Fotografii cu ruinele canalului Dunăre - București la care visa Ceaușescu

Dacă vizitezi vreodată Budapesta, ești impresionat de Dunăre care taie orașul în două și-l face tare plăcut pentru turism. La fel, Sena este un râu impresionant, trece prin Paris și-ți pune de-o parte și de alta atracțiile orașului. Altfel, Dâmbovița e un râuleț care curge de la deal spre mai la vale și continuă pe un fir mult mai strâmt până în Argeș, pe lângă localități aproape necunoscute din sudul Capitalei.

Totuși, Dâmbovița arată mult mai bine acum decât pe vremea lui Carol, mulțumită proiectului de consolidare din comunism. Și pentru că Ceaușescu nu ducea lipsă de ambiții mai mult sau mai puțin stupide, a vrut să facă din București un oraș port (cât de cât), cu legătură direct la Argeș și Dunăre. Tot acest plan s-a numit „Canalul Dunăre - București".

În urmă cu aproape 10 ani însă au început discuțiile despre cum că ar fi tare util ca proiectul să fie reluat. Cifrele de atunci erau impresionante: 20 de milioane de tone de marfă transportate în fiecare an, irigaţii pentru partea centrală a Bărăganului, reducerea pericolului de inundaţii pentru 30.000 de hectare de teren agricol - 11 localităţi şi peste 6.500 de gospodării, iar 8.000 de muncitori ar fi suficienţi pentru finalizarea canalului, jumătate faţă de anii '80. Ecluzele ar genera aproximativ 75 GWh/an, energie care ar putea alimenta zeci de localităţi. Desigur, planul sună bine, iar de bine ce sună, a fost îngropat rapid sub alte discuții despre criza economică până prin 2013.

În urmă cu patru ani a intrat Bruxelles pe felie, adică ar fi dispusă Europa să ne dea bani - 1,7 miliarde de euro - ca să legăm aceste trei râuri între ele și să dăm drumul navigației și comerțului portuar. Atunci, ca în 2008, cifrele erau pozitive și planul părea ușor de pus în aplicare. Ba chiar ministrul Transporturilor, Relu Fenechiu, a spus că: „există și bani necesari pentru cumpărarea unui spărgător de gheață ca să se poată circula și-n perioada de iarnă". Între timp a fost mai ocupat cu justiția decât cu proiectele vizionare, așa că a murit ideea.

Însă pe cât de mare e planul canalului, pe atât de mulți adepți are, ultimul mai decisiv fiind Firea, care susținea în octombrie 2016 că trebuie să facem ceva cu planul lui Ceaușescu. Atunci a spus că are și sprijinul comisarului european Corina Crețu. Între timp, au fost alocați mai mulți bani pe festivaluri și a pornit o discuție inutilă despre dacă trebuie demolată sau nu Cathedral Plaza.

Fotografiile astea îți arată stadiul actual al portului de la Glina, unde este și stația de epurare ApaNova, portul de la 1 Decembrie (cunoscut și drept „portul București"), dar și cum arată canalul. Ar fi fost un fel de Dâmbovița imensă, cu ecluze și vapoare, iar porturile ar fi fost excelente pentru a asigura transportul acolo unde n-avem infrastructură rutieră sau feroviară foarte bune. Portul de la Glina ar fi fost de agrement, iar celălalt de marfă (că tot e mai aproape de Dunăre).

În prezent, drumurile sunt vai de ele, mai bine reprezentate prin gropi și lipsa asfaltului, lipsesc bucăți din construcția comunistă, iar în zona Glina mai dai peste cartușe de vânătoare, pentru că braconajul și vânătorii de ocazie încă n-au dispărut. Imaginea cu blocurile de beton lipsă nu e doar caracteristică acestui proiect. Dâmbovița, de-a lungul ei, dincolo de Capitală, are maluri ciuntite din care au fost furate bucăți. Firesc, acolo unde e apă, a apărut și faună - vegetație, păsări și alte animale care ar putea trăi într-o deltă.