Mi-am scris lucrarea de licență pe psihedelice ca să fiu mai eficient, și mi-a ieșit

Micul meu dejun e în fața mea pe masa din bucătărie: o cană de ceai, iaurt cu fructe și un gram de ciuperci halucinogene. Astfel hrănit, mă îndrept spre biblioteca Universității Groningen ca să îmi continui lucrarea de licență. Odată ajuns acolo, nu am de gând să ascult Pink Floyd și să mă uit la mandale proiectate pe tavan. Doza de ciuperci e prea mică pentru așa ceva. De aia i se zice microdozaj.  Experimentul meu nu are legătură cu distracția, ci cu eficiența muncii.

Ingredientele active din trufele mele psihedelice, pe care le pot cumpăra legal în Olanda, sunt psilocibina și psilocina. Iar dacă vrei să faci microdozaj cu așa ceva, consumi o cantitate mică, ca să beneficiezi de efectele pozitive ale lor asupra psihicului fără să ai o experiență psihedelică totală. Deși nu e ok să iei doze mari prea des, microdozajul se poate face pe perioade mai lungi de timp. Mulți folosesc în felul acesta LSD-ul, iar mai puțini mescalina sau DMT-ul. Când auzi de psihedelicele astea, te gândești imediat la hipioți sau neo-hipioți. Dar dimpotrivă, microdozajul e un trend capitalist pornit din Silicon Valley.

E la fel și aici în Groningen. Proprietarul magazinului de unde am cumpărat trufele s-a uitat urât la mine când l-am întrebat dacă ofertele pentru microdozaj sunt cumpărate de obicei de hipioți. Mi-a zis: „Nu, man. Le cumpără studenții și oamenii de afaceri în vârstă. Nu doar hipioții”. 

Cât timp m-am documentat despre asta, am tot întâlnit numele lui James Fadiman, un cercetător specializat în substanțe psihedelice. The Microdosing Institute, o platformă și comunitate internațională consiliată de Fadiman, îl numește pe acesta „tatăl microdozajului”. Fadiman a colectat rapoarte de la 1 850 de persoane care spun că microdozajul cu psihedelice i-a făcut mai creativi, mai concentrați și mai bine dispuși. Am vrut și eu să obțin asta.

De obicei, studenții consumă Ritalin înainte de examene, asta dacă nu bagă cocaină sau speed în baia bibliotecii. Dar asta nu e recomandabil. Bineînțeles că trebuie să fii prudent cu drogurile psihedelice, fie că iei micro sau macrodozaj. Așa că m-am documentat foarte bine înainte să încep experimentul. Comunitatea e uriașă și neașteptat de serioasă. Un studiu despre microdozaj avea și o secțiune în care avertiza despre potențialele efecte adverse, pentru că nu poți întreba farmacistul despre așa ceva.

E de la sine înțeles că ar trebui să fii sănătos mintal și fizic – și să nu fii însărcinată – atunci când consumi orice fel de substanțe psihedelice. Deci în niciun caz n-ar trebui să conduci mașina sau să operezi utilaje complicate și grele când ești sub efectul lor. Și ar trebui să le cumperi de la o sursă mai specializată decât dealerul tău. În Olanda poți merge la un magazin specializat, unde vei fi consiliat de un profesionist. 

VICE a mai scris, în trecut, despre beneficiile legalizării psihedelicelor și a altor droguri. De exemplu, oamenii n-ar mai fi expuși ruletei rusești a drogurilor, ar ști ce consumă și cum îi afectează ce consumă. Pe lângă ce am zis mai sus, e important și contextul: ar trebui să iei doza într-un loc în care te simți confortabil și în siguranță. În mod ideal, un prieten care e complet treaz te supraveghează pe parcursul tripului. Asta înseamnă că e o persoană care nu face comentarii sarcastice când ai efecte neplăcute, ci te ajută să treci cu bine peste ele. Oricine ia un medicament de orice fel, trebuie să se informeze mai întâi despre riscuri. 

Dar ce e microdozajul, mai exact? Experții autoproclamați de pe Reddit recomandă între o zecime și o douăzecime din cantitatea de care ai nevoie pentru un trip complet. Deci, dacă pentru un trip complet îți trebuie 15 grame de trufe magice, eu am hotărât să iau un gram. Trebuie să fii atent la efecte când iei prima oară și să adaptezi doza în funcție de ele. Regula de bază e că trebuie să iei mai puțin dacă te simți ciudat sau dacă ai parte de iluzii optice. Și să iei mai mult dacă nu simți absolut niciun efect. Nu trebuie niciodată să iei mai mult de o microdoză pe zi. Cercetătorul Paul Stamets, specializat în ciuperci, recomandă să iei microdoza timp de cinci zile, după care să faci pauză două zile. Pe de altă parte, Mesia microdozajului, James Fadiman, îți recomandă să aștepți două zile înainte de fiecare microdoză. Și cum am citit multe despre Fadiman, am încredere în sfatul lui.

Ca să observi mai bine efectele, Fadiman îți recomandă să ții un jurnal. Eu mi-am luat notițe pe telefon despre stare, concentrare și creativitate, pentru că astea sunt capitolele la care te ajută microdozajul.

Deadline-ul pentru primul draft al lucrării de licență e 1 iunie. Până atunci, voi fi luat un gram de ciuperci halucinogene la fiecare două zile, timp de patru săptămâni. Ia să vedem dacă microdozajul mă va face mai bun, mai creativ, mai concentrat și mai relaxat.

Ziua 1: Sunt în bucătărie la ora 8.30. Îmi propusesem să mă culc devreme, dar nu am reușit, așa că mă simt obosit. Dar sper că trufele magice mă vor înviora. Cântăresc un gram, îl mestec bine și înghit.

La bilbiotecă, deschid laptopul pe la ora 9.30 și citesc niște articole științifice pe subiectul lucrării mele de licență. În mod surprinzător, nu mă apuc să deschid e-mail-uri random și să dau unsubscribe la diverse site-uri. Și nici nu mă interesez despre concertele trupelor mele preferate, așa cum fac de obicei. Să fie ăsta un efect al microdozajului asupra puterii mele de concentrare? Nu știu ce să zic.

Pe la 10.30 a.m., literele de pe ecran încep să tremure ușor. Ups, se pare că doza pe care am luat-o nu a fost suficient de micro. Am băut niște apă și am continuat să lucrez până la ora 1 p.m. Restul zilei mi-am luat liber. Sunt bine dispus, dar am obosit cu lucrarea.

În următoarele două zile fără trufe, am început să lucrez direct, fără lucrurile pe care le fac de obicei ca să procrastinez. Poate și pentru că mi-am dezinstalat Instagramul. 

În Marea Britanie și Olanda, oamenii de știință spun că persoanele care fac microdozaj nu doar că se concentrează mai bine și absorb mai bine informațiile în cadrul experimentelor, ci și gândesc mai creativ. În cadrul altui studiu britanic, s-au observat efecte similare și la persoanele care au primit doar un placebo, dar aveau așteptări mari de la experiment. Poate că de aceea vor niște cercetători de la Universitatea Macquarie din Sydney să analizeze ce se întâmplă în creier în timpul microdozajului. Până atunci, subiectul eficienței microdozajului rămâne deschis dezbaterilor. M-am întrebat dacă nu cumva ar trebui să cred cu orice preț în puterea microdozajului, din moment ce până și un placebo poate avea efect?

Ziua 4: Iau doar 0,75 grame, ca să nu mai tremure literele pe ecran. Spre după-amiază, sunt blocat. Concentrarea care mă oprește să procrastinez m-a blocat într-un fel de viziune tunelară. Nu-mi vine nicio idee creativă. Se zice că ciupercile îți dau și un boost de serotonină, dar receptorii mei de serotonină sunt probabil blocați.

Ziua 7: Facebook știe deja despre experimentul meu și îmi arată reclame la microdoze de psilocibină. Cu același produs, site-ul îmi promite fie o trezire spirituală, fie performanțe mai bune. Îmi zice că voi pune în sfârșit capăt procrastinării. Poate că microdozele ar trebui să se vândă în librării, printre ceasuri deșteptătoare și jurnale.

În orice caz, psihedelicele vor ajunge curând disponibile în farmacii pentru persoanele cu tulburări mintale. Gerhard Gründer, autorul unui studiu german în cadrul căruia pacienții depresivi la care terapia nu a avut efect sunt tratați cu doze normale de psilocibină, crede în efectele pozitive ale psihedelicelor asupra tulburărilor mintale. Mi-a spus asta într-un e-mail, după ce l-am întrebat despre proprietățile medicale ale psihedelicelor.

Conform unui studiu efectuat de King's College, în Londra, persoanele fără tulburări mintale își pot îmbunătăți semnificativ starea emoțională și sănătatea mintală prin microdozaj. Dar Gerhard are altă părere: „Dacă efectele pozitive ale microdozajului sunt destul de mici la persoanele sănătoase, ele lipsesc total la pacienți”, mi-a scris el. Cercetătorii de la King's College și Universitatea Julius Maximilians din Wurzburg au reușit să dovedească inclusiv că așteptările pozitive joacă un rol în efectele microdozajului. 

În ultimele zile, eu am oscilat între stări bune și stări proaste, dar poate și pentru că sunt gol pe dinăuntru la fel cum e și viața mea în afara lucrării de licență. Poate că eu sunt motivul pentru care nu mai simt deloc emoții.

Ziua 17: De obicei mănânc ceva înainte, dar de data asta am hotărât să iau microdoza pe stomacul gol. Și am simțit, într-adevăr, ceva diferit. Starea mi s-a schimbat în bine și m-am simțit foarte creativ. Dar n-a durat foarte mult. Am obosit repede, iar starea mi-a căzut iar după două ore.

Ziua 20: Mai am șapte zile până trebuie să predau lucrarea. Am devenit tot mai conștient că mă concentrez mai bine și sunt mai productiv. Reușesc să mă țin de program și să fac ce îmi propun. Din păcate, tot n-am găsit o cale prin care să elimin din surplusul de cuvinte din licență și îmi lipsesc părți întregi din ea.

Ziua 27: E ultima zi. Am luat ultima doză acum două zile. Și m-am apucat și de meditație prin aplicații și YouTube. 

Până la urmă, și-a revenit și creativitatea. Între timp, am reușit să reduc numărul de cuvinte. Am șters părți întregi din lucrare. 

Am predat-o și e timpul să fac un rezumat al experimentului. Aș face-o din nou? Asta clar. În primul rând, n-am mai stat pe telefon atât de mult. Starea mi s-a îmbunătățit măcar timp de câteva ore pe zi, în zilele în care am luat microdoza. Ciupercile m-au ajutat să scap de sentimentul de inutilitate pe care mi-l dau uneori proiectele mele. Iar creativitatea e oricum stimulată când faci lucruri care îți plac, mai degrabă decât când faci lucruri neplăcute. Deci microdozajul nu te face din om de știință artist. Și nici invers. 

Articolul a apărut inițial în VICE DACH.