„M-am săturat de flirturi pe Facebook, Instagram și Tinder”, se plânge Maria Hyld de experiența ei cu datingul în era digitală. Fotografa în vârstă de 24 de ani crede că natura superficială a rețelelor sociale afectează modul în care interacționăm cu alți oameni în viața reală. Un exemplu evident e felul în care a evoluat cultura dating-ului: Ne străduim să menținem imaginea falsă pe care o prezentăm pe Tinder când ne întâlnim cu oameni în viața reală, ceea ce înseamnă că ne e dificil să fim cu adevărat deschiși și prezenți la întâlniri. Această problemă i-a inspirat noul proiect, Lifeconstruction, o serie de portrete intime cu necunoscuți pe care i-a întâlnit pe Tinder.

Pentru început, Hyld a hotărât să-și redeschidă profilul de Tinder și să-l adapteze pentru proiect. În biografie, a scris că o interesează să viziteze persoanele cu care face match și să le fotografieze alături de ea într-o scenă domestică de cuplu, ca și cum ar fi într-o relație de lungă durată. A specificat foarte clar că fotografiile vor fi publice, deci dacă făceai match cu ea și te întâlneai, înseamnă că erai dispus să te bagi în proiect. „Apoi am început să fac swipe în stânga și în dreapta și a fost interesant să văd că oamenii acceptau propunerea mea. Nu a fost nimeni care să mă refuze, tuturor le plăcea ideea”, mi-a zis ea.

În colțul din stânga jos al fiecărei fotografi, Hyld notează de cât timp se cunoaște cu persoana respectivă – timpul care a trecut de când s-au văzut și până au făcut fotografia în care arată ca și cum s-ar cunoaște la nivel intim. Broadly s-a întâlnit cu Hyld ca să o întrebe cum a decurs procesul de înscenare și fotografiere a acestor cadre intime.

Broadly: Aveai în minte scena clară pe care vrei s-o fotografiezi înainte să te întâlnești cu oamenii?
Marie Hyld: De obicei las mediul să mă inspire. Nu știu unde locuiesc oamenii decât când ajung la fața locului. Acesta a fost unul dintre aspectele palpitante ale proiectului. Nu știu niciodată în ce mă bag și nu pot planifica nimic. Una dintre ambițiile mele personale în desfășurarea acestui proiect a fost să mă relaxez și să mă las condusă de intuiție.

Cred că în zilele noastre ne lipsește timpul petrecut față în față și principalii vinovați sunt rețelele sociale. E ironic faptul că proiectul meu n-ar fi existat fără Tinder.

Mi-au rămas în minte două fotografii din serie, dintre care una cu tine și un match de pe Tinder îmbrăcat în latex. Cum s-a ajuns la asta?
Pe tip îl chema pe Tinder Mr. BDSM și mi s-a părut tare că e dispus să fie el însuși în preajma mea. Am vrut să am în proiect măcar o persoană care să fie deschisă și vulnerabilă în fața tuturor. I-am zis că nu mă pasionează BDSM-ul, dar că lucrez la un proiect foto.

Când mi-a deschis ușa, era îmbrăcat normal, dar avea niște șosete de latex. Avea o privire caldă și mi-a arătat dulapul lui, plin de ținute din latex. Mi-a împrumutat una care îi aparținuse unei foste iubite. A trebuit să mă dau cu ulei ca să mă îmbrac cu ea. Și el a făcut același lucru și ne-am distrat în timpul ăsta. Am vorbit cu el despre cum pielea nu poate respira prin latex și cât de inconfortabil se simte chestia asta. Am făcut o poză să-i trimit maică-mii. Era panicată că merg să mă întâlnesc cu un tip pe care nu-l cunosc. S-a întâmplat într-o după-amiază de marți și totul a mers ca pe apă. Mă bucur că am fost deschisă și am profitat de ocazie.

Cealaltă fotografie care m-a impresionat e cea cu tine în brațele partenerului în fața calculatorului. De ce ai ales acest context?
Tipului îi plăceau calculatoarele și chestia asta se vedea în tot apartamentul. Îmi imaginez că, dacă am fi fost împreună, calculatoarelear fi fost o parte importantă din relația noastră. A fost unul dintre momentele în care m-am lăsat inspirată de ce am găsit în apartament.

https://www.facebook.com/viceromania/