Americanul care și-a căutat rădăcinile în România

David Leventi a venit din New York până în România ca să își descopere rădăcinile. Știa de la părinții lui frânturi despre un străbunic care fusese deținut timp de șapte ani în închisoarea Sighet. Totul se întâmpla prin 1953, când a murit și Iuliu Maniu, pentru că cei doi au fost colegi de celulă.

Străbunicul disident l-a făcut pe David să-și ia camera cu el și să pornească în căutarea piesei lipsă din istoria familiei sale. Am aflat suficiente cât să mi se completeze și mie o pagină din realitatea cotidiană, până la sfârșitul discuției noastre. „Ambii mei părinți s-au născut în București”, mi-a spus el. Probabil din motivul ăsta și-a început călătoria din Capitală, de unde o să recunoști blocul ăla imens de la Obor, despre care mereu m-am întrebat dacă are sau nu un număr de apartamente multiplicate la infinit.

„Bucureștiul aduce cu o harababură arhitecturală! Cu toate astea, e un oraș care oferă atât de multe bijuterii arhitectonice. Trebuie doar să știi încotro să privești. Am apreciat foarte mult stilul art deco și pe cel modernist pe care l-am observat aici”, mi-a mai zis David. Pe cât l-a fascinat Capitala, pe atât de mult i-a plăcut să observe și viața de la sat. „România e o țară frumoasă a contrastelor, de la texturile din interiorul caselor din mediul rural și până la repetiția arhitecturii comuniste în bloc din orașe.”

Deși specialitatea lui e arhitectura, pentru că și-a conturat portofoliul mai mult pe nișa asta a fotografiei, portretele făcute de David în Maramureș, Bucovina sau chiar pe malul râului Argeș au făcut clădirile să pice pe un loc secundar. Așa că nu te aștepta să descoperi ce-l atrage pe el la arhitectura noastră, deși nu știu de ce ai fi interesat de așa ceva.

„Încă sunt în căutarea acelui ceva și plănuiesc să mai fac o vizită, în viitorul apropiat. Nu am fost îngrijorat sau copleșit cât am stat acolo. Am călătorit în multe locuri și am experimentat suficiente culturi. Se pot spune foarte multe lucruri frumoase despre modul simplu de trai din părțile Maramureșului. Suntem deseori atât de dependenți de dispozitivele noastre mobile că o deconectare e numai bună pentru suflet”, a adăugat americanul.

Pe lângă contrastele pe care americanul nostru le-a surprins, de cele mai multe ori sunt cadre simple, chestii obișnuite din viața de zi cu zi, pe care nu te-ai gândi să le pozezi, că par banale. Cum ar fi un parc de distracții dezafectat sau cadre cu oameni la pescuit, dar care îngrijesc și de un grătar chiar lângă un cuplu de tineri care se sărută pe pătura de picnic. Da, se întâmplă destul de multe lucruri în pozele cu România lui David Leventi, trebuie doar să te uiți cu atenție.

Ce mi-a mai plăcut să descopăr în cadrele sale a fost că locuitorii din provincie nu mai sunt atât de sfioși când un străin vine și începe să le facă poze din senin. Din contră, l-au tratat ca pe o „vedetă locală”, cum s-a descris el în experiența asta.

„E întotdeauna plăcut să cunoști oameni noi cu care să ai o conversație. Dacă îmi amintesc bine, undeva după era Ceaușescu, în România, cel mai popular show de televiziune era Dallas. Și Charles Bronson (mai cunoscut pentru un film în care răzbună moartea familiei lui, cât timp poliția stă degeaba – n.r.). Poate că media din America a avut ceva de-a face cu asta. Personal cred că lipsa turismului în anumite părți ale României, mai ales din vremurile alea, au contribuit la faptul că orice străin e făcut să se simtă puțin ca o celebritate”, mi-a explicat el.

David a descris România ca fiind „o țară care se luptă acum să lase în urmă o viață de tiranie”.

În cele din urmă, când a ajuns la închisoarea Sighet, transformată acum în muzeu, a aflat o poveste mult mai surprinzătoare despre străbunicul lui decât ar fi sperat. Acesta se numea Asra Berkovitz și fusese un senator liberal, care obișnuia să publice și într-un ziar de profil al vremii. A ajuns în spatele gratiilor la scurt timp după instaurarea regimului comunist în România. Alături de mare parte dintre elitele intelectuale și politice, printre care și Iuliu Maniu, care i-a fost coleg de celulă și i-ar fi murit în brațe. „Din păcate, toate poveștile despre cine a fost străbunicul meu și despre România au murit odată cu bunicii mei”, a conchis David.

Editor: Răzvan Băltărețu

Vezi mai multe fotografii trase de străini în România:
Fotografi străini despre România: italianul care a fotografiat România anilor ‘80

Un venezuelean a fotografiat Bucureștiul anilor ’70 în plină dictatură a lui Ceaușescu

Un japonez a fotografiat Bucureștiul din 1990, când era pierdut între comunism și democrație