Următoarele imagini sunt din arhiva Laurei Johnston Kohl și a lui Fielding McGee de la Jonestown Institute. Majoritatea au fost făcute de fotografi necunoscuți la Proiectul Agricultural al Templului Poporului din Guyana, cunoscut ca Jonestown. În data de 18 noiembrie 1978, locuitorii din Jonestown s-au sinucis în masă, la îndemnul liderului lor, Jim Jones.
În data de 18 noiembrie 1978, peste nouă sute de cetățeni americani s-au sinucis în masă într-o comună mică din jungla sud-americană. Până la 11 septembrie, la căderea turnurilor gemene, a fost cel mai mare masacru din istoria americană. Povestea comunei Jonestown și a Templului Poporului nu a început și nici nu s-a încheiat în noaptea aceea. Dar după mai multe decenii de articole senzaționaliste din presă, campanii de propagandă și contradicții, încă nu e ușor să separi faptele reale de ficțiune.
Videos by VICE
În 2010, Institutul Jonestown, constituit din foști membri ai Templului Poporului, au cerut FBI-ului să facă publice mii de documente și fotografii colectate din Jonestown. Imaginile din perioada timpurie arată case construite manual și băieți care lucrează sub soarele tropical. Dar, ca întotdeauna, Jonestown era mai mult decât lăsa să se vadă. Majoritatea imaginilor au fost înscenate în cadrul unei campanii de propagandă înființată de liderul Templului, Jim Jones, pentru a liniști persoanele îngrijorate de activitățile sectei.
Realitatea era că locuitorii comunei erau manultriți grav, privați de somn și exploatați din greu sub soarele tropical arzător. Jones a colectat toate economiile membrilor și a răspândit zvonuri îngrozitoare și știri false despre cum America a devenit din nou un stat rasist segregat și le-a luat drepturile cetățenilor afro-americani. Templul Poporului a fost fondat inițial pe ideea de egalitate de rasă, iar trei sferturi dintre victime au fost afro-americane. Jonestown a fost înființată în junglă ca o utopie socialistă în care erau binevenite toate rasele și credințele.
În cele din urmă, pe măsură ce Jones a intrat în psihoză, sucul cu cianură a devenit o evadare dintr-o viață de teroare și tortură psihologică. În ciuda știrilor senzaționaliste, n-a fost vorba chiar de un gest motivat de credință oarbă. Multe victime sperau ca biletele lor de adio să atragă atenția asupra inegalității rasiale din Statele Unite.
De-a lungul deceniilor, intențiile acestui gest au fost înăbușite de titluri exagerate. Iar aceste fotografii arată niște oameni reali, prieteni și familii care nu voiau decât o șansă la o lume mai bună.
