Belarus e o țară divizată aproape la perfecție între Est și Vest. Din est, Rusia menține o influență puternică. 70% dintre oamenii din Belarus vorbesc rusă în loc de limba nativă bielurosă, iar când traduci „bielorus" ca „Rus Alb" sau „Rusia Albă", realizezi cât de profund se identifică țara cu soarta numelui. La vest e granița cu țările UE, Polonia, Lituania și Letonia. Legăturile cu vecinii ăștia nu sunt tocmai nesimnificative, având în vedere că o formă de bielorusă veche era limba oficială a țării, folosită de marii duci ai Lituaniei în perioada medievală.
Publicitate
Dar de când e războiul în sudul Ucrainei, granița Belarusului cu vecinii europeni seamănă mai mult cu un nou Zid al Berlinului pentru că Rusia se izolează într-o formă care n-a mai fost văzută de la Războiul Rece încoace. Anul ăsta, președintele Belarusului, Alexander Lukashenko, a supravegheat negocierile de pace între Rusia, Ucraina și UE în Minsk, capitala țării. Nu e clar încă cum va arăta viitorul, dar poate că nu mai e încântat de politicile în stilul sovietic autoritarist și nevoia de atenție rusească după ce a fost martor la soarta Crimeei și a Ucrainei.Am început să călătoresc în Belarus acum șase ani ca să fotografiez Ziua Victoriei, o sărbătoare în cinstea victoriei sovieticilor față de fascismul și nazismul Germaniei. De sărbătoare, tractoarele, echipamentul militar și muncitorii de la fabrică defilează pe străzi. Un steag vintage USSR flutură de pe un turn radio deasupra Minsk-ului. În parcul cu tematică militară numit Stalin Line, există o statuie nouă a lui Stalin, iar bătăliile din cel de-al Doilea Război Mondial sunt puse în scenă de bărbați îmbrăcați în uniforme sovietice și naziste. Lalelele roșii, un simbol al primăverii și a tinereții în USSR, umplu străzile și sunt oferite veteranilor de război ca o formă de mulțumire pentru serviciul lor. Experiența te poate dezorienta. S-ar putea chiar să crezi că te-ai întors în trecut.Cicatricile și, cel mai important, eroii războiului au devenit punctul de interes al unui guvern care-și dorește unificarea identității naționale. Am descoperit repede că și alte sărbători sovietice, ca Ziua Revoluției din Octombrie și Ziua Apărătorului Patriei, pot fi văzute în Belarus. Am revenit după un an ca să le fotografiez. Sărbătorile totuși au fost mai mult un soi de fundal pentru proiectul meu, o cale prin care să urmăresc forma culturii naționale în timp ce caut ceva mai personal. Am încercat să găsesc o latură mult mai intimă de înțelegere a unei lumi care ar trebui să facă parte din trecut, dar care cumva se încăpățânează să rămână în prezent.
Publicitate
Urmărește VICE pe Facebook
