunci tribunalul local a cerut ca familia noastră să fie boicotată social – nimeni nu ne vorbea și nu ne invita la sărbători sau înmormântări în sat”, spune aceasta.

Meghwal zice că, din cauza acestor evenimente, a ajuns să se simtă „complet neajutorată”. Soțul ei, care era cu nouă ani mai mare decât ea a început s-o urmărească. Familia lui amenința c-o s-o ia pe sus cu forța. Tatăl ei a cedat în fața presiunilor din partea jati panchayat și i-a cerut să-și accepte soarta, adică mariajul. Fata a aflat de un ONG la ea în oraș, Trustul Saarthi, care ajută femeile în căsnicii aranjate. A fugit de-acasă și s-a refugiat la adăpost.

„A trebuit să fac nenumărate ședințe de consiliere cu tatăl lui Santadevi, ca să-l conving că dacă fiica lui se opunea căsniciei aranjate când era mică, nu greșea cu nimic”, spune doctorița Kriti Bharti, fondatoarea ONG-ului. „Părinții din astfel de cazuri nu sunt, de obicei, dispuși să-și susțină fiicele, pentru că se tem de umilință și de consecințele ostracizării de către comunitate.” Bharti adaugă că, în cele din urmă, tatăl lui Meghwal a susținut hotărârea fiicei lui, dar consiliul satului a fost mult mai greu de convins.

Doctorița Kriti Bharti. Fotografie obținută prin amabilitatea Trustului Saarthi

Munca lui Bharti de a o ajuta pe Meghawal și pe celelalte mirese-copil a fost, uneori, chiar periculoasă. A supraviețuit unei tentative de răpire, după ce familia unei mirese minore pe care o reprezenta i-a cerut să se întâlnească într-un loc izolat, de la periferia Jodhpur-ului, ca să discute o anulare (anticipase că ceva nu e în regulă și a trimis niște voluntari în apropiere s-o salveze). Și în timp ce-o reprezenta pe Meghwal, Bharti a fost amenințată cu violul de către jati panchayat. „Au zis: știi ce se-ntâmplă cu femeile în ziua de azi. Las-o baltă sau punem să te violeze. Și nici legea n-o să aibă ce să ne facă.”

Dar doctorița Bharti simte că a meritat totul, ca s-o ajute pe Meghwal să scape. „Acum că privesc în urmă, știu că a meritat tortura prin care-am trecut, pentru că mariajul lui Santadevi a fost anulat acum doi ani”, spune doctorița Bharti. Datorită lui Bharti, Meghwal e fericită și în siguranță azi. „Acum îmi urmez visul de a deveni profesoară”, îmi spune Meghwal.

Și Pinky Kanwar, de 18 ani, a fost măritată în copilărie. Mătușa ei a aranjat combinația, pe când fata avea doar 10 ani. Deși Kanwar nu trebuia să locuiască cu soțul ei până nu ajungea la pubertate, mătușa ei i-a spus că noul ei soț are HIV. Kanwar era prea mică să înțeleagă boala sau ce însemna pentru ea, însă mama ei a cerut o anulare.

„După ce a aflat că mama nu mă lăsa să mă duc, soțul meu venea beat la noi acasă să ne abuzeze. Odată, când eram singură acasă, au venit socrii mei, m-au băgat într-o mașină și erau cât pe ce să plece cu mine, însă au venit vecinii să mă ajute”, spune Kanwar. După acel incident, Kanwar și mama ei au fost îngrozite că ar mai putea fi răpită. „Mă ascundea prin dulapuri, la ea la serviciu, acasă la vecini”, continuă aceasta.

Pinky Kanwar. Fotografie obținută prin amabilitatea Trustului Saarthi

Într-o seară, obosită să mai trăiască în frică, Kanwar a fugit de la ea de-acasă, fără bani sau posesiuni. Aproape printr-un miracol, doctorița Bharti a observat-o mergând singură pe drum. A încetinit și a întrebat-o pe Kanwar – care abia făcuse 13 ani pe-atunci – dacă avea nevoie de ajutor. Kanwar a început să plângă. Bharti a luat-o la ea și a ajutat-o să-și anuleze căsnicia în 2015.

Dar fără un binefăcător sau cineva să le apere, uneori doar violența le ajută pe femeile astea să scape.

În august 2016, Sila Das, în vârstă de 22 de ani, din statul est-indian Odisha, și-a ucis soțul în noaptea nunții. Conform mărturiei date de Das la poliție, familia ei o măritase cu forța cu un bărbat de 30 de ani, Sanjay Kumar Setha. Cu ajutorul amantului, Das i-ar fi pus pastile tranchilizante în lapte lui Setha. După ce acesta și-a pierdut cunoștința, i-a injectat două fiole de insulină în corp și l-a ucis pe loc. Ulterior, poliția i-a arestat pe Das și pe iubitul acesteia, Bijas Chaudhary, sub acuzații de crimă.

În mod obișnuit, violența e ultima speranță a femeilor disperate și needucate. „Dacă femeia e alfabetizată”, spune Majdi Memon, o avocată de drept penal care lucrează în Mumbai, „o să-și înțeleagă drepturile; și o să-și convingă și părinții că are așa ceva, chiar dacă ei sunt needucați. Asta o să o împiedice să fie măritată cu forța în primul rând și ulterior va evita asemenea izbucniri extreme.”

Uneori, femeile îndreaptă această violență asupra lor însele. Selvi (preferă să nu-i dăm numele de familie, din motive de intimitate) a fost forțată să se mărite la 14 ani, în satul Karnataka din sudul Indiei. Îmi vorbește cu ajutorul unui interpret și e timidă, temătoare, să vorbească despre abuzurile pe care le-a suferit de mâna soțului ei alcoolic. Dar într-o zi, Selvi n-a mai suportat și s-a dus pe șoseaua din localitate, cu intenția de a se arunca sub un autobuz. În timp ce aștepta autobuzul, a început să se gândească la viața ei.

„Mi-am dat seama că dacă mă sinucid, lumea o să dea vina pe mine”, îmi explică. „O să zică tot felul de chestii despre cum am fost crescută. N-o să mai am ocazia să le demonstrez că nu greșeam.”

În loc, Selvi a fugit de acasă și a găsit un ONG local care să poată s-o ajute. În cele din urmă, și-a luat carnet de conducere și a devenit prima taximetristă din India și subiectul unui documentar multi-premiat, Driving with Selvi. Selvi îmi spune că atunci când a ieșit din căsnicia sa abuzivă, India nu avea prea multe sisteme de sprijin pentru fetele și femeile aflate în situația ei. În prezent, femeilor le e mai ușor să ia legătura cu grupuri locale de sprijin prin intermediul internetului și a smartphone-urilor.

Selvi își conduce taxiul. Fotografie de Elisa Palsochi

Dar chiar dacă tehnologia le poate ajuta pe femei să scape din căsniciile aranjate, problema o să persiste până când se schimbă cultura țării. „Societatea indiană a normalizat practica mariajelor cu forța”, spune Memon. „Și din moment ce asemenea idei încă au forță în viața socială a Indiei, problema căsniciilor aranjate n-o să dispară nicicând.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

https://www.facebook.com/viceromania/