Cât de greu e să găsești un job în România în pandemie

La finalul lunii ianuarie, statisticile arătau o rată a șomajului în România de 2,98%, iar la finalul lui august aceasta a crescut la 3,30%. Pe perioada stării de urgență, aproape 1,2 milioane de români au primit indemnizația de șomaj tehnic, pe baza solicitărilor depuse de aproape 130 de mii de angajatori.

Dacă înainte de pandemie îți găseai relativ ușor un loc de muncă sau te aventurai cu încredere în căutarea altuia mai bun, acum aceste lucruri par mai hazardate decât alegerea unui număr la ruletă. Am discutat cu trei tineri despre munca de freelancer care vine la pachet cu anxietatea pierderii colaborărilor, despre riscul asumat de a părăsi un job stabil, cât și despre acceptarea unui job temporar prost plătit. Iată cum s-au descurcat.

„Când a început pandemia lucram ca front-end developer la o companie mică. Atribuțiile mele scăzuseră substanțial și aveam zile în care nu făceam mai nimic. Începusem să mă tem că voi pierde acel job, așa că m-am hotărât să caut altul din timp, înainte să ajung să fiu dată afară. 

Am aplicat la vreo 15 joburi pe LinkedIn, timp de două luni, inclusiv la câteva joburi din străinătate, dar fără succes, deși eram pregătită profesional. Cred că în contextul pandemiei, faptul că nu eram din țara respectivă a fost un impediment. Am trecut prin cinci interviuri, dintre care unul singur a fost cu răspuns pozitiv, la o multinațională în domeniul energiei, unde lucrez de la 1 septembrie, tot ca front-end developer. Interviurile propriu-zise au fost compuse dintr-un test tehnic, pentru evaluarea competențelor, și o discuție cu recruiterul. Toate au avut loc online.

Pentru mine a fost destul de ciudat, fiindcă eram și în situația în care trebuia să accept jobul la care primisem răspuns pozitiv, dar mă temeam să fiu anunțată ulterior și de ceilalți. În plus, dacă nu primești feedback, nu știi la ce să te raportezi, nu știi dacă erai pregătit sau nu sau dacă pur și simplu nu le-a plăcut de tine. Motivele pot fi multe, dar fără niște indicii de bun-simț din partea lor nu știi ce ai de îmbunătățit. 

Firma unde lucrez acum nu avea departamentul IT internalizat și au decis să investească în asta. M-au angajat pe mine și alți trei oameni, ne-au oferit un birou mare și am fost întrebați de la început ce lucruri avem nevoie pentru a ne desfășura munca. Salariul e puțin mai mare, nu cu mult, dar fiind multinațională am șanse reale de promovare.

Singurul meu stres acum e depășirea cu brio a celor trei luni de probă și nu cumva să rămân fără job stabil în perioada pandemiei. Dar consider că riscul pe care mi l-am asumat a fost o decizie bună, fiindcă sunt mulțumită de condițiile și profesionalismul de aici. 

Îi sfătuiesc pe cei care au job, dar nu sunt mulțumiți, să caute și alte oportunități, mai ales că acum majoritatea proceselor de recrutare se desfășoară online sau la telefon și nu trebuie să se deplaseze la sediu. Chiar dacă nu găsesc, până la urmă n-au nimic de pierdut, ba chiar dimpotrivă, poate reușesc să descopere un loc de muncă mai bun decât cel actual.

Cei care au rămas fără job cred că ar trebui să se angajeze oriunde provizoriu, până își găsesc ceva mai bun. Eu așa aș proceda, chiar dacă salariul ar fi mai mic, măcar aș avea venit stabil și un loc unde să mă duc. Asta te poate ajuta și la sănătatea mentală, în loc să stai acasă în așteptarea unui job perfect, cu salariu mare.”

Dan, 26 de ani, oficiant urban la oficiu poștal

„La începutul anului mi-am dat demisia de la fostul loc de muncă, o clinică stomatologică unde mă ocupam de programări, fiindcă nu-mi plăcea. Am norocul că stau cu părinții și nu trebuie să plătesc chirie, dar odată cu pandemia am început să-mi fac griji că nu voi găsi ceva cu ușurință, așa că am început să aplic des din luna martie.

Am aplicat la cel puțin 30 de joburi, mai mult pe eJobs, pentru posturi de customer support în call center, fiindcă am multă experiență pe partea asta, în arhivare, și la un supermarket, pentru că am mai lucrat și la Mega Image. A fost șocant că nu am avut niciun interviu, lucru foarte diferit de alți ani, când îmi găseam joburi foarte rapid, din doar câteva aplicări.

Mi-am găsit jobul ăsta la poștă, ca oficiant urban la ghișeu, pe partea de mesagerie cu colete interne și externe, în luna mai. Mama lucrează la poștă și știam că erau în căutare de oameni. Ea s-a împotrivit: «Nu veni la poștă, că jobul ăsta te va mânca de viu!».

Fiindcă eram disperat, m-am dus totuși să vorbesc cu diriginta de la oficiul poștal și, după câteva zile de probă, m-au angajat. Salariul e mic, am 1.300 de lei net pe lună, plus bonuri de masă, și un program de opt ore. Stau peste program și nu sunt plătit suplimentar, fiindcă se consideră că dacă nu mi-am terminat task-urile zilnice la timp, trebuie să fac asta, chit că ajung mai târziu acasă.

Dincolo de salariu, mi se pare frustrantă atitudinea clienților cu care am de-a face, care nu sunt deloc răbdători și se comportă agresiv verbal cu angajații. Rezist fiindcă e un job temporar, să am un venit cât de cât. La anul vreau să mă înscriu la facultate. 

Dacă ești în căutare de job și vrei să te angajezi la poștă, fă-o doar pe o perioadă limitată și doar dacă ești foarte rezistent la stres. E un mediu toxic și ești prost plătit, nu ai cum să te întreții cu salariul ăsta dacă stai cu chirie.”

„Până în momentul de față am lucrat numai ca freelancer, pe drepturi de autor. Odată începută pandemia, m-am îngrijorat că-mi voi pierde colaborările și voi rămâne fără un venit care să-mi permită să trăiesc. Am pierdut și o colaborare importantă și mi-a fost foarte greu să mă pun pe picioare.

Seara, înainte de culcare, mă simțeam anxios și stresat de lipsa unui venit lunar stabil, așa că m-am înscris pe Facebook în grupuri de joburi în domeniul publicității și jurnalismului, să văd ce oferte existau. Dincolo de stresul provocat de lipsa unui venit fix, am hotărât să-mi caut un job full time și fiindcă aveam nevoie să mă organizez mai bine și să mă presez să evoluez. Conștientizez că nu sunt genul de om care se poate motiva de unul singur. 

Nu am aplicat pe platformele de joburi, ci am trimis e-mail-uri la ofertele găsite pe grupurile de pe Facebook. Când am găsit jobul actual, eram în discuție și cu altă redacție, dar de-acolo nu aveam încă răspuns. În fine, de cei de la Wall Street am fost contactat foarte rapid, le-am trimis un e-mail cu articole scrise și am fost invitat la o discuție, care a mers foarte bine, așa că am acceptat. Mi-a plăcut și mediul, și ce urma să fac.

Fiindcă e pandemie, am fost atent la lucrurile pe care în trecut nu le-aș fi luat în considerare. Câți oameni sunt în birou, ce distanță există între ei, dacă se poartă mască și ce măsuri de igienă au implementat. Dacă nu mi s-ar fi părut sigur din punctul ăsta de vedere, n-aș fi acceptat jobul. 

Un alt lucru de care am ținut cont în negocieri a fost cel al salariului în vreme de criză. Am decis să nu mă arunc la o sumă mare, având în vedere că majoritatea companiilor au fost afectate de pandemie, și nu voiam să pierd oportunitatea primului meu job full time. Faptul că lucrez acum aici m-a eliberat de anxietate și stres, am un venit stabil, iar mediul e foarte plăcut. Siguranța unui loc de muncă într-o perioadă destul de incertă valorează foarte mult, deci cred că toți cei în căutare de job ar trebui să se gândească la ce au nevoie să le fie bine.”