Fotograful Oliver Merce a urmărit câinele pe lângă om, în diversele lui stadii. Sigur, o parte din aceste momente le-a tras în fotografiile de acum, dar el a tot văzut fazele astea de pe la cinci ani, când câinele, se poate spune, a intrat în viața lui.
După cum își rezumă el proiectul, în câine ajungi să investești emoții și el să devină o parte din tine, din familia ta.
Videos by VICE
„Câinii sunt o extensie a propriei noastre vieți, sunt o reflectare oarecum deformată a speciei umane: și noi ne-am comporta la fel ca ei dacă am abandona atitudinea nesinceră și restricțiile formale impuse de societate”, susține el. „În câini s-ar putea să ne regăsim pe noi înșine, dar mai sigur putem recunoaște copiii care nu vor crește niciodată.”
Cât a documentat câinii în diversele lor medii naturale, alături sau printre oameni, el a remarcat că, deși au fost conștienți de prezența lui când i-a fotografiat, ei au stat în fața aparatului fără urmă de falsitate, au fost autentici, fără să se gândească dacă le stă bine părul sau dacă sunt murdari. „În timp ce noi, oamenii, înțepenim și afișăm zâmbete artificiale pe față atunci când pozăm. În câini s-ar putea să ne regăsim pe noi înșine, dar, mai sigur, în câini îi putem recunoaște pe copiii care nu vor crește niciodată.”
Seamănă câinele cu omul sau viceversa?
Am regăsit în cadrele de mai jos un fel de om în sensul în care am văzut sau „am vrut” să văd asemănări între câini și oameni. Există chiar și gluma că, după o vreme, stăpânul câinelui ajunge să semene cu acesta – sau o fi invers? L-am întrebat asta și pe Oliver, ca să văd dacă el a remarcat ceva mai mult. El consideră că lucrurile încep încă de la alegere, când preferi un câine care să se potrivească stilului tău de viață.
„Câinele seamănă cu omul, este o extensie a propriei noastre vieți, o reflectare oarecum deformată a speciei umane. Începem să-l educăm, dar nu o facem pentru a-l schimba (așa cum procedează uneori oamenii într-o relație sau în cadrul procesului de educare al copiilor), ci doar pentru a-l învăța un limbaj elementar prin intermediul căruia să putem conviețui. Dar după o vreme, constați că dresajul e reciproc.”
Aici apare și cea mai importantă nuanță în viața unui câine: el o trăiește permanent în prezent. „Ba chiar așteaptă și de la noi să ne trăim viața în același mod. Dar omul, îndărătnic din fire, nu ține seama de această sugestie, deoarece timpul uman avansează liniar, nu circular. Și acesta poate fi unul dintre motivele pentru care omul nu dobândește atât de ușor fericirea, așa cum o face câinele.”
Te mai las cu o idee înainte să vezi cu care câine, cu care stare te identifici. Conform scriitorului Milan Kundera, câinele nu a fost niciodată izgonit din Paradis, el nu are habar de dualitatea trupului și a sufletului. Câinele este asemenea omului primordial, un fel de Adam. De aceea, oamenii se simt atât de liniștiți în preajma câinilor: ei sunt firul prin care omul încă mai este legat de Paradis.
Mai multe fotografii cu câini care-ți vor face ziua mai bună.