Filmele porno de pe internet mi-au distrus viața

Michael cu Ron Jeremy.

Dacă erai adolescent în anii ’90, făceai rost de pornografie din trei surse: reviste cumpărate cu jenă de la chioșc și aduse pe furiș acasă, ascunse într-un ziar pe drum, filmele soft-porn de categoria B de la miezul nopții de pe Canalul 5 și – la disperare – secția de lenjerie intimă a cataloagelor Argos și reclamele la operații estetice de mărire a sânilor din revistele mamei. Erau vremuri inocente înainte de era internetului cu filme ca Cannibal Holocaust.

Trecerea spre era online ne-a dezvoltat fetișuri de care generațiile anterioare habar nu aveau și a făcut pornografia accesibilă tuturor. YouPorn deține doi la sută din traficul total de internet din lume, ceea ce probabil nu vă șochează prea tare, dar e totuși o cifră incredibilă având în vedere că e vorba de un singur site, iar internetul e imens.

Pe unii, schimbarea i-a afectat mai mult ca pe alții – pe Michael Leahy, de exemplu, un bărbat care și-a dezvoltat o dependență distructivă pentru pornografie și a reușit să-și distrugă toată viața cu ajutorul unei simple conexiuni la internet și a propriei mâini drepte. Cazul lui e unul dintre cele mai extreme, așa că l-am sunat pe Michael ca să-mi povestească despre cum a ajuns autor cunoscut și expert în dependența de pornografie.

Michael și familia lui în anii ’80.

VICE: Deci, Michael, cum a început dependența ta distructivă?

Michael Leahy: Povestea mea începe de la vârsta de 11 ani, când am intrat prima oară în contact cu materiale pornografice. Era greu să obții așa ceva pe atunci, la sfârșitul anilor ’60. Doar dacă aveai norocul să găsești rezerva secretă de reviste a lui taică-tu. Am fost un consumator recreațional de porno multă vreme, chiar și la facultate, când apăruseră și filmele. Mai târziu, apariția de porno de calitate și distribuția digitală a CD-urilor m-au făcut să devin un utilizator mai activ, dar adevăratele probleme au început abia odată cu era internetului.

Cum a schimbat internetul lucrurile?

Era începutul anilor ’90, pornografia era ca-n Vestul Sălbatic. Vedeai cu ochii tăi cum crește zilnic numărul de site-uri porno, până în punctul în care nu mai puteai ține pasul. Acela a fost pentru mine începutul sfârșitului. Internetul a schimbat totul. În scurt timp, m-am trezit că mă uitam la filme porno opt ore pe zi, în fiecare zi.

Cum? Erai șomer sau făceai asta noaptea?

Nu, o făceam la muncă. Lucram pentru o corporație mare și aveam ceva ce era rar în zilele alea: conexiune la internet cu super viteză.

Nu te prindea nimeni?

Pe atunci companiile încă nu știau la ce folosesc angajații lor internetul, așa că nu blocau site-uri și nici nu te verifica nimeni.

Michael la începutul anilor ’90.

Cum ți-a afectat munca?

De câte ori mergeam în delegație undeva, stăteam treaz până pe la 3-4 dimineața și mă uitam la filme porno, deși știam că am întâlnire a doua zi dimineață la 8 cu directori de corporații cărora trebuia să le vând software în valoare de mai multe milioane de dolari. Dormeam vreo două ore, mă trezeam obosit, îmi puneam costumul și mergeam la clienți. Îmi programam călătorii de trei sau patru zile, mă întâlneam doar cu vreo cinci clienți și restul timpului mă uitam la filme porno. După cum îți poți imagina, am început să mă descurc tot mai greu la serviciu.

Pun pariu. Și cum ți-a afectat pornografia comportamentul sexual în viața de zi cu zi?

Unul dintre fetișurile pe care mi le dezvoltasem din cauza internetului era voyeurismul, așa că îmi organizam mereu călătorii de afaceri cu scopul ăsta. Aveam bani să stau la hoteluri de 125 de dolari pe noapte, dar alegeam să stau în moteluri ieftine, cu doar 40 de dolari, pentru că știam că acolo camerele sunt înghesuite și ai puțină intimitate. Stăteam ore în șir la fereastră, masturbându-mă și așteptând să se dezbrace cineva în dreptul ferestrei.

Care a fost punctul culminant al dependenței tale?

Am avut o idilă cu o femeie pe care am cunoscut-o online. Relația era exclusiv sexuală – tipa era pentru mine pornografie în carne și oase. Era ca și cum eram drogat 24 de ore din 24 și nu doar ocazional, cum mă simțeam când mă uitam la filme porno. Când ai o amantă și o ascunzi de nevastă și copii, corpul produce multă adrenalină și te face să te simți invincibil. Ăsta a fost punctul culminant. Când soția mea a aflat de amantă, i-am recunoscut că sunt dependent de pornografie. Zilnic îmi spuneam că o să mă opresc și chiar credeam asta, dar mereu o luam de la capăt.

Nu era nimic romantic în relația ta extraconjugală? O descrii de parcă ar fi fost un obiect, pornografie în carne și oase.

Am descris-o așa pentru că îmi părea fix femeia pe care o căutam de fiecare dată când frunzăream internetul. Abia după ce a divorțat de mine soția mea, mi-am dat seama că amanta mea suferea și ea de o formă de dependență. Am aflat că se vedea cu încă cinci sau șase alți tipi care erau căsătoriți și aveau copii. Primisem exact ce-mi doream – femeia porno perfectă care nu vrea o relație serioasă. Bineînțeles că m-am atașat de ea în timp și voiam să mă implic, dar ea n-avea nicio intenție în sensul ăsta.

Michael în timpul unui discurs.

Deci te-au părăsit nevasta și copiii. Cum ți-ai revenit?

Zăceam pe podeaua apartamentului meu din Atlanta și mă gândeam la sinucidere. Mă gândeam serios să merg să-mi cumpăr un pistol, să mi-l bag în gură și să apăs trăgaciul. Atunci m-am gândit să le scriu băieților mei un bilet de rămas bun. În momentul ăla m-am trezit. Mi-am dat seama că nu asta era amintirea pe care voiam s-o las copiilor mei: un tată care s-a sinucis din cauza dependenței de pornografie.

Și acum ești mai bine?

M-am recuperat, dar încă mă întâlnesc cu psihologi și merg la grupuri de terapie. Sunt sigur că voi continua să fac terapie pentru tot restul vieții. E ciudat să vorbesc despre asta acum, încă mă doare. Mi-e greu să vorbesc despre băieții mei și despre prețul pe care l-au plătit din cauza mea. Acum m-am împăcat cu ei, dar soția mea a cunoscut pe altcineva și s-a recăsătorit. Am rămas prieteni, dar îmi pare rău când mă gândesc că lucrurile ar fi putut decurge altfel. Am fi îmbătrâni împreună, am fi stat în curte la un pahar de vin, povestind despre copiii noștri.

Și acum te plimbi prin facultățile din America și le povestești studenților experiența ta. Nu e dureros?

E dureros, dar e important ca oamenii să știe asta, pentru că nu te gândești la consecințe atunci când ești student. Crezi că o să întâlnești persoana visurilor tale și că n-o să mai ai nevoie de pornografie pentru că o să ai o soție minunată cu care poți face sex de câte ori vrei, dar lucrurile nu funcționează așa.

Deci spui că pornografia e nocivă?

Păi sexul e oricum un punct sensibil permanent în conștiința noastră și în relațiile noastre. Dacă abuzăm de el, e ca și cum am căuta-o cu lumânarea. De asta îți fac rău filmele porno, chiar dacă le consumi la modul recreațional. Probabil te afectează la nivel mai subtil, dar tot te afectează. Simți o tristețe când te surprinzi gândindu-te la vechea ta iubită sau la Miss Noiembrie sau la o starletă porno atuncu când faci sex cu iubita ta. Știi că nu ești prezent acolo, că intimitatea nu e totală – și problema e că și iubita ta va simți asta.

Deci care e răspunsul? Să interzicem filmele porno?

În cărțile mele, am spus foarte clar că sunt împotriva cenzurii, dar nu mă interesează discuțiile despre moralitate și nu vreau să vă spun eu cum să vă trăiți viețile. Mă interesează doar faptele, modul în care pornografia ne afectează chimia creierului, fiziologia, relațiile. Pe mine m-a prins rău de tot cultura porno. Nu mi se părea că e nimic în neregulă cu ea, nu credeam că face rău nimănui și minciuna asta pe care mi-o tot spuneam m-a costat o căsnicie de 15 ani, cei doi copii și cariera.

Mulțumesc mult pentru discuție, Michael. Mă bucur că ești mai bine acum.

Urmăriți-l pe Alexander pe Twitter: @alexwalters

Traducere: Oana Maria Zaharia