10 filme românești care-ți arată că există viață după ciorbă și faianță

Pe 22 iunie începe la TIFF competiția Zilele Filmului Românesc – adică ocazia să vezi în premieră câteva dintre cele mai bune filme românești din ultima vreme. Știu, o să zici că filmele românești sunt așa și pe dincolo, dar e 2022, așa că dacă încă mai faci glumițe răsuflate cu ciorbă înseamnă că n-ai mai ieșit din peșteră de ceva vreme, iar filmul tău preferat e Legații.

Filmele românești au devenit din ce în ce mai diverse și, după cum se arată selecția de anul ăsta, ai din plin de unde alege. Dacă nu ajungi la Cluj – deși ar fi păcat – o să ai ocazia să le prinzi în cinema în lunile viitoare. Pentru cei care sunt la festival, programul e de găsit aici.

De asta ți-am pregătit o listă de zece filme românești pe care să stai geană în perioada următoare. Unele o să-ți dea de gândit, altele o să te emoționeze, în timp ce altele o să curgă lin, ca un șpriț de vară.

Pentru mine tu ești Ceaușescu (r. Sebastian Mihăilescu)

În funcție de cine întrebi, Nicolae Ceaușescu a fost ori „conducătorul iubit“, ori „odiosul“, cale de mijloc nu prea e. Dar ce mai înseamnă acest personaj marcant din istoria modernă a României pentru cei din generația Z, care s-au născut la mulți ani după Revoluție? Ăsta e punctul de pornire al filmului Pentru mine tu ești Ceaușescu – pentru acest combo de ficțiune și documentar, regizorul Sebastian Mihăilescu a ales tineri între 17 și 22 de ani din toate categoriile sociale pe care i-a pus să-l interpreteze pe dictator la tinerețe.

Le-a dat să citească tot felul de documente istorice mai puțin cunoscute pentru a încerca să înțeleagă „personajul“ și motivațiile lui. Dincolo de meritul de a vorbi despre Nicolae Ceaușescu fără patimă, filmul are mai multe de spus despre tinerii din România decât orice fac Selly & co.

Metronom (r. Alexandru Belc)

Dintr-o listă de filme românești nu putea să lipsească unul despre perioada comunistă – înainte să strâmbi din nas, află că e vorba despre un film de dragoste plin cu muzică mișto din anii ‘70. Atunci are loc povestea dintre Ana, o liceană de 17 ani, și iubitul ei care urmează să plece din țară. Ea ar vrea să-l convingă să nu mai plece, dar lucrurile se complică după ce intră pe fir și Securitatea. Am zis că e vorba despre comunism, da? Filmul Metronom al lui Alexandru Belc a avut premiera în secțiunea Un Certain Regard a festivalului de la Cannes, unde a primit premiul pentru cel mai bun regizor.

Balaur (r. Octav Chelaru)

Doar din cum sună povestea (inspirată dintr-un caz real) și filmul ăsta pare că o să-i deranjeze pe mulți, pentru că aduce la un loc credința și sexualitatea: o profesoară de religie face o pasiune pentru un elev de-al ei, de 16 ani, cu care începe o relație. Îi e din ce în ce mai greu să gestioneze această relație, mai ales când adolescentul decide să se spovedească tocmai la soțul ei, preot.

Aurică, viață de câine (r. Mihai Dragolea)

Tot din realitate este inspirat și scurtmetrajul Aurică, viață de câine – mai precis, din povestea lui Aurel Marton, un bărbat care a petrecut peste 20 de ani în școli de corecție și închisori și care a trăit trei luni într-un lan de porumb. Mihai Dragolea l-a cunoscut pe Aurel la un adăpost de câini unde acesta aducea animale abandonate pe care le găsea pe câmp și a decis să facă un film pornind de la violența împotriva animalelor. După cum spune regizorul, „am dorit să arăt cum un om care evadează din închisoare, şi implicit din societatea civilizată, are capacitatea de a se identifica cu un animal, de a construi o relaţie de prietenie cu acesta“.

Miracol (r. Bogdan George Apetri)

Mai ții minte când îți ziceam de filmul Neidentificat, un thriller cum nu prea se găsește în cinemaul românesc? Miracol e continuarea lui, iar acțiunea are loc tot în Piatra Neamț, oraș pe care regizorul reușește să-l promoveze ca pe noul Twin Peaks. De data asta, e vorba despre o tânără călugăriță care pleacă pe ascuns din mănăstire pentru a ajunge în spitalul din orașul vecin. N-o să-ți zic ce se întâmplă mai încolo, pentru că ar fi păcat să-ți dau spoilere.

Capra cu trei iezi (r. Victor Canache)

Sunt ani buni de când visez la un film horror românesc de care să nu-mi fie jenă și, din păcate, probabil că o să mai treacă ceva timp până o să apară. Până atunci, mă mulțumesc și eu cu ce pot, cum ar fi această ecranizare după „Capra cu trei iezi“. E cu Marius Bodochi, care m-a cringe-uit imediat ce l-am auzit vorbind în trailer, dar hei, în viață e nevoie și de plăceri vinovate.

Marocco (r. Emanuel Pârvu)

Șerban Pavlu în rolul unui tată bine intenționat și afectuos în sinea lui, dar care nu prea știe să recunoască când greșește și e și cam impulsiv. Hm, oare unde am mai văzut asta? În Marocco, Magda decide să ofere unui fetițe internate în secția de oncologie a unui spital de copii lanțul primit cadou de la taică-său. Când își dă seama că lanțul nu mai e, acesta goes full Relache ca să afle ce s-a întâmplat și lucrurile iau o turnură deloc grozavă.

Imaculat (r. Monica Stan) 

Despre dependenții de droguri se vorbește puțin și de cele mai multe ori, în moduri complet greșite. Tragedia care s-a întâmplat la un festival e încă o dovadă pentru asta. E cu atât mai excepțional un film ca Imaculat, care-ți prezintă într-un mod dureros de real viața într-o clinică pentru reabilitarea dependenților de heroină. Povestea filmului Imaculat e cu atât mai puternică cu cât este inspirată din viața regizoarei, care a trecut printr-o astfel de instituție când avea 18 ani.

Insula (r. Anca Damian)

Ca să nu mai zici că filmele românești sunt doar într-un fel, îți prezint Insula, o animație inspirată din piesa cu același nume a lui Gellu Naum, inspirată la rândul ei de romanul Robinson Crusoe. Poate sună complicat, dar nu e cazul. E o comedie suprarealistă unde Ada Milea a fost, printre alții, responsabilă cu muzica, și care vorbește relaxat despre teme grele, cum ar fi migrația sau ecologia.

Extravaganzia mare, blat subțire, sos iute (r. Andrei Redinciuc)

Am ales scurtmetrajul ăsta în primul rând pentru titlu, dar și pentru potențialul de caterincă – doi tipi zac pe canapea cu pizza și iarbă și se-apucă să dea telefoane random și să le zică glume porcoase. Cine n-a fost niciodată acolo să ridice primul piatra. Problema e că nu-i duce capul să nu-și spună adresa, așa că se trezesc cu niște musafiri nepoftiți și nervoși. Un trip deloc drăguț, aș zice.