Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
Știri

Cum a devenit șpaga de Crăciun pentru educatorii români un cadou oferit cu dragoste

Majoritatea părinților privesc foarte degajat faptul că dau bani în plic unui cadru didactic.

de Alina Moscalu
23 Decembrie 2014, 9:35am

Fotografie de Rob Lee via Flickr

Școala românească are niște metehne tare anapoda, de care pare că nu vrea să se dezbare nici dacă ar veni sfârșitul lumii. În timp ce în Irlanda părinții primesc scrisori de la directorul școlii, prin care sunt rugați să nu cheltuie bani pentru cadourile profesorilor, în România perioada sărbătorilor seamănă cu o cursă pe viață și pe moarte: cine dă mai mult, mai frumos, mai apăsat.

La 19 ani am terminat Liceul Pedagogic și m-am trezit că răspund de educația a 27 de copii. Nu îmi aduc aminte să fi primit ceva de la ei, în afară de flori. E drept că am lucrat doar un an. Dar îmi aduc aminte că era să provoc un infarct directorului școlii, când am refuzat să contribui la cumpărarea cadoului ce urma să fie oferit inspectoarei care venise la școală să ne verifice dacă ne facem treaba bine au ba. Când scriu acest text am 35 de ani, sunt jurnalist de investigație și am doi copii. Cel de șase ani merge la școală. Cea mică nu a intrat încă în sistemul de învățământ. Spre rușinea mea, este al patrulea an consecutiv când nu am curaj să mă opun majorității părinților care strâng bani și îi oferă învățătoarei. O fac clar din comoditate. Și cred că o doză destul de mare e lașitate. Și pentru că mi-am pierdut mult din atitudinea de donquijotism care mă caracteriza cândva. Altă explicație nu am. Și ca să fiu corectă: învățătoarea copilului meu nu a cerut nimic.

Citește și Cum să iei șpagă ca un bou, în România

Culmea e că, în cea mai mare parte, cadrele didactice nu cer. Părinții se organizează și oferă. Și aici apare urâtul cel mare: habar nu au să ofere. Fac liste cu cei care au cotizat pentru banii din plic, îi ceartă pe mail pe cei care nu au cotizat și fac posibil ca destinatarul să afle care sunt părinții nesubordonați comitetului. Într-un exces de zel de neînțeles, există părinți care după ce dau bani pentru plicul-cadou, mai vin și cu un cadou personal. Ca să fie siguri că sunt ținuți minte.

Și dacă o vreme copiii nu știu ce se întâmplă cu banii părinților, de la o vârstă încolo (undeva în jur de nouă, zece ani) vor afla. La început nu vor înțelege mecanismul. Pentru ca apoi, într-un timp relativ scurt, să îl asimileze. Și uite așa nu vom ajunge niciodată să primim scrisori prin care să fim rugați să nu dăm bani pentru cadourile profesorilor. De altele care derivă din acest prost obicei, nu mai vorbim aici.

Poate v-ați întrebat, cum se dau banii în plic, drept cadou? Metodele nu diferă foarte mult de la o școală la alta. Diferă cu siguranță sumele oferite și atitudinea celui care primește. Până în momentul de față nu am cunoscut nici măcar un singur cadru didactic care să fi refuzat plicul cu bani primit cadou de Crăciun. Asta nu înseamnă că nu există astfel de persoane. O explicație ca la carte despre cum se oferă banii în plic și despre atitudinea educatorului față de cei care se semnează pe listă că au contribuit mi-a dat Antoaneta Nanău, mamă a trei copii:

„La noi la grădiniță se strâng o sută de lei de copil pentru cele două educatoare, de două ori pe an: la Crăciun și înainte de vacanța de vară. Li se dă o felicitare plină cu bani, semnată de copiii care au cotizat. Mi se pare de un penibil infinit pentru toată lumea. Eu nu dau bani niciodată și părinții nu prea mă plac din cauza asta, dar nu sunt singura din grupă care nu dă. Niciodată, dar niciodată, în anii ăștia nu mi s-a părut că educatoarele s-ar purta diferit cu mine sau cu copiii. E drept că de Crăciun le fac cadou câte o carte sau un ruj sau ciocolată specială. Și o fac cu tot dragul. dar în afară de asta și de mărțișor și flori primăvara nu dau nimic doamnelor."

Citește și Cum este să lucrezi de Crăciun și de Revelion în România

Reacțiile părinților față de aceste donații oarecum obligatorii sunt diferite. Anumiți părinți (cum e și cazul meu) se resemnează și cotizează fără să se mai gândească că ar putea face altceva. Raisa Meciu, mamă a doi copii, mi-a zis: „Prima dată când am aflat că trebuie să dau bani pentru a i se oferi educatoarei, am rămas cu gura căscată. Nu înțelegeam: cum adică să dai bani în plic? Cu timpul am aflat că este o practică uzuală, că în anii trecuți au existat varii discuții despre cadourile primite care nu erau dintre cele mai inspirate etc. Nu am avut niciodată curaj și energie să procedez altfel: să nu cotizez și să cumpăr un cadou simbolic."

Cred că grupul părinților care nu cotizează pentru plicurile oferite cadrelor didactice este cel mai sănătos. Oamenii nu vor să dea nu pentru că ar fi meschini. Pur și simplu au anumite principii și destulă energie cât să nu le dea la o parte din comoditate ori lașitate. Și chiar dacă presiunea din partea celorlalți părinți este mare, contează prea puțin atunci când tu ca părinte știi că vrei să oferi copilului tău o altfel de educație.

Cecilia Ciubotariu, mama unei fetițe de grădiniță, mi-a povestit că în perioada aceasta a primit nenumărate mail-uri de la părinții care se ocupă cu organizarea serbării și cu strângerea banilor pentru educatoare. Mail-uri din care îți dai seama că unii părinți au o problemă de logică și de simț al realității, că totul este dus către un extrem gratuit, că deși nimeni nu cere, aproape toți părinții se agită, că există un fel de orbul găinii și nimeni nu se mai bucură de nimic până nu se strânge suma de bani, că se consumă multă energie pe nimicuri. Și cel mai trist, că se pierde esențialul din vedere: nu putem reduce totul la bani. Mai ales când este vorba de copii. Uite două exemple din mail-urile primite de Cecilia, ca să nu spui că mă roade invidia gratuit:

Deci, socotind banii de prăjituri (20), cu banii de moș (10), cu banii de foto (20) și cu banii de cadou pentru copii (50), ajungem la următoarea concluzie: din 150 RON pentru serbare 100 sunt deja cheltuiți și ar mai rămâne 50 RON pentru cadourile doamnelor. Având în vedere că anul acesta suntem doar 18 și nu 24 câți eram în anii trecuți, banii pentru cadourile doamnelor sunt total insuficienți. Rugămintea mea este să suplimentăm bugetul la 200 RON, cei care putem, astfel încât să putem mulțumi și personalului grădiniței așa cum ar trebui. Având în vedere că este ultima serbare de Crăciun a copiilor noștri la grădiniță, și toată lumea se străduiește să fie un moment memorabil pentru copii, haideți să fim alături de ei și să ne bucurăm cu toții de acest moment unic. Vă mulțumesc!"

Apogeul l-a atins un alt tătic, care a dus totul la extrem:

Totuși trebuie să ne amintim că salariile educatorilor și personalului grădiniței (care îi ajută pe copiii noștri) sunt foarte mici și acest bonus oferit face parte din coplata pe care trebuie să o plătim ca să meargă ceva bine în țara asta... Asta dacă avem respect pentru persoanele care au grijă de copiii noștri. Dacă nu considerăm necesar să acordăm un bonus acestor persoane care au grijă de micuți câteodată și 8 ore pe zi, atunci înseamnă că nu avem respect pentru copiii noștri. Sunt convins că în urma explicațiilor mele ați înțeles cum stă treaba cu coplata asta, așa că propun să vă mobilizați. Bănuiesc că suma nu este foarte mare. Așa că nu trebuie să lăsăm nicio pată să rămână pe obrazul nostru."

Cecilia a ales să mânjească iremediabil obrazul fiicei sale și nu a cotizat nicicum.

Culmea e că majoritatea părinților privesc foarte degajat faptul că dau bani în plic unui cadru didactic. Aiuritor este că nu există un scop anume și o finalitate când se oferă acel plic. Teoretic – plicul este oferit pentru a-l bucura pe cel de la catedră; practic: există niște așteptări nerostite din moment ce se fac acele liste cu cei care au cotizat.

Gabriela Marin, mamă a doi copii, mi-a zis fără niciun fel de substrat: „Tot ce înseamnă perioada sărbătorilor este o totală neînțelegere. Există așteptări nefondate și de-o parte și de alta. Se face tam-tam pe o chestiune care ar trebui să fie naturală. Important este cum se oferă și ce se oferă. Și ca cel care primește să știe să primească."

Am întrebat Inspectoratul Școlar al Municipiului București (ISMB) dacă a primit sesizări legate de strângerea banilor de la copii în perioada asta, dacă au fost în control la instituțiile de învățământ și ce se mai întâmplă în general cu părinții care se plâng că nu vor să mai dea bani la școli. Răspunsul a venit tern: „Vă comunicăm că informațiile privind sesizările/controalele și măsurile luate de către ISMB în legătură cu strângerea de bani de la părinții elevilor nu au caracter public. Totodată, ISMB a transmis o adresă, la începutul anului școlar, conform căreia directorul unității de învățământ și cadrele didactice nu au permisiunea de a cere bani pentru activitățile educative."

Cât despre celebrul caz al învățătoarei Dana Blându, care îi certa pe profesori că au dat prea puțin, ISMB spune: „Dosarul de cercetare nu a fost finalizat de către autoritățile abilitate."

Faptul că părinții sunt atât de neajutorați și neștiutori si parcă prea aruncați în gura lupului este de notorietate. Așa că a apărut Federația Națională a Asociațiilor de Părinți – Învățământ Preuniversitar. Care are și un președinte – Mihaela Gună -, cu o viziune proprie despre ce înseamnă cadourile oferite cadrelor didactice în această perioadă:

„Nu am primit niciun fel de reclamație în sensul ăsta în perioada asta. Și nu cred că este o mare nenorocire dacă un învățător primește un aranjament de Crăciun pentru sărbători. Cred că deja împingem lucrurile la extrem și nu este un lucru bun. În cazul în care primim o reclamație care se abate unor norme de etică, atunci și noi vom transmite către inspectorate (depinde din ce zonă vine) ori către Ministerul Educației pentru analiză și cercetare. Așa cum am făcut cu alte ocazii. Atâta timp cât nu este pretins de niciun cadru didactic, consider că este normal ca orice părinte să aducă un cadou simbolic de Moș Crăciun."

Ministerul Educației nu a răspuns la întrebările adresate. Bănuiesc că angajații sunt foarte ocupați cu pregătirile pentru Crăciun, care durează de aproape trei săptămâni.

Mai citește despre șpagă:
Ca să ajungi medic trebuie să dai mai multă șpagă ca pacienții
Stenograma bate filmul
Fost comisar al Gărzii Financiare: În România se fură anual milioane de euro cu sprijinul politicienilor