Gandhi era un rasist care obliga fetele tinere să doarmă cu el în pat

În august 2012, chiar înainte de a 65-a aniversare a Zilei Independenței Indiei, Outlook India, una dintre cele mai răspândite reviste din țară, a publicat rezultatele unui sondaj efectuat cu ajutorul cititorilor. Cine, pe lângă Mahatma, a fost cel mai grozav indian care a călcat vreodată pe pământul patriei? Mahatma din miezul acestei chestiuni era, bineînțeles, Mohandas Karamchand Gandhi.

Nu e nimic surprinzător la faptul că Outlook a luat această presupunere drept adevăr. Evident, Gandhi a devenit barometrul minunăției culturii indiene, ba chiar al minunăției mondiale. La urma urmei, cui nu-i place de Gandhi? Toți îl cunoaștem drept bătrânul subnutrit și nobil cu un suflet moral și pios. El e tipul care a introdus o nouă ordine a rezistenței non-violente în India, o țară pe care a ajutat-o să scape de sub constrângerile imperiului britanic. A luptat prin greva foamei până când un naționalist hindus l-a împușcat fatal și l-a transformat în martir.

Videos by VICE

Bunicul meu a fost la închisoare cu Gandhi în 1933, așa că am știut mereu că acest mit a fost încețoșat de mai multe jumătăți de adevăr. Bunicul a folosit lecțiile pe care le învățase în închisoare pentru a-și deschide un templu în Bengalul de Vest. Așadar, părinții m-au educat să-l înțeleg pe Gandhi în profunzime. Toată familia mea îl adora, deși nu am crezut niciodată ideea că el a orchestrat singur mișcarea de independență a Indiei. Nu vorbeam niciodată în casă despre bigotismul lui. În deceniile de după asasinarea lui în 1948, imaginea lui Gandhi a fost construită cu atâta grijă și curățată de toate detaliile sinistre, încât e ușor să uiți că tipul avea un discurs împotriva persoanelor de culoare, avea alergie la sexualitatea feminină și nu și-a manifestat vreo dorință de a elibera Dalit, casta de jos.

Gandhi a locuit în Africa de Sud timp de două decenii, din 1893 până în 1914, timp în care a lucrat ca avocat și a luptat pentru drepturile indienilor – și doar ale indienilor. Pentru el, sud-africanii aproape că nu erau oameni. Când vorbea despre ei, folosea termenul de argou disprețuitor kaffir. Se lamenta că indienii erau considerați „niște sălbatici cu nimic mai buni decât africanii”. În 1903, a declarat că „rasa albă din Africa de Sud ar trebui să fie rasa predominantă”. După ce a fost aruncat în închisoare în 1908, s-a declarat jignit că indienii erau încadrați cu deținuții de culoare și nu cu cei albi. Unii activiști sud-africani au scos din nou la lumină aceste viziuni urâte ale lui Gandhi, la fel cum a făcutși o carte publicată în luna septembrie de doi academicieni sud-africani, dar n-au prea reușit să schimbe conștiința culturală colectivă în afară de câteva cercuri de pe Tumblr.

Cam în aceeași perioadă, Gandhi a început să cultive misoginismul pe care l-a purtat cu el tot restul vieții. În timpul anilor petrecuți în Africa de Sud, când un bărbat le-a hărțuit sexual pe două dintre admiratoarele lui, Gandhi le-a tăiat fetelor cu forța părul lung, ca să se asigure că nu vor mai atrage atenția pe plan sexual. (Michael Connellan a explicat că Gandhi era de părere că femeile nu mai erau oameni după ce erau violate de bărbați.) Gandhi credea că bărbații nu-și pot controla instinctul de bază de prădători și că femeile erau responsabile pentru aceste impulsuri. Avea o viziune la fel de deplorabilă asupra sexualității feminine; în cartea ei Sex and Power, Rita Banerji scrie că Gandhi considera menstruația feminină „o manifestare a distorsiunii sufletului femeii prin sexualitatea acesteia.” Mai credea și că pilula contraceptivă e un semn al imoralității.

A vrut să se confrunte cu această capacitate de a-și testa libidoul când a jurat că va fi abstinent (fără să-și consulte nevasta) și a folosit femei – inclusiv minore precum nepoata lui – ca să-și testeze instinctul sexual. Dormea gol în pat lângă ele fără să le atingă, ca să arate că poate rămâne neafectat de prezența lor.

Citește și: Cum au evoluat căsătoriile aranjate din India, în epoca Tinder

Kasturba, soția lui Gandhi, era probabil, supapa prin care își vărsa Gandhi toate frustrările. „Nu suport să mă uit la fața lui Ba”, a zis la un moment dat, în perioada în care soția îl îngrijea pentru că era bolnav. „Are o expresie de vită blajină și îmi confirmă că gândește ca o vită blajină de câte ori spune ceva pe gură.” Un apărător de-al lui Gandhi ar putea spune că vacile sunt sacre în hinduism, așa că declarația lui Gandhi despre soția lui poate fi considerată un compliment. Sau o putem pune pe seama nervilor conjugali. Când Kasturba s-a îmbolnăvit de pneumonie, Gandhi nu i-a permis să ia penicilină, deși doctorii au zis că ar vindeca-o; a insistat că noul medicament e o substanță străină pe care corpul ei n-ar suporta-o. Biata femeie a murit din cauza bolii în 1944. Câțiva ani mai târziu, Gandhi a realizat că a făcut o mare greșeală și a luat de bună-voie chinină ca să-și trateze malaria. A supraviețuit.

Există un impuls occidental de a-l privi pe Gandhi ca pe un anihilator al castelor, dar e o credință complet falsă. I se părea imposibilă emanciparea Daliților și simțea că aceștia nu merită să facă parte din electorat. Insista, în schimb, că Daliții ar trebui să își accepte soarta și să aștepte o schimbare pe care istoria nu le-a oferit-o niciodată. Casta de jos continuă să sufere din cauza rezultatelor directe ale prejudecăților întipărite în cultura indiană.

După cum a scris Arundhati Roy în eseul de anul trecut „Doctorul și Sfântul”, istoria a fost incredibil de blândă cu Gandhi, lucru care ne-a permis să considerăm că prejudecățile lui erau niște mici imperfecțiuni. Apărătorii lui Gandhi vor continua să susțină că acesta era om și avea defecte, ca toți oamenii. Poate vor spune că e chiar un lucru bun că era la fel de imperfect ca noi toți. S-a mai zis și că iluminarea defectelor lui Gandhi e încă o dovadă că americanii sunt fascinați de problemele Indiei, de parcă autorii occidentali ar fi obsedați să inventeze defecte sociale pentru subcontinent.

Citește și: Criza tulburărilor mintale din India

Aceasta e gimnastica mentală pe care folosim când vrem să mitologizăm. Trăsăturile malefice ale lui Gandhi persistă în societatea indiană de azi – rasism față de pielea neagră, dispreț față de trupurile femeilor, indiferență față de problemele celor din casta de jos. Nu e o coincidență că aceste părți din discursul lui Gandhi au fost eliminate din moștenirea lui.

Dar cum să te ridici la nivelul așteptărilor oamenilor care te consideră cel mai grozav indian? E o povară imensă pe umerii cuiva să-l numești cea mai minunată persoană dintr-o țară unde locuiesc miliarde de oameni. Ca să creezi un idol fals, trebuie să uiți multe lucruri. E ușor să idolatrizezi un om care n-a existat cu adevărat.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre India pe VICE:
India e invadată de hoarde de maimuțe
Un oraș minier din India arde constant de o sută de ani
Cum să faci yoga fără să fii un dobitoc