La festivalul mucenicilor din București am mâncat covrigi cu nucă și zahăr la suprapreț

Sunt un om simplu crescut în Muntenia. Aici, mucenicii sunt fierți în apă și mâncați cu nucă pisată. Adaugi zahăr și alte arome în funcție de buget, dar este, în principiu, o mâncare pentru săraci de care se bucură oamenii pe fiecare 9 martie ca și cum ar avea și ei vreo treabă cu tradiția, religia sau bucătăria. În Moldova lucrurile se schimbă. Mucenicii sunt niște covrigi mai umflați, copți la ce cuptor ai disponibil – electric la festival, unși cu ceva lipicios (de preferat miere) și mâncați cu nucă pisată deasupra.

Pe fiecare 9 martie există un fel de război al regionalismelor între moldoveni și restul țării pe cine are mucenicii mai buni și mai mereu văd sau aud următorul crez: „dacă sunt făcuți bine, după rețeta veche, sunt foarte buni”. Habar n-am ce înseamnă „rețetă veche”, dar e singura salvare pe care o are fiecare tabără atunci când ciorba sau covrigul nu sunt pe gustul tău.

Citește și: Două românce pasionate de gătit mi-au explicat de ce sunt atât de puţine femei-chef

Să fim serioși, mucenicii ăștia nu-s niște „coq au vin” ca să zici că îți trebuie multă pricepere ca să n-o dai în bară. Niște opturi suficient de bine înmuiate în apă, peste care pui nucă pisată și amestecată cu zahăr, sunt ceva mai ușor de făcut decât o omletă. Dar mi-am zis că poate am ratat eu ceva, poate chiar există o rețeta străveche care, odată aplicată, transformă mucenicii într-o splendoare culinară. D-aia m-am și dus la festivalul mucenicilor.

București e un oraș extraordinar pentru festivaluri kitschoase

Dragi cititori, avem un viitor măreț în fața noastră! Sub mandatul Gabrielei Firea o să vedem tot ce poate fi mai sclipicios și naționalist în Capitală. Urmează luminițele de Paște, tocmai ce-a trecut târgul de Crăciun și între ele sunt diversele evenimente cu tarabe cu mărțișoare, cântări populare și ne pregătim pentru Pasărea Măiastră. Până atunci, m-am pregătit printre mucenici.

Festivalul ăsta a fost încropit în Parcul Național, de pe lângă Arena Națională, ca să mai aibă o mână de oameni o activitate comercială mai adunată la început de primăvară. Am găsit câteva tarabe cu mucenici d-ăia moldovenești, niște ciorbă cu d-ăia muntenești, și toate astea încercuite și infiltrate de deja celebrele: gogoși, clătite, turtă dulce, jucării de la chinezi, pizza de post (sau pentru vegetarieni), kurtos, carne și preparate din carne, printre care și untură, brânză și, o adevărată surpriză, fructe de mare.

O porție de „mucenici” din mare. Fotografii de Răzvan Băltărețu

Pe lângă evenimentul festivalului pe Facebook, a mai fost unul secundar dedicat fix mâncării pescuite din apă. Cel care a venit cu ea este fondatorul primei șaormerii cu fructe de mare din București (și poate România) pe care a închis-o rapid mai ales pe fond de lipsă de clienți. Am mâncat șaorma de atunci și i-am încercat fructele de mare acum. N-aș spune că erau bune sau rele, erau fix preparatul pe care îl iei din congelatorul supermarketului și ți-l faci acasă în mult sos și multe condimente ca să îi mai dai ceva gust. Dar da, am băgat niște creveți, pește și scoici.

Chiar și o pizza vegetariană merge mai bine decât un mucenic sărăcăcios.

Peste toate fructele de mare am mâncat și un mucenic d-ăla moldovenesc, despre care cea care frământa aluatul m-a asigurat că e gustos, e făcut după rețetă d-aia bună și ingredientele sunt atent alese. I-am dat șase lei pe o bucată de pâine dulce și cu nucă pe care de la metrou Victoriei am mâncat-o cu doi lei jumate. Înțeleg însă că tradiția e ceva mai importantă și probabil că se percepe taxă pe obiceiuri alimentare străvechi.

Citește și: Românii au înțeles secretul vieții la cel mai mare festival de mâncare stradală din București

O să-mi spui că așa e piața și n-o înțeleg eu. Da, se prea poate, cu atât mai mult d-aia nu văd de ce ai cheltui bani pe-o „masă în oraș” la târgurile de felul ăsta pe la Romexpo, Universitate, Constituției sau oriunde ar mai fi organizate prin România. Sunt doar niște ocazii să vinzi produse de o calitate îndoielnică la preț mai mare sub bunele pretenții ale tradiției.

Nu știu dacă e mire sau doar mirat.

Festivalul mai avea și doi mucenici imenși, făcuți din același aluat și puși la expoziție în centrul tarabelor. Nu știu dacă o să-i mănânce câinii vagabonzi de pe la Glina sau vor fi puși la păstrare până la anul, dar mie mi-au părut mai mult niște omuleți de turtă dulce cum fac americanii de pun pe masa de Crăciun.

Până acum cred că deja ți-ai ales tabăra mucenicilor și sper că te-ai bucurat de ei. Mai departe te poți uita la pozele pe care le-am făcut la festivalul mucenicilor ca să critici cât de proști sunt, dacă ești din Muntenia, sau să-i lauzi pentru cât de bine arată, dacă ești din Moldova. Eu pot spune doar cât de săracă și fără imaginație e bucătăria românească – de la cartofi cu pește la sarmale și carne prăjită, dar cred că de-aici vin și audiențele imense pe care le fac show-urile despre gătit. Sau de ce încep să fie tot mai multe restaurante healthy cu preparate cum vezi prin revistele de mâncare din afară.

Citește mai multe despre mâncare românească pe VICE:
M-am îndopat cu mâncare tradiţională românească de Crăciun și am simțit gloria grăsimii
Am gătit rețete tradiționale din secolul al XIX-lea, ca să văd cu ce-și umflau burțile țăranii români
Ce am învățat despre români după ce am livrat mâncare o zi