psihologie

Cinci pași prin care să-i închizi gura unei persoane pe care n-o suporți

Dacă mai mulți oameni ar învăța această artă, am avea mai puțină gălăgie și furie în lume.

de Jay Heinrichs; translated by Irina Gache
23 Noiembrie 2018, 5:00am

Foto de Burke/Triolo Productions/Getty Images

A fost ură la prima vedere. Tipul ăsta stătea într-un restaurant din aeroport și mânca huevos rancheros când am intrat cu prietena mea, Heather. Se pare că tipul era cumnatul ei și trebuia să luăm micul dejun cu el.

Îl voi numi Buff. Arăta de parcă ar fi jucat fotbal în facultate. Purta un costum scump, un Rolex și o insignă cu un candidat la președenție pe care nu puteam să-l suport.

Ne-am așezat la masă și l-am întrebat cu ce se ocupă. Aparent Buff muncește ca administrator la o companie a unei închisori private care a făcut un profit imens din contracte guvernamentale pentru încarcerarea oamenilor care încearcă să treacă granița. În timpul micului dejun, Buff a făcut o glumă sexistă despre femei și a menționat-o și pe nevastă-sa. Și asta a fost înainte să-mi țină discursuri despre poltică și cum președintele de culoare a divizat țara.

Să-l omor nu era o opțiune. Era mai mare ca mine și ca Heather, iar TSA nu ar fi vrut să-l sugrum cu Rolexul. Așa că am aplicat un set de tehnici pe care le-am predat ani de zile oamenilor mai drăguți. Se trag din retorică, arta persuasiunii. Dacă îndeajuns de mulți oameni ar învăța această artă, cred că am avea mai puțină gălăgie și furie, plus alegeri mai bune. Să nu mai zic de mese tolerabile cu rude nesimțite.

Am împărțit tehnicile pentru genul ăsta de ocazii în cinci unelte: Scop, Public, Interesul Agresiv, Simpatie și Dragoste. Da, Dragoste. Ai răbdare cu asta fiindcă o vom folosi ca răzbunare.

1. Scop. Adică creează-ți unul

Cea mai mare greșeală când avem o neînțelegere cu cineva este să începem să ne certăm fără un plan în minte. Primul lucru pe care trebuie să îl faci când stai față în față cu un idiot este să te întrebi ce ai de câștigat din asta. Vrei să-l umilești? Ce idee bună! Cu excepția faptului că nu o poți face pe termen lung. Nu cred că vrei să-l transformi într-un criminal în serie. Oricum, în cazul meu nu voiam să stric mariajul prietenei mele. Certurile furioase cu un idiot se lasă cu daune colaterale. Deci ce scop ți-ai seta?

Un scop ar fi o relație mai bună, dacă nu cu tipul rău, atunci cu altcineva, în cazul de față cu prietena mea, Heather.



Alt scop ar putea fi să înveți ceva. Buff cunoștea o parte a vieții – una rea, urâtă, posibil coruptă – despre care nu știam absolut nimic. I-am pus câteva întrebări despre cum erau acele închisori și cine era în ele. Mi-a zis lucruri pe care nu le-ar fi spus niciodată unui reporter.

Alt scop ar putea fi să încerci să găsești ceva – orice – pe care ai putea să-l ai în comun cu el. Fă din asta un joc, un fel Observ ceva drăguț în tipul ăsta. Se pare că Buff era înnebunit după copiii săi, deci am găsit-o. Dar nu Buff era ținta mea adevărată, ci...

2. Publicul, adică cei care privesc

Gândește-te la Abraham Lincoln. Nu, nu este omul care ne vine în minte când vrem să sugrumăm un cretin. Dar fix la asta mă refer. Spre finalul președenției sale, oamenii ziceau că nu doar a câștigat războiul, ci si argumentul. Nu îți îndrepta atrenția spre invingerea fizică a adversarului sau în orice alt mod. Gândește-te să câștigi atenția oamenilor care ascultă cearta.

Cum? Fii omul mai bun. Dacă cineva chiar este un nesimțit, probabil că nu vei fi singurul care observă asta. Rămâi decent. Când Buff s-a lăudat despre câți bani face încarcerând „ilegalii” nu m-am luat la ceartă cu el. Am părut doar interesat și am pus întrebări. Când s-a plâns despre nevastă-sa în fața surorii ei, am spus: „Nevastă-mea are multe de care s-ar plânge. Dar e o sfântă.” Heather a intervenit ca să-i spună lui Buff despre nevastă-mea sfântă – în timp ce-mi arunca priviri recunoscătoare.

Momentul acela de calm nu a durat. Buff s-a plictisit și a schimbat subiectul către alegeri și spunea lucruri rasiste despre Obama și-l lăuda pe Trump. M-am certat cu el? Nu. Ar putea părea o lașitate, dar retorica oferă o armă mult mai eficientă...

3. Interesul Agresiv

Am început să-i pun întrebări, atent la definiții, detalii și trenduri. Când Buff a zis că mexicanii nu devin niciodată pe bune americani, l-am privit fascinat și l-am întrebat la ce referea când spunea „mexicani”. Oameni născuți în Mexic? Mexicani-americani din a doua generație? A treia? A patra? I-am spus că familia mamei a venit din Cuba undeva prin anii 1800. Devin vreodată cubanezii americani? Când Buff m-a informat că nevestele vor doar alocații mai mari l-am întrebat la ce se referea când zicea „alocații” și l-am întrebat dacă nvestă-sa muncea.

De ce să mă chinui așa? Pentru că atunci când rogi oamenii să-și definească termenii au tendința să folosească unii mai puțin extremi. Buff a recunoscut în cele din urmă că mexicanii din a doua generație par să se acomodeze destul de bine și apoi a corectat „alocație” cu „bugetul familiei”.

Detaliile fac același lucru. Buff a vorbit despre zidul promovat de Trump în campanie (și pare că se retrage din asta). L-am întrebat cum credea că va fi zidul, unde va duce și din ce va fi făcut și cine anume va plăti pentru el. Exact ca Trump, Buff a zis că zidul va fi un gard și că mexicanii nu vor plăti niciodată.

În sfârșit trenduri. Buff, precum Trump, a spus că mexicanii dădeau buzna peste graniță. L-am întrebat cât de mulți și dacă numărul lor era în creștere. „Mă simt puțin confuz legat de asta”, i-am spus. Deși Buff nu a mers niciodată atât de departe încât să spună ca a fost o scurgere netă de mexicani din această țară, a menționat totuși că mai puțini mexicani ajungeau în închisorile sale.

Pe scurt, cu cât ceream mai multe definiții, detalii și trenduri, cu atât începea să modifice tot ce zicea. Dar nu numai de asta am folosit această strategie. Întrebările mele l-au plictisit atât de tare încât abia aștepta să se termine micul dejun. Și a achitat și nota. Aproape că am început să simt....

4. Simpatie

Retorica nu este despre tine. Dacă vrei să convingi pe cineva trebuie să lucrezi cu credințele și așteptările publicului. Asta nu înseamnă să simți tot ce simt ei. Aia este empatie, o trăsătură mișto, dar nefolositoare retoricii. Simpatia înseamnă să înțelegi ce simte publicul. În cazul meu, publicul era Heather. Dar în timp ce continua micul dejun am observat că Buff venea din ce în ce mai aproape în direcția mea. Întrebările mele au scos la iveală că voia să facă ce-i mai bine pentru țara lui și în ciuda bravurii sale, era puțin confuz despre ce era de fapt mai bine. Era mai greu să falsifice...

5. Dragostea

Ca parte din practica mea de consultanță îi învăț pe clienții mei să țină discursuri TED sau prezentări corporatiste. Unul dintre cele mai bune sfaturi: Înainte să începi să vorbești, spune-ți cât de mult îți iubești publicul. Asta funcționează și cu un adversar ostil. Imaginează-ți idiotul cum se înmoie tot când vede o pisică sau plânge la moartea lui Leonard Cohen. Gândește-te la dragoste pură. Lovește-i cu unde de dragoste din ochi.

Nu vreau să spun că ar trebui să iubești pe bune un idiot. Vorbim aici despre retorică, nu religie. În schimb, prefă-te că-l iubești. Privitorii vor crede că ești nobil. Sau ar putea crede că ești de acord cu tipul – până începi să pui întrebări.

Prefăcătoria dragostei poate funcționa în același mod ca întrebările: atrage adversarul mai aproape de tine. Combină asta cu simpatie retorică și atenția pentru publicul tău și situația devine mai caldă și mai puțin jenantă.

Ai putea chiar să începi să semeni cu nevastă-mea, care chiar este o sfântă.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.