Chiriile din București sunt cele mai scumpe din România, iar șansele să găsești un loc decent în care să pui capul pe pernă sunt similare cu alea de a câștiga la loto, deși nu joci. Mai ales dacă nu te dau banii afară din casa pe care n-o ai. De regulă, în mai toate anunțurile imobiliare sunt strecurate țepe mai finuțe sau mai nesimțite, de s-ar putea să te trezești că „aproape de metrou” înseamnă de fapt o oră de mers pe jos.
Cum cererea e mare, că tot poporul migrează spre capitală în 2019, există tot mai multe oferte care sfidează bunul simț. De la prețuri umflate cu tupeu până la spații înghesuite și insalubre în care n-ai băga nici măcar un politician. Ca să știi de ce să te ferești, în rubrica asta o să-ți prezint oferte de închiriere indecente, care bat la ochi de atâta nesimțire.
Videos by VICE
Prima pe lista de „așa nu” e o garsonieră fffffffff mică din zona Baicului, adică în fieful din tinerețe al băieților de la BUG Mafia. Prețul de închiriat, 750 de lei pe lună, pare ideal pentru un student nepretențios, iar anunțul postat pe un site imobiliar zice așa:
„Baicului, 16 mp, 2/4, sd, renovata, mob, utilata, toate cond, ocazie! Numai pt cetateni romani!”
OK, să le luăm pe rând. Prima chestie care m-a descumpănit e mesajul ăsta telegrafic, de zici că fiecare literă postată se plătește cu bani grei, ca pe vremuri, sau că textul e scris pe WC, între două discuții amicale pe WhatsApp. Înțeleg că anunțul e urcat de-o agenție care probabil lucrează cu zeci de clienți, dar parcă „mobilată” în loc de „mob” ar fi sunat mai atractiv pentru potențialii clienți, nu?!
După care mi-a sărit în ochi partea cu „numai pentru cetățeni români”. Prima dată mi-am spus „Mamă, ce exclusiviști sunt ăștia”, dar mi-am schimbat părerea după ce-am analizat în detaliu garsoniera. Până la urmă e bine că n-o închiriază decât românilor. O asemenea încăpere e ca o aventură nefericită de-o noapte: nu-ți face cinste s-o prezinți străinilor.
Când în piața imobiliară din București se aruncă sutele de euro ca-n videoclipurile lui Dani Mocanu, 750 de lei sună chiar atractiv. Numai că fotografiile din anunț îți arată că garsoniera nu face nici măcar atât. Pe bune, dacă proprietarul ar fi făcut pozele cu lumina stinsă, locul ar fi fost mai seducător.
Într-o locuință care are 16 metri pătrați cu totul, să-ndeși un dulap în care intră lejer alpaca lui Godină demonstrează că stai prost de tot cu orientarea în spațiu. Bine, ce-i drept, pentru că dulapul e atât de voluminos, poți să depozitezi acolo și țoalele vecinilor, contra cost, ca să faci un ban cinstit.
În schimb, televizorul ăla antic de bucătărie, la rândul lui fffffffff mic, e în ton cu garsoniera. Partea pozitivă e că dacă-ți sparge cineva locuința, n-o să-l fure, pentru c-ar trebui după-aia să dea bani din buzunar ca să scape de el. Partea proastă e că-i musai să stai la maximum 30 de centimetri de el ca să vezi ceva. Uite, în caz că plănuiești să te uiți vreodată la un meci de fotbal, sunt șanse de circa 80% să nu vezi mingea.
Mai departe, în turul virtual, observi cum cineva optimist chiar a investit ca să renoveze garsoniera asta. Parchetul arată binișor, pereții par proaspăt văruiți, ba chiar există și o canapea extensibilă care nici n-ai zice că-i veche.
Dar, hei!, e o problemă sensibilă și aici. Dacă aduci o persoană la tine și vrei să rămână peste noapte, trebuie să tragi canapeaua. Operațiune necomplicată fizic, dar care va bloca ușa de la intrare. Ca să nu mai pomenesc că ghinionistul/ ghinionista care va dormi pe partea stângă are toate șansele să dea cu nasul de dulapul ăla uriaș.
În baia fffffffff mică dai de-un decor ca o tablă de șah, o combinație curajoasă de alb cu portocaliu care l-ar face să tresară și pe Maurice Munteanu. Altfel, spațiul e strâmt ca-n metrou la oră de vârf și bănuiesc că dacă ești mai lungan de fel, genul baschetbalist, îți ies gionatele afară din baie când stai pe tron.
Apoi vine poziționarea extrem de dubioasă a chiuvetei. Literalmente lipită de budă. Dar mă gândesc că aici s-a mers strict pe principiul eficienței. Dimineața, la prima oră, te așezi comod pe closet, dar în același timp poți să te speli pe mâini, pe față și pe dinți. În ce ordine vrei tu.
Bonus: există și-un duș conectat la robinet. Faza nasoală e că s-ar putea să fii nevoit să bagi un picior în WC ca să nu ieși din baie, când îl folosești. Sau, în caz că-i furtunul destul de lung, să faci dușul în camera principală, lângă dulap. Situație în care te sfătuiesc să ai grijă mare să nu uzi televizorul.
Ca să fie dotată cu de toate și să-ți ceară și bani pe garsoniera asta, proprietarul a improvizat și-un soi de bucătărie. Cel mai probabil în locul fostului balcon. A îndesat acolo tot ce nu intra în altă parte. Un aragaz cu patru ochiuri, plus cuptor, că sigur se va găti la greu într-o încăpere de 16 metri pătrați. Ai, pe deasupra, și-un corp care servește, la nevoie, ca masă ori ca birou pentru un om, dar să nu fie plinuț.
Lângă corpul ăsta ai și-o mașină de spălat generoasă. Cumva firesc și de așteptat în contextul dat, mai ales dacă te gândești la dulapul ăla imens, unde intră alpaca. Din păcate, dacă primești vreun musafir (și nu fuge când intră), singura soluție rămâne să-l inviți pe canapeaua ta extensibilă. Că legenda spune că nimeni n-a văzut vreodată două persoane în bucătăria asta.
Serios acum, garsoniera asta are atât de multe lucruri greșite încât singura șansă e să fie închiriată de cineva vrăjit de prețul mult sub media orașului. O persoană prea optimistă, care să zică „Hai că nu-i dracu’ atât de negru!”, după care să realizeze că are mai mult loc în dulap decât în afara lui.
Editor: Iulia Roșu
