Jurnal de salariu în București: Trăiesc din scris, iar cei mai mulți bani se duc pe pisici

Salut, sunt Ana, o moldoveancă din Bârlad venită la București acum 17 ani. Prima oară am vizitat Capitala în liceu, când am făcut pregătire pentru examenul de admitere la jurnalism. Mi-au plăcut mult și domeniul și orașul, așa că am profitat cum am știut mai bine de expresia „work hard, play hard”, în condițiile tinereții, libertății și bugetului restrâns, pentru că în primii ani de facultate încă primeam bani de la părinți pentru chirie și viață, în general.

Primul job a fost pe la 20 de ani la o revistă studențească (Ambition), iar de acolo am plonjat direct la Click, pe un salariu de 1 600 lei, la începutul crizei economice. Atunci am înțeles foarte clar că-mi place să scriu și asta voi face probabil toată viața, chiar dacă sunt slabe șanse să te-mbogățești în domeniul ăsta. La 24 de ani, sătulă de presa tabloidă, dar și de o relație on–and–off care mă secase, am plecat în Londra cu niște prieteni, unde am stat un an.

Aici m-am distrat, m-am plimbat, am vizitat și am scris pe moca la o revistă online, care între timp s-a închis. La un moment dat, prietena mea Iulia m-a luat cu ea la un târg de tehnologie, să lucrăm câteva zile pentru unii care făceau realitate augmentată – practic, să prezentăm ce înseamnă asta oamenilor care veneau acolo. Nu m-am descurcat prea bine, așa că n-a mai fost cazul să vin și a doua zi, dar partea bună este că Iulia s-a împrietenit cu un tip din Geneva care avea un site în care-și promova o aplicație de travel. Am început să scriem remote pentru el și să facem în jur de șase sute de lire pe lună fiecare, ceea ce a fost minunat, mai puțin în lunile când întârzia cu plata și mai aveam puțin și muream de foame. Cu toate astea, nu rămâneam niciodată fără bani de tutu.

După un trip de vreo 12 zile în Italia, am zis că e cazul să ne întoarcem în București. Odată revenită, m-am angajat la Cancan, un tabloid sută la sută, cu echipă de paparazzi, scandaluri regizate, muncă pe ture și tot tacâmul. După aproape un an n-am mai rezistat și am avut noroc că se căutau oameni la Metropotam. În sfârșit, scriam și eu povești faine, cronici urbane, totul într-un cadru relaxat și mișto, cu oameni cool. Am ajuns și redactor-șef, am avut și echipă, a fost frumos, dar viața a mers înainte și am poposit la Noizz. Am fost și aici redactor-șef și alături de o echipă minunată am crescut un produs foarte nice, care, din păcate, a fost închis după doi ani. Au urmat câteva luni la Global Records, iar apoi am aterizat la Un Site de Muzică, deja un pic mai înstărită decât la începutul drumului meu în jurnalism. Între timp s-au aliniat planetele, așa că am început să fac și muncă freelance. Îmi place foarte mult asta și în plus, îmi ridică și salariul.

Ce lucrez? Scriu pentru site-ul Kiss FM și fac freelance pentru mai multe publicații, mai puțin DOR și Scena9 (încă, lol).
Câți ani am? 35 de ani.
Unde locuiesc? În chirie în București, la Iancului, într-un apartament de două camere cu două pisici și un iubit, Victor.
Cât câștig pe lună? Nu cât mi-aș dori, dar mai mult de un salariu mediu pe economie și mai puțin decât prietenii mei cu experiență în publicitate. Am salariu fix, Doamne ajută, și încerc să-mi mențin constante colaborările freelance, deși depinde și de subiecte și de disponibilitate, cât și de stadiul meu de burnout.

Chirie: 1 600 lei/lună

Telefon, internet și utilități: Abonamentul la telefon e două sute de lei pe lună, dar cine a vrut iPhone 12 mini? Cablul și internetul sunt 75 de lei pe lună, iar curentul variază – de cele mai multe ori între 70-100 lei, dar am pățit să dau și 250 de lei. La lista asta mai intră și întreținerea, unde pe timp de iarnă ajunge la 450 de lei pe lună. Noroc că toate cheltuielile de casă se împart la doi.

Abonamente la servicii digitale: Victor plătește abonamentele la Netflix și YouTube, deci n-am treabă, iar HBO GO e la mine, vreo 25 de lei pe lună. Aș fi putut să-l am și gratis cu abonamentul la Digi, dar cine s-a complicat să facă asta? Mai dau bani și pe Apple Music, 19,99 lei pe lună. 

Transport: De când cu pandemia merg ori cu mașina, ori cu Uber/Bolt sau pe jos. Pe benzină dau vreo 200-300 de lei pe lună, la care se adaugă încă vreo sută–două de lei pe taxi, în funcție de cât de des ies în oraș și beau alcool.

Sănătate: Am un abonament la Regina Maria de o sută de lei pe lună, dar plătesc o dată la trei luni, și merg la terapie săptămânal. O ședință mă costă o sută de lei.

Animale și cheltuielile aferente: Am două pisici, iar asta mă duce undeva la două sute de lei pe lună (mâncare, nisip, pliculețe). De vreo două luni, una dintre ele s-a îmbolnăvit și a început un tratament de chimioterapie, așa că au crescut costurile și plătim între 600–1000 de lei pe lună.

Mâncare, alcool, țigări etc.: Majoritatea timpului îl petrec în casă, deci merg des la Mega pentru tot felul de lucruri – de la mâncare la produse de curățenie sau alcool. Aș zice că toate astea mă duc doar pe mine la o mie de lei pe lună (plus un pachet de tutun, o dată pe săptămână), deși suma variază în funcție de cât gătim acasă sau comandăm.

Ieșit în oraș: Ies cel puțin o dată pe săptămână în oraș (două sute de lei pe puțin, Uber-ul inclus), dar mai ies și în weekend (o cafea de specialitate, o patiserie, poate un brunch), deci aș zice 800-1 000 de lei, poate chiar mai puțin?

Igienă și îngrijire: Merg de două ori pe lună la mani-pedi, unde las cam două sute de lei, iar norocul meu este că nu m-am mai vopsit de ceva vreme, deși o să reiau obiceiul. Îmi plac mult cremele și gelurile de duș, așa că mai dau pe lună în jur de o sută de lei pe astea, dacă nu vorbim de o lună în care pun pe listă și creme sau seruri de față (500-600 de lei), iar pe partea casnică, produsele de curățenie mai costă și alea vreo 100-150 de lei pe lună.

Zile de naștere: Cred că sunt foarte puține, spre deloc, lunile în care nu se face un grup să strângem niște bani pentru ziua de naștere a unui/unei prieten/prietene (150-200 de lei/persoană).

Extra: N-aș scoate din listă nici cheltuielile neprevăzute (o analiză în plus, un electrician, un ITP sau revizia la mașină etc.), haine pe care n-aș vrea să mai dau bani, dar tot mi se mai prinde de mână ceva comandat online, sau banii pentru vacanțe. Undeva, în tot haosul ăsta, pe care încerc lună de lună să-l reduc așa cum pot, se pun și economiile, adică banii pe care încerc să-i pun într-un cont și să nu mă ating de ei. 

Am încercat să țin un jurnal în care să-mi notez cheltuielile săptămânale și asta e ce mi-a ieșit:

Ca-n fiecare dimineață, mi-am propus să mă trezesc la 8, dar extenuarea psihică, cât și ora de culcare (2 dimineața) și-au spus cuvântul, așa că m-am dat jos din pat abia la 9:30. 17 ianuarie, Blue Monday. La cât de agitată și plină mi-a fost ziua nici n-am simțit vreo depresie, așa că nu mă plâng. M-am băgat direct în duș, apoi, pentru prima oară după vreo trei luni, am reluat yoga de dimineață. Am făcut zece minute de Salutul Soarelui și m-am simțit mai bine. 

Muncesc de acasă, unde împart spațiul cu iubitul meu și cele două pisici (Uma și Kira), așa că în majoritatea timpului e complicat să te așezi la un birou și să mai faci pauze de țigară, când unul are call-uri toată ziua, iar altul vrea liniște ca să scrie. Unde mai pui că Kira face chimioterapie săptămânal, iar primele patru zile după tratament aproape nu mănâncă și periodic întrerup programul creativ pentru a umbla prin toată casa după ea cu diferite farfuriuțe pe care stau diferite mostre de pliculețe delicioase.

Mi-am acordat 30 de minute pentru a sta random pe net cât am băut o cafea și am fumat prima țigară a zilei, apoi am trecut la muncă. Pe lângă jobul propriu-zis, care e prioritar în program, fac freelance – așa că gândesc subiecte, caut oameni, le scriu, fac întrebările pentru interviuri, vorbesc cu editorii și tot așa. Undeva pe la 16:40 am făcut o pauză să mănânc. Am avut noroc de „socri”, pentru că aveam ceva mâncare de la ei, așa că n-a mai fost nevoie să gătim și să pierdem timp și cu asta. 

A urmat un apel cu prietena mea Iulia, care era în Napoli, la soare, și back to work, până undeva la 21:00, când mi-am făcut o listă de cumpărături și m-am dus la Mega Concept Store. Am luat legume, avocado, ulei de măsline, oțet balsamic, niște pui, niște brânze, apă tonică, saci de gunoi, Cif de baie, Rose Lemonade, niște mâncare de pisici (era închis la pet shop), o mască de față, lapte și niște crackers. 323 de lei mai târziu, eram acasă și pozam „reușita zilei”. Noroc că împărțim cheltuielile de casă la doi, așa că a fost chiar okay. Pe la un 22:30 a gătit Victor niște pulled pork, cât timp ne-am uitat la The Tender Bar, filmul regizat de George Clooney, bazat pe cartea lui J. R. Moehringer, care mi s-a părut chiar nice și sensibil. În nota asta semi optimistă, tot pe la 2 m-am culcat.

M-am dat jos din pat la 9:45, direct în duș și m-am spălat pe păr. Mare zi, mare realizare. Am făcut yoga și azi, aproape 21 de minute (cât a durat video-ul pe YouTube), cu zece minute mai mult ca ieri, deși am o febră musculară fantastică și abia mai pot ridica mâinile. După cafea și țigară am trecut direct la muncă – mailuri, idei de materiale etc., schema completă de lucru. 

Kira a început să mănânce mai bine, iar asta a ridicat mult din starea generală de frustrare, apăsare și angoasă. N-am ieșit azi din casă, dar a fost Victor să ia pliculețe și nisip la pisici, cât și vitamine (C + D), așa că tot am cheltuit niște bani – 80 de lei, partea mea. Am muncit pe bandă rulantă până la 16:30, când am făcut o pauză să mănânc și să mă uit la jumătate de episod din Titans (no judgement here, pls), ca apoi să revin la birou aka masă din bucătărie până la 22:00. Victor a gătit niște currywurst, iar apoi ne-am uitat la C'mon C'mon, un film alb negru cu Joaquin Phoenix în rol principal. E o poveste emoționantă, care spune atât de multe despre viață, copilărie, cât și educația copiilor, încât o recomand oricui cu inimă deschisă. Mi-a plăcut mult, am și plâns puțin la final, o seară reușită. Mi-am pus pe față masca cu Vitamina C luată de la Mega și am început să-mi scriu ziua în jurnal, ceea ce n-am mai făcut de peste 20 de ani. E 1:10, mă duc să mă culc, pentru că mâine tot la 8 mi-am propus să mă trezesc. Să vedem.

Am reușit să mă trezesc la 9:10 și să mă bag direct în duș. Am făcut curat în casă, am băgat doar zece minute de stretching yoga, pentru că încă am febră musculară la mâini (cine m-a pus să iau pauză de la sport?) și am băut cafeaua în timp ce mi-am notat toate planurile pentru azi. La 11 am avut ședința de terapie (o sută de lei), iar apoi am trecut pe la birou, unde am muncit până la 16:00. Am făcut pauză jumătate de oră, în care am vorbit cu fetele pe mess despre locul unde să ne vedem în oraș.

E bine că am ajuns la o concluzie, în cele din urmă. Pe la 16:30 mi-am făcut ceva de mâncare (omletă, avocado și legume), iar apoi am ieșit să iau prăjituri, pliculețe pentru Kira și apă (120 de lei). Kira n-are pofta de mâncare, așa că iar am testat șapte pliculețe, fără succes prea mare. Și mâine e o zi. Am continuat munca până în jur de 20:15, când niște prieteni au venit pe la noi. Mi-am făcut un test antigen COVID (15 lei) – nu am, mulțumesc de întrebare –, am comandat libanez (au făcut ei cinste), am stat la povești și la 12 noaptea au plecat. Am făcut curat și am spălat vase (Victor a spălat de data asta, că na, egalitate), iar apoi m-am băgat în pat. Nani direct, că oboseala și-a spus cuvântul. 

Știi zilele alea în care te trezești cu planuri și niciunul nu-ți iese? Bine ai venit în joia mea. A început la 9:10 cu duș, yoga, muncă, hrănit pisici. Kira tot nu vrea sau nu poate să mănânce la adevăratul potențial, așa că am simțit cum vin iar stresul și frustrarea peste mine. Am plecat la 13:00 de acasă pentru că la 14:00 aveam programare la doctor, la Lujerului, dar n-am știut de greva STB, așa că am întârziat 15 minute. N-a mai fost să fie, așa că m-am reprogramat pe 7 martie. E okay, era doar un control de rutină. 

Partea bună a fost că în zonă stau părinții lui Victor, așa că am trecut pe la ei să ne dea pizza abia scoasă din cuptor, ceea ce a fost minunat – am rezolvat prânzul și pe ziua de azi. Am ajuns după două ore jumătate acasă, unde am lucrat până la 18:15, când am plecat în oraș să mă văd cu fetele. Am mâncat ceva, am băut două cocktailuri și am vorbit vrute și nevrute. 130 de lei mai târziu, am ajuns cu un Uber acasă. Kira a mâncat puiul fiert gătit de Victor, așa că s-a mai dus piatra de pe inimă. M-am uitat la un nou episod din And just like that… (asta e) și la 1:00 am adormit, după ce am mai stat în pat pe Instagram, să iau pulsul internetului. A fost o zi bună.

Ultima zi de muncă a săptămânii (teoretic) a început la 8:40 (yay) – duș, sport, cafea, țigară și direct la birou, unde am muncit întruna până pe la prânz, când am ieșit să mai iau câteva pliculețe pentru Kira (30 de lei). Deja sunt vreo două zile de când nu mănâncă foarte bine, așa că suntem în contact direct cu medicul veterinar și schimbăm mâncăruri să vedem ce funcționează. Am apucat să mănânc două merdenele luate de Victor și am continuat să muncesc până la 20:30 când am spus stop. Mi-am făcut o salată și am lenevit pe canapea, extenuată după o săptămână plină. N-am mai căutat nici măcar un film bun, m-am uitat la Titans am mai pălăvrăgit cu Victor și aia a fost. Pe la 1:30 m-am culcat.

Mi-am propus ca azi să nu fac nimic legat de muncă, așa că m-am trezit la 10 și nici măcar yoga n-am mai băgat. E sâmbătă, merită și corpul meu o pauză! Mi-au scris prietenele mele cu copii (Capri și Irina) să mă-ntrebe dacă nu vreau să ne vedem la o cafea la Muncii, așa că după ce mi-am băut cafeaua de acasă și am stat pe net vreo oră, am pornit la drum – ger și soare cu dinți. Capri mi-a făcut cinste cu cafeaua și un croissant cu ciocolată și așa am rezolvat mic dejunul. După ce-au plecat ele, au venit Victor și alți prieteni, așa că am mai stat și cu ei la o țigară, iar apoi ne-am propus să mergem pe jos la plimbare și să mâncăm ceva. Am ajuns la Bucătăria Local.Food, unde am avut parte de un adevărat festin (cartofi prăjiți, ouă, cârnați, am share-uit niște chiftele de dovleac cu Iulia, vișinată, limonadă). O sută de lei mai târziu (partea mea) am plecat spre casă pe jos.

Ne-am oprit la Romană, de unde am luat niște baclavale cu ciocolată (80 de lei) – urma să mergem în vizită la alți prieteni, Silvana și Bogdan, dar ne-am oprit și la Mega, de unde mai aveam de luat apă, detergent și lapte (33 de lei). Am ajuns acasă, i-am dat pastilele Kirei, am mai încercat să-i dăm de mâncare și am plecat. Silvana gătise paste și o prăjitură foarte bună cu prune, așa că seara a fost o reușită, vorba aia, alături de cei dragi. Pe la 1:30 eram deja în pat.

Am fost up la 8:30, am hrănit pisica, am făcut cafea și m-am pus să muncesc puțin. Între timp am vorbit cu veterinara și am stabilit să o ducem pe Kira la ea, să-i facă niște perfuzii cu electroliți, asta după ce i-am gătit și niște pui, care nu prea a fost un succes. Du pisica, ia pisica (plătim data viitoare la doctor), vino acasă, pleacă de acasă cu Victor înapoi în oraș, unde ne-am oprit să bem o cafea la Mug Shot (a făcut cinste Victor), să simțim timp de 30 de minute că e duminică. 

N-am înțeles mare lucru din după-amiaza asta, așa că l-am lăsat pe Victor acasă, că mai avea de muncă și m-am dus să dau o tură prin Cotroceni și pe la Mega, de unde am luat lichid de parbriz, dischete demachiante, niște conserve de pisică, Rose Lemonade, pastă de dinți, hârtie igienică (120 lei). Ah, mai adaug la buget și un pachet de tutun Virgia Gold verde (35 de lei). Cum și Dumnezeu s-a relaxat azi, am făcut curat prin casă, am mai muncit puțin și în cele din urmă m-am relaxat. Când s-a făcut iar luni?

Total: Cheltuielile de săptămâna asta m-au costat 904 lei.