Fotografii cu ultimele luni din viața unui dependent de heroină

Bruxelles, stația de metrou Ribaucourt, ora 14.00. Când ies din vagon, vizavi de mine, o duzină de oameni, prăbușiți pe jos, fumează crack și își injectează în brațe ceea ce pare a fi heroină. Există din ce în ce mai multe locuri unde se adună persoanele dependente de droguri, autoritățile se străduiesc să limiteze problema, iar cei care denunță aceste situații o fac de la distanță, cu smartphone-ul în mână, departe de sufletele îngropate în meandrele drogurilor.

Cu toate astea, unii oameni reușesc să treacă de aceste bariere și să prezinte ce se întâmplă și de cealaltă parte. De exemplu, fotograful danez Mikkel Hørlyck (32 de ani), care a reușit să experimenteze această realitate de aproape în cadrul proiectului său Jørgen, a Mystery (2016-2021). 

Jørgen Pedersen ar fi trebuit să moară cu mult timp în urmă, având în vedere vârsta sa, nenumăratele sale boli și cei 40 de ani de dependență de droguri. Nimeni nu știe cu adevărat cum a reușit să scape din ghearele morții în toți acești ani. „Mi-a plăcut să-l fotografiez de la prima până la ultima întâlnire", spune Mikkel. „A fost un cercetător în domeniul drogurilor. Un Freud al drogurilor. Preferatul Satanei. O minte sofisticată și un extrovertit. Un om sfânt. Un personaj plin de culoare.”

Prima lor întâlnire a fost la fel de atipică precum Jørgen. „Ne-am înțeles imediat”, explică Mikkel. Drumurile lor s-au intersectat în portul din Aarhus, al doilea cel mai populat oraș din Danemarca, când Mikkel căuta pe cineva pe care să-l fotografieze pentru un proiect școlar. „Mi-a spus, cu un accent foarte puternic și plin de viață: Ai un obiectiv de 35 mm și unul de 50 mm; înainte, oamenii te-ar fi numit fotograf de presă, dar în zilele noastre te numesc fotojurnalist, nu-i așa? Apoi m-a privit în ochi și am fost imediat foarte impresionat. A fost dragoste la prima vedere.”

După această întâlnire, au mers acasă la Jűrgen, au ascultat rock'n roll și nu s-au mai despărțit. „Ne-am întâlnit des în următorii șase ani.”

E ușor să te hotărăști să începi un proiect, dar nu e la fel de ușor să știi cum se va desfășura, mai ales când ai de-a face cu personaje atât de atipice. Ca să fotografiezi cu succes dependența și ravagiile pe care le face, trebuie să le acorzi protagoniștilor suficient timp. „Când voiam să-l urmăresc timp de două zile, îi ceream patru”, explică Mikkel. „Dependența lui era foarte puternică, dar personalitatea lui era extrem de blândă, așa că a trebuit să-mi folosesc din plin intuiția." 

Cei șase ani petrecuți alături de Jørgen i-au oferit lui Mikkel o perspectivă asupra celor 40 de ani de dependență de droguri, inclusiv o idee despre cum a reușit omul acesta să scape de moarte. „Era atât de inteligent, amuzant și profund interesat de lumea din jurul său", spune Mikkel. „A păcălit moartea. De mai multe ori. Dar nu a făcut-o singur. Medicii, asistentele și diverșii săi consilieri i-au fost de mare ajutor de-a lungul anilor. L-au salvat din nou și din nou.”

Danemarca are un sistem de asistență medicală care se potrivește perfect pentru un om ca Jørgen. A fost repartizat la una dintre cele cinci clinici care tratează dependenții de heroină. Acest tip de unitate i-a oferit lui Jørgen, precum și altor dependenți, o viață mai bună și sentimentul că și ei contează pentru societate. „În fiecare zi, asistentele îi administrau două doze de heroină și îl ajutau să rezolve probleme practice. Avea propriul său apartament și primea asistență financiară ori de câte ori se îmbolnăvea grav”, explică Mikkel. Scopul tuturor acestor acțiuni e să le ofere, lui Jørgen și altora ca el, șansa de a se elibera de droguri.

Povești precum cea a lui Jørgen pot fi întâlnite în orice oraș, cu toate încurcăturile, problemele și haosurile lor. Și, bineînțeles, rareori au aceste povești un final fericit. Jørgen a murit în septembrie 2021 de cancer la ficat. Medicii nu au mai putut face nimic, deoarece suferea deja de o boală fatală.

„A fost un proces intens, dar cumva și foarte frumos de privit, pentru că legătura noastră era atât de puternică", își amintește Mikkel. „La fel ca legătura dintre el și mama sa și Birgitte (o prietenă apropiată, n.r.), cu care a păstrat legătura, din când în când, timp de 36 de ani.”

Jørgen era hotărât să nu moară înaintea mamei sale, deoarece aceasta îl pierduse deja pe celălalt fiu, Ole, din cauza drogurilor. Din păcate, Jørgen a murit primul, iar mama sa a murit la șase săptămâni după el.

Povestea acestui om nu a murit odată cu el, dimpotrivă. Presa locală l-a descoperit datorită lui Mikkel: „M-au rugat mult să public proiectul. A fost un proces extraordinar, ca să fiu sincer. Fiecare publicație a pus accentul pe altceva din viața lui.”

De ce s-a agățat Jørgen atât de strâns de viață când nu putea face altceva decât să o distrugă? Cine era el cu adevărat? Odată cu el, s-au stins și zeci de răspunsuri - răspunsuri pe care nici Mikkel, în ciuda apropierii de el, nu le deține. Tot ce a mai rămas din Jørgen sunt fotografiile.

Articolul a apărut inițial în VICE Belgia.