Ghidul VICE despre cum să ţi-o tragi cu musulmani

Din Ghidul VICE despre sex, droguri și rock and roll. Articol apărut inițial în numărul VICE UK, decembrie 2001.

Într-o seară de februarie, la oră târzie, beleuzeam de unul singur, așa cum se întâmplă uneori, pe holurile jegoase ale unei băi comunale gay S&M din adâncul Toronto-ului. Când să intru în cubiculul meu, am dat nas în nas cu un tip extrem de frumos, proaspăt bărbierit, a cărui piele caramel îl trăda ca fiind latin, dar care s-a dovedit de fapt a fi un musulman Shiit de origine est-indiană, crescut în Africa de Est. L-am invitat în camera mea. Așa mi-am început incursiunea în lumea neîmblânzită a Islamului.

Înainte să-l cunosc pe Akbar eram nejustificat de ignorant (cum de altfel am descoperit că sunt marea majoritate a vesticilor) în privința religiei practicate de mai bine de un sfert din populația lumii. Fusesem avertizat în privința bărbaților musulmani atât de către femei straight, cât și de bărbați gay cu o oareșcare experiență, cu mult înainte de Marțea Neagră (n.r. 11 Septembrie 2001). Aceste sfaturi de viață erau condimentate cu anecdote despre abuzuri care îi făceau până și pe talibani să pară ca o gașcă de colindători. Însă pe parcurs ce relația mea cu musulmanul (despre care trebuie să menționez că avea propriile credințe teosofice, așa cum marea majoritate a oamenilor nu percep vreo religie ca fiind complet monolitică) a început să evolueze de la una pur sexuală într-una mai adâncă și mai complexă din punct de vedere emoțional, am realizat că există o grămadă de preconcepții și stereotipuri despre oamenii din Orientul Mijlociu și practicile islamiste, dintre care multe au depășit sfera realităților istorice și geo-politice. Sau, cum o spune un savant musulman, imaginile pot fi modificate pentru a accelera economia politică.

O noțiune falsă e aceea că musulmanii au o problemă cu Vestul din cauza libertăților sexuale și sociale, ceea ce presupune că Islamului i se predică represiunea și frustrarea sexuală. Ăsta se presupune a fi motivul pentru care teroriștii implicați în 9/11 au fost dispuși să se sinucidă cu gândul la plutonul de virgine cu ochii negri care-i așteptau în Rai, dar nu justifică de ce consumau cocktailuri, se uitau la filme porno și frecventau strip-bar-uri înainte de atac. De fapt, la fel cum oamenii care se consideră creștini îndoaie regulă după regulă, musulmanul de rând știe să mai și petreacă. Din toate punctele de vedere prostituția este probabil mult mai acceptată în Orientul Mijlociu decât în America de Nord (concubinajul este sancționat în mod tacit și concubinii sunt tratați bine-mersi). Bordelurile care proliferează consumul de hash sunt întâlnite pe scară largă, și nu doar printre Sufi, rockerii Islamului. Imaginea servită vesticilor de către instituțiile guvernamentale sau religioase precum Saudiții sau Talibanii ale căror femei, de exemplu, depun jurământul Koranic care presupune ca ele să fie modeste în privința sex appeal-ului lor într-un mod absurd, extrem de opresiv, nu reflectă întotdeauna realitatea străzii. Așa că dacă te cuplezi cu un musulman, chiar și unul care este devotat celor cinci rugăciuni pe zi, din mașina căruia urlă Koran-ul de parcă ar fi vreun James Dean islamic (cum e al meu), nu te aștepta să fie vreun dement, și nici măcar vreun om care să se afle în vreun fel de conflict cu propriile vici ocazionale.

Cum spune și As'ad Abu Khalil, profesor de științe politice la Cal State University, Islamul a fost inițial mult mai tolerant decât creștinismul în privița plăcerilor trupești. Din proprie experiență nu pot decât să adaug: „Spuneți asta de două ori”. Însuși profetul Mohammed a avut mai multe neveste, printre care și o văduvă bogată și aparent apetisantă, mai în vârstă decât el, pe care o chema Khadija, care l-a învățat tot ce știa, când avea douăzeci și cinci de ani. Consoartele lui Mohammed se mândreau cu aptitudinile lui sexuale, în opoziție cu cei doisprezece discipoli ai lui Iisus care ei înșiși spun că Hristos era un tocilar în materie de sex. În general Islamul promovează sexul și alte plăceri pământești ca fiind ceva de care să te bucuri din plin, în limite morale (fără adulter, viol sau jucării erotice, de exemplu). Cât despre musulmanul meu, el privește experiențele senzuale ca esența pură a venerației, un act de extremă apreciere a darurilor divine pe care Dumnezeu i le-a dat, dacă vreți. De aceea nu e de mirare că-l apucă momente în care recită spontan din Koran, în limba arabă, în pat. Îmi spune că Islamul este o religie cruțătoare, evlavioasă care evită venerarea unor idoli sau a unor sfinți în favoarea unui respect profund pentru natură (verdele e culoarea Islamului), pentru răsăritul și apusul soarelui (căruia i se dedică două din cele cinci rugăciuni pe zi), și pentru ciclurile lunii care le guvernează calendarul. După cum vă puteți imagina, cu replici de genul ăsta un musulman e capabil să te vrăjească ca nimeni altul.

Problematica legată de ce este haram (a.k.a interzis) în Islam este deschisă unui anumit grad de interpretare. De exemplu, deși consumul de alcool este interzis în Koran, unii mullahi cu o gândire mai modernă îl iartă cât timp este practicat cu moderație (deși ar fi de preferat să nu-ți servești berea cu costițe de porc pe lângă). Însă, ca în orice altă religie, problema homosexualității este mama tuturor haramurilor. Poate vă interesează să aflați că opus Bibliei care, în Levitic 20:13 menționează explicit că orice bărbat care se culcă lângă alt bărbat (ca să nu vorbim de futut), ar trebui condamat la moarte, în Koran prohibițiile de genul (există doar două referiri) sunt mai nuanțate și mai deschise interpretării. În Hadith (o colecție de zicători atribuite lui Mohammed) se menționează, totuși, că „Atunci când un bărbat se urcă pe un alt bărbat, tronul lui Dumnezeu se cutremură” (incitant, nu?) și că ambii bărbați ar trebui omorâți. În general, totuși, Dl. Abu Khalil sugerează că, din punct de vedere istoric, categoriile homosexuale/heterosexuale din societățile islamice nu au fost definite la fel de tăios ca în Vest. Oamenii „migrează” cu ușurință între cele două categorii fără să fie puternic stigmatizați. El subliniază ca mulți tineri din Orientul Mijlociu își pierd virginitatea cu alți bărbați, din punct de vedere pedagogic și nu numai, și, mai ales că bărbații care sunt efeminați nu sunt obiectul acelorași tipuri de încăierări stradale precum cele care s-au tot petrecut prin Statele Unite. În societățile islamice, în care bărbații sunt adesea separați de femei, afecțiunea dintre doi bărbați, chiar și exprimată din punct de vedere sexual, nu este ceva neobișnuit, ceea ce ar putea explica, dacă nu chiar justifica de ce marinarii americani au tot scris “Deturnați asta, homalăilor!” pe bombele pe care le-au aruncat în Afganistan. Poponăreala devine subiect de insultă în Orientul Mijlociu doar când oamenii înceacă s-o organizeze sub forme politice sau s-o facă fățișă, sau, mai rău, să importe paradigmele vestice ale homosexualității la pachet cu McDonald’s sau Starbucks. S-o spun pe șleau, dacă ești un tip care se fâțâie pe la Mecca îmbrăcat într-un tricou de spandex pe care scrie „Snatch” cu sclipici auriu, fredonând “Believe”, n-ar trebui fii surprins dacă cineva se ia rău de tine.

Ca multe păreri vestice greșite despre Islam, noțiunea falsă cum că în Estul Mijlociu cultura ar interzice exprimarea homosexualității dă dovadă de lipsă de imaginație și de un refuz de a accepta diferențele social-culturale profunde din ceea ce ar putea la fel de bine să treacă ca fiind o altă lume. Așa cum mulți vestici (și chiar și o parte dintre estici) aleg să atribuie înțelesuri violente sau agresive învățăturilor lui Mohammed mai degrabă decât să acorde atenție predicilor sale pentru justiție socială, caritate și drepturile femeilor, și noi atribuim o valoare sinistră și periculoasă sexualității islamice. Dar concluzia (venită de la cineva devotat până la fund) este că tot există ceva extrem de senzual și de potent în imaginea bărbatului islamic. Trebuie doar să compari frigiditatea țeapănă, asexuată a lui Bush și a nevestei lui cu alură de profesoară, cu ochi jilavi și sensibili, cu calitatea lui Bin Laden de-a vorbi într-un ton blând, feminin și totuși viril, cu multiplele sale neveste și cu nenumărații săi descendenți ca să înțelegi diferența.

Precum spuneam, pot doar să vorbesc din propria experiență. Dar, dacă musulmanul meu simbolizează un lucru, acela este că granițele sexuale (deasupra vs. dedesubt, oral vs. anal, masculin vs. feminin, heterosexual vs. homosexual, misionar vs. doggy-style) pe care mulți dintre noi, vesticii, le avem nu sunt decât niște dualități false pentru Islam. Cu alte cuvinte, e un beduin adevărat în pat. Și dacă, uneori, ne conformăm vre-unui scenariu de genul credincios adevărat vs. păcătos în dormitor, fie c-o facem conștient sau nu, în ciuda incorectitudinii politice, nu e decât treaba noastră. Până la urmă violul și jaful sunt două dintre cele mai comune fantezii sexuale la care pot să mă gândesc.

Traducere: Iris Opriș