Fotografii cu festivalul nebun din New York pe care ți l-ai dori în România

Russell Frederick, fotograf din Brooklyn, a tot pozat zona Bedford-Stuyvesant de prin anii 2000. Străbunicii lui s-au mutat din Barbados și Jamaica în Panama pe vremea când se construia canalul și au lăsat în urmă căminul lor, dar nu și tradițiile Indiilor de Vest. Frederick fotografiază festivalul J'ouvert și Parada Indiilor de Vest, încă de la începutul carierei sale.

El se folosește de camera foto pentru a menține vie tradiția într-un oraș pe care l-a descris ca fiind într-o continuă schimbare. La început, el a fost determinat să fotografieze parada, din cauza lipsei de fotografii și documentare a festivalului. El voia să împartă tradițiile astea cu oameni din afara cartierului Brooklyn, care nu au rădăcini caraibiene și nu cunosc toate culorile, gusturile și ritmurile festivalului. Asta, plus dragostea și dedicația lui pentru comunitatea West Indian, este ceea ce-l face să se întoarcă în fiecare an.

VICE: Cum e să faci fotografii la Parada West Indian și festivalul J'ouvert?
Russell: La ambele festivități trebuie să fii mereu pe fază, pentru că se întâmplă atât de multe chestii, într-un ritm accelerat. Să faci fotografii la J'ouvert, e ca un exercițiu fizic! Eu fac asta ca participant, nu ca spectator. Festivalul e plin de muzică festivă din fiecare țară, se dansează non-stop, oameni frumoși, vremuri bune, iar fiecare își celebrează originile și cultura.

Cum reacționează lumea de la festivitate, atunci când îi fotografiezi?
Oamenii se simt atât de bine și se distrează, încât atunci când fac fotografii ei pozează sau nu mă bagă în seamă. Aș spune că au o reacție incredibil de pozitivă față de cameră.

Consideri că fotografiile astea au un rol mai mare decât cel de documentare?
Eu cred că pentru oamenii mei din Caraibe, ele simbolizează celebrarea naturii originare, să-și aducă aminte de unde au pornit, greutățile întâmpinate și succesul ca imigranți. Aceste imagini îi fac pe oameni să se gândească la locurile natale. Pentru cei care nu sunt West Indian, sper să inspire dorința de a călători, curiozitatea, conversațiile și lectura. Aceste fotografii simbolizează incluziunea comunității West Indian în New York și au un scop educativ.

Ce părere ai despre violența de la festivalul J'ouvert?
Eu consider că violența este izolată. Orice paradă are parte de confruntări, acolo unde sunt adunări mari de oameni, alcool și un spațiu îngrămădit, condiții ideale pentru scandal. Eu cred că unii oameni vor ca parada și festivalul să nu se mai țină și presează primarul să desființeze celebrarea. E un lucru nefericit și dezamăgitor când auzi că cineva a fost rănit.

Cum s-a schimbat festivalul de-a lungul anilor?
Sunt mult mai mulți polițiști la J'ouvert și la paradă. Curățenia începe mai devreme, iar rutele camioanelor care pun muzică s-au scurtat. Odată ce apar din ce în ce mai mulți albi în Brooklyn, grija mea e că parada se va închide, se vor forma mai multe bariere, vor fi create mai multe reguli, iar insensibilitatea culturală se va amplifica. E mai puțină propagandă și din ce în ce mai puțin spațiu pentru comunitatea West Indian.

Cum a evoluat rolul de fotograf la paradă și la J'ouvert?
Desfrâul paradei și al pre-festivalului J'ouvert este compromis de prezența poliției. Oamenii nu se mai simt la fel de confortabili să se exprime liber, atunci când prezența poliției se face atât de simțită. Ei sunt cu ochii pe noi.

Ce face sărbătoarea asta atât de specială pentru tine?
Ăștia sunt oamenii mei. Eu am crescut cu oameni din Trinidad, Jamaica, Puerto Rico și Haiti, deci J'ouvert și parada reînvie amintiri frumoase din copilăria mea, cu oameni din cultura West Indian. De asemenea, îmi place să văd exprimarea creativă a mândriei originilor oamenilor.

Tu îți asumi doar rolul de fotograf sau participi la festivitate?
Trebuie să sărbătoresc! Muzica e molipsitoare, iar participarea mă ajută să fac poze mai bune. Mirosul de pui afumat, zahăr de trestie, apă de cocos și basul muzicii, să vezi costumele vibrante ale femeilor care reprezintă Trinidad & Tobago, diversele accente și mărturiile de artă și meșteșug. Scopul meu ca fotograf este să transmit poveștile oamenilor și locurilor.

Cum relaționează seria asta cu alte lucrări ale tale?
Eu mă concentrez pe educarea oamenilor în privința diversității bogate a diasporei africane, prin contracararea imaginilor negative, care ne prezintă ca personajele sărăciei, crimei și ca obiecte sexuale. A venit momentul ca noi să ne relatăm poveștile, iar din ce în ce mai mulți oameni de culoare au un cuvânt de spus în media. Eu fac fotografii ca să instig conștientizarea acestor lucruri.

Poți vedea mai multe lucrări ale lui Russell pe site-ul lui.

Urmărește-o pe Allison pe Twitter.

Traducere: Diana Pintilie