Tipul ăsta călătorește prin toată țara în Google Street View

Un student la Harvard călătorește în toată SUA prin Google Street View, pentru că asta-i lumea în care trăim acum.
Iulia Roșu
translated by Iulia Roșu
27 Iulie 2020, 4:00am
Un drum din Montana pe Street View
Un drum din Montana. Fotografie via Google Street View

Pe 19 iunie, Uday Schultz a plecat la drum. Tânărul în vârstă de 19 ani, student la Harvard, a decis să-și petreacă o parte din vacanța de vară împlinindu-și un vis pe care l-a avut încă din școală. Urma să facă un road trip prin toată țara. Dar fără o mașină și în plină pandemie de coronavirus, a decis să facă totul din casa sa din Brooklyn. Așa că Schultz a pornit Google Street View, s-a conectat la Seattle și a început să dea click pe drumul de întoarcere spre casă.

Am resimțit durerea plictisului indus de pandemie la fel de rău ca oricine. În campionatul mondial al concursurilor de holbare, conduc detașat în fața pisicii mele ușor de distras, cu 131 la 49, dintr-o serie de cel mai bun din 999. Dar nici măcar nu am luat în calcul „să conduc” în toată țara pe Street View. Cu siguranță, m-am gândit, Schultz a reușit să atingă nivelul vreunul fel de Zeu al Plictisului în Pandemie.

Dar Schultz nu face asta din plictiseală. Cel puțin, nu atât de mult cum m-aș fi așteptat. Merge pe drumurile din țară prin click-uri, ca un fel de proiect de cercetare.

„Nu credeam că ar fi un lucru atât de fabulos pe care să mi-l amintesc pentru totdeauna", a declarat Schultz pentru Motherboard. „Dar a luat o viață întreagă în această privință.”

Schultz a ales să meargă pe ruta nordică, astfel încât să poată ajunge la unele dintre cele mai cunoscute infrastructuri industriale, de transport și energie, una dintre pasiunile sale. Face multe ocoluri pentru a privi silozurile de cereale, siturile de mină abandonate, infrastructura feroviară veche și orice altceva îi mai atrage atenția. Evită cât de mult poate să o ia pe autostrăzile dintre state pentru că sunt mult mai plictisitoare. Dacă ajunge într-o zonă moartă în care Street View nu există - sunt foarte puține -, este ușor să se întoarcă pe drumul pe care a venit inițial. Spune că e mult mai rapid să vezi țara prin click-uri, decât la volan, odată ce știi exact pe ce punct din orizont să apeși. Altfel, dacă apeși prea sus, Street View, te trimite în mod inexplicabil înapoi.

După aproape o lună de clickuri - sau de condus, dacă vrei - Schultz se află acum la aproximativ 60 de mile nord-vest de Duluth, Minnesota. Dar nu poate estima când va termina călătoria, deoarece crede că va ajunge să facă mai multe ocoluri în zonele din centru vest și est ale călătoriei.

În mod normal, traversarea țării pe Street View ar fi, evident, mai puțin atrăgătoare decât o călătorie în lumea reală și asta pentru că nu ai cum să fii, de fapt, acolo. Dar tocmai asta face proiectul său atât de bun, în momentul ăsta. Cu toții trăim o versiune a călătoriei prin Street View, experimentând lumea reală prin cea ce ne oferă acest ecran.

După ce Schultz a terminat să-mi povestească despre unele dintre locurile pe care le-a văzut, de la barajele râului Missouri până la liniile de cale ferată abandonate de la Milwaukee Road, l-am întrebat dacă simte că a fost cu adevărat în aceste locuri. S-a gândit o secundă. Amândoi locuim în New York, iar el a comparat clickurile pe Street View cu plimbarea pe care am tot făcut-o prin oraș în ultimele luni. Putem merge oriunde vrem, dar nu putem intra în acele locuri. „Te plimbi prin acest oraș”, a spus Schultz, „dar nu poți interacționa cu el”.

El nu este, însă, prezent fizic la, să zicem, barajele construite pe pământurile americanilor nativi, care i-au strămutat și mai departe de casele lor și i-au privat de resursele vitale, precum apă și animale sălbatice, dar acum a reușit totuși să le vadă.

L-am întrebat pe Schultz dacă vede călătoria asta ca pe un road trip. Acest lucru a provocat o altă pauză, care mi-a oferit și un moment să reflectez asupra motivului pentru care îi adresez acestui student întrebări filozofice ridicole.

Întrebam aceste lucruri parțial pentru că vreau cu disperare să mă detașez de toate astea. Nu doar că vreau să merg într-o altă locație fizică, ci vreau să mă îndepărtez de cum se simt toate acum. M-am săturat să mă plimb între pat și canapea și scaun, cu pauze de un jogging sau o plimbare cu bicicleta, iar totul se simte atât de gol. Vreau să-mi spună dacă această călătorie cu Street View este un înlocuitor al adevăratului lucru, fiindcă mi-ar da speranța că pot găsi ceva pentru lucrurile care ne lipsesc tuturor.

Schultz nu se va mai întoarce la Harvard în curând. Școala a anunțat recent că toate clasele pentru anul universitar 2020-21 vor fi online. Nici eu nu mi-am văzut colegii de luni întregi. Abia am petrecut puțin timp cu familia. Am făcut câteva întâlniri pe Zoom cu prietenii, când a început totul, dar ca toți ceilalți nu ne-am deranjat niciodată să le facem a doua oară. Am participat la un singur spectacol de comedie online, unde toată lumea a dat totul, dar a fost prea ciudat și trist, pentru că ne-a amintit tuturor de cât de multe am pierdut.

Toate aceste lucruri și multe altele au fost Zoomified, ceea ce înseamnă că există ca un fel de set de la Hollywood pentru viețile pe care le-am avut, cu tot cu scene și semnalizări, dar fără niciun fel de interiorul și sens. Sunt înlocuitori slăbi pentru realitatea adevărată, la fel ca și cum ai pleca într-o călătorie fără mașină. Trăim viața pe Street View acum, unde totul este real, dar nimic nu există.

După câteva discuții, am ajuns la concluzia că o astfel de călătorie nu se pune ca un road trip. „Street View te privează cu siguranță de ceva, chiar dacă este vorba doar de mirosul aerului.” A spus Schultz. „Când treci pe lângă o fabrică de hârtie simți un miros. Aici pierzi acest miros.” Dar crede că este mai bine decât nimic.

Acest articol a apărut inițial pe VICE US.