Fata mea pe LSD

Peggy Vice e o bicicletă veselă, de rasă verde, trecută prin multe operaţii estetice şi una de schimbare de sex – înainte avea numele unui cal magic, mi se pare. În orice caz, e total hipsterdelica şi îşi îmbrăţişează prezentul strălucitor. Azi, pe 19 aprilie, este Bicycle Day, adică se împlinesc 69 de ani de când Albert Hofmann a avut primul acid trip din istorie, petrecut în timpul unei minunate şi stranii plimbări cu bicicleta. Cel mai popular brand de LSD a devenit bicicleta de 250 µg – o sugativă celebratoare ce ilustrează faimoasa promenadă. Peggy s-a făcut frumoasă azi şi a ieşit prin oraş să sărbătorească.

Peggy se trezeşte cu un duş matinal, pune sub pedală jumătate de timbru şi îşi verifică apoi mailul. E tare bucuroasă când vede că a primit o felicitare virtuală de la prietenii ei, care o invită în parc să petreacă. E-card-ul are ataşat şi un clip muzical cu dedicaţie. Sărbătorita dansează prin casă isteric, aproape că îşi rupe o spiţă, şi iese imediat ce se termină piesa, în fugă, spre oraş. Ho!

Peggy are nevoie de un quick medical check, să ştie că poate să petreacă grav astăzi. Peggy apelează la nea' Gelu, doctorul ei de familie şi fostul iubit al unei surori de-ale sale. Să ştiţi că domnişoara VICE face parte dintr-o familie care odinioară era foarte numeroasă. Păcat că în zilele noastre nu mai e aşa. Se poate chiar spune că familia ei e pe cale de extincţie. Ăsta e un motiv în plus pentru care Gelu o primeşte cu mare căldură la clinica lui ultra-dotată şi frumos decorată – cu o bicicletă mică şi extrem de avant-gardist colorată pe acoperiş, de zici că e scoasă dintr-o expoziţie de la MNAC. Gelu are grijă de Peggy cum numai el știe, iar după ce termină, Peggy pleacă revitalizată spre parc.

Dacă sunteţi o bicicletă în dureri, Gelu este omul la care trebuie să apelați. Cabinetul său e pe Brăilița, la numărul 52. E un miracle worker!

Pe drum se opreşte într-un cimitir de biciclete, unde găseşte rămăşiţele unuia dintre fraţii săi. Varsă o lacrimă, dar nu se lasă cu adevărat deprimată. Contemplează moartea, dar se înveseleşte uşor când îşi aminteşte un citat din Alan Watts:"Aşa cum bălegarul fertilizează plantele, şi contemplarea morţii şi acceptarea ei sunt foarte generative în a crea viaţă". A ales ca în loc de flori să lase baloane pe morminte, iar când pleacă vede doi copii care se joacă în stradă şi se bucură mai intens acum de frumuseţea vieţii tinere.

Sărbătorita ajunge în sfârşit în parc şi se întâlneşte cu amicii ei. Aceştia o aşteptau cu un tort de ciocolată, cadouri şi multă voie bună. Peggy îşi pune o dorinţă secretă şi suflă în lumânări. Mai târziu, ea mărturiseşte că de fapt nu s-a gândit la nici o dorinţă şi că nu crede în superstiţii. Ce a făcut a fost doar de dragul celorlalți.

Peggy e abordată de o fată incredibil de frumoasă, exact pe gustul ei - cu cerneală pe ea în forma moleculei de trip. Inima îi bate din ce în ce mai tare şi devine fermecată de zâmbetul fetei. Conversaţia se termină în “Vrei cumva nişte bicicletuțe?”, şi Peggy îşi dă seama că, de fapt, tipa e doar unul din miile de comercianţi ieşiţi în ziua asta să participe la sărbătoare, precum ies ţiganii la mărţişor. Pe LSD un moment este ca o eternitate, şi Peggy are astfel timp să se piardă în zâmbetul fetei. Când a înţeles ce se petrece cu adevărat, biata bicicletă a fost devastată. Peggy se refugiază cu inima ruptă în Control să îşi bea amarul şi să bocească puţin. La final d-abia mai vedea să urce scările.

La after-party Peggy devine complet bicicletă pe bicicletă după ce se hotărăşte să ia un timbru întreg, ca să uite de necazurile lumeşti şi să prindă un răsărit pe cinste cu cauciucurile sparte la maximum.