Fotografii cu viața oamenilor din Singapore

Singapore e pe cale să sărbătorească 50 de ani de la obținerea independenței a republicii. De la inființarea sa în 1965, orașul-stat a crescut de la un port micuț la o putere economică. A obținut și o reputație pentru legile sale stricte – e interzis să mesteci gumă, de exemplu, și în 1994 studentul american Michael Fay a fost bătut pentru vandalizare – pe lângă curățenia sa și bunăstare.

Ca să aflu mai multe despre locul ăsta, le-am cerut unor fotografi din Singapore să vină cu imagine și idei despre tineret și cum evită să-și ia una pe cocoașă când ies în cluburi.

Videos by VICE

Alex Thebez e un artist indonezian de GIF-uri și fotograf, care stă momentan în New York. Face parte din proiectele TAGTAGTAG și GIFRIENDS.

M-am mutat în Singapore din Jakarta, Indonezia, după protestele din 1998. Familia noastră a vizitat Singapore de multe ori, pentru că era o destinație de vacanță populară. Spre deosebire de Asia de Sud-Est, Singapore era stabil și modern.

Am devenit locuitor al Singapore-ului fără să vreau. Părinții mei au decis că ar fi bine să urmez o școală într-o țară care nu vrea să ne omoare la fiecare douăzeci de ani. Mai mult ieșeam seara în Singapore. Beam mult, mai ales bere, pentru că lichiorul era și este prea scump, mergeam în cluburi mult, unde veneau numai trupe ca Hoobastank să cânte, dar i-am văzut și pe Linkin Park la un moment dat, și m-am jucat mult DOTA în internet cafe-uri, chiar dacă nu eram deloc bun la asta.

Ca o casă care nu e tocmai acasă, Singapore a rămas bine întipărit în mintea mea. Oricum ai lua-o, orașul-stat, chiar și cu problemele sale dure, mi-a permis să mă plimb noaptea pe străzi, fără să-mi fie teamă. Mi-am făcut prieteni care mi-au vorbit despre Descartes, am mers la concerte punk cu skinhead, și am vomat într-un taxi.

Mai jos sunt câteva fotografii din Singapore. Mi-am rugat și câțiva prieteni mai apropiați din Singapore să scrie despre amintirile lor din copilărie.

Marilyn Yun Jin e o fotografă și designer din Singapore. Ea se ocupă de editura Knuckles & Notch.

Să cresc între anii 1990 și începutul lui 2000 în Singapore a fost un lux și un privilegiu. Mi-au plăcut enorm filmele Hong Kong, cultura japoneză și MTV. Cultura tinerilor din Singapore era aproape inexistentă atunci.

Mi-am petrecut anii adolescenței cu diverși oameni, am investit mult în relații care nu au dus nicăieri, am cântat, am mers la concerte și m-am îmbătat miercurea și în weekenduri. Pe bune, le-am încercat pe toate, numai droguri nu, pentru că pedeapsa e destul de dură, ca „moartea” de dură.

Dilys Ng e o artistă-curator in Singapore care lucrează în fotografie, cu instalații și la edituri. E și editorul Galavant Magazine.

Să crești în Singapore era ca și cum ai fi crescut într-un mall. Totul era curat, scump și te uitai ca printr-o fereastră de sticlă în bula ta cu aer condiționat, de unde experimentai lucrurile de la depărtare. În majoritatea anilor din adolescență, am ieșit mai mult noaptea.

Oamenilor le place să vorbească despre politică și nostalgie când așteaptă la coadă pentru o porție de Nasi Lemak. Le plăcea să vorbească despre bani, despre notele copiilor lor și cum nu se vor muta niciodată din țară.

Chang Ming e un fotograf din Singapore, care lucrează la Nope Fun.

Urmărește VICE pe Facebook