Dubioşenii de la garage sale-ul Gazetei Reforma

Dacă nu ştii ce-i ăla un târg de vechituri decât din filmele americane, e ok. Şi eu am aflat destul de târziu că prin cartierele mărginaşe ale Capitalei se strâng pensionarii care vor să facă un ban, anticarii care vor să scape de surplus şi samsarii de etnii incerte care-ţi vând adidaşi Mike, proaspăt furaţi dintr-un camion de lângă Dragonul Roşu. Când am auzit că cei de la Revista Reforma îşi fac şi ei propria variantă a unui târg de vechituri în centrul oraşului a trebuit să văd ce dubioşenii au de vânzare cei din comunitatea antimainstream.

1. CARPETĂ „BĂIATUL PESCARULUI MOLESTEAZĂ UN SOMN”

Un fel de soră franceză a Răpirii din Serai, această carpetă sau cârpă brodată ar merge perfect la bordul bacului care te duce din Tulcea la Sulina sau ca şorţul unui bucătar slinos care încinge peşte pe plita unei cherhanale. Copilul care a prins cumva peştele se masează cu el de şold, în timp ce se pregăteşte să sară cu saboţii direct pe minibarca sa şi să ducă dihania în temniţa lui sexuală de sub morişca aia suspectă din orizont, unde o  să-şi facă felul cu el.

2. PUŞCULIŢĂ-OGLINDĂ

Unii zic că banii n-aduc fericirea, dar oamenii ăia sunt de obicei ca ăia din Vamă care se plâng că n-au cu ce şi-ţi cerşesc constant ţigări, alcool şi demnitate în spiritul „bunei înţelegeri dintre oameni”, deşi ei evident nu te-ar ajuta pe tine nici cu o flegmă, dacă poziţiile ar fi inversate. Cumva puşculiţa asta imensă, pe care se suprapun ochii morţi ai animalului cu reflexia deformată a chipului tău te face să gândeşti la asta şi să te bucuri în sinea ta că eşti un zgârcit şi o jigodie în ochii porcilor care vor să te sugă de bani pe degeaba.

3. GHETE METALIST

Deşi erau mai mulţi oameni care vindeau discuri între care am dibuit şi ceva rock, ghetele astea au fost cel mai metal lucru de la Garage Sale. La un moment dat am împrumutat şi eu de la un prieten nişte ghete de genul, luate de la Ozfest. E foarte mişto sentimentul când le porţi, creşti vreo cinci centimetri şi simţi c-ai putea să spulberi orice maidanez ar atenta la integritatea gambelor tale dintr-o singură mişcare. Deşi după toţi anii ăştia n-o să înţeleg niciodată gagicile care le poartă vara, pe caniculă, că n-avem cu toţii fetişuri cu picioare împuţite.

4. ŢÂŢIERĂ ROŞIE

Ei bine, uite ceva care respectă legea sacră a târgurilor de vechituri bucureştene: nimic nu se aruncă, totul se reciclează. Chiar şi lenjeria intimă. De multă vreme aş vrea să întreb o ecologistă ferventă până la absurd, dacă tot vorbeşte despre refolosirea pungilor, a hârtiei şi a metalului, de ce nu-şi cumpără hainele  doar de la second hand? Industria textilă este lider în producţia de materiale sintetice în lume, aşa că logic ar fi să le distrugi afacerea refuzând să cumperi hainele lor, nu? Apropo, hainele alea din magazine pe care scrie 100% bumbac, nu sunt niciodată doar din asta, pentru c-ar fi fizic imposibil să menţină forma croielii, deci nu merge argumentul că tu iei doar haine biodegradabile.

5. COLECŢIE DE VINILURI „AMERICAN POPULAR SONG”

Ăsta a fost cel mai mişto lucru din tot garage sale-ul. Smithsonian e cel mai cunoscut muzeu şi institut de cercetare din SUA şi dacă ei spun c-au strâns şase decenii de muzică în pacheţelul ăsta mic, eu îi cred pe cuvânt. Din păcate am fost din nou reținut de faptul că nu aș putea să-mi cumpăr impulsiv un pick-up, doar pentru că e mișto să asculți muzică la el.

6. EXTENSII DE GENE

N-am mai văzut d-astea de prin şcoala generală, de când minorele cărora nu le ieşiseră încă sânii îşi cumpărau mizerii de genul, pentru că verişoarele lor nu le învăţaseră încă despre bureţei. Mereu şi le puneau niţel strâmb şi aveau ochii umezi de parcă tocmai le spuseseră părinţii c-au fost adoptate, pentru că pseudoplasticul ăla din care-s făcute nu se pupa bine cu carnea ochiului. Totuşi mi s-a părut drăguţe, pentru că existenţa lor sugerează că măcar o femeie în istorie şi-a pus problema: „Nu mă iubeşte, pentru că n-am genele destul de lungi şi voluminoase.”

7. CHIPIU DE SECURIST

Nu mi se pare o vechitură veritabilă, pentru că are o stemă destul de kitschoasă, dar dacă o scoţi, eu zic că ai obţinut  lejer un chipiu de miliţian sovietic sau de conductor CFR. Cred că ultima utilizare e mai practică. Dacă porţi ăsta, o cămaşă albastră şi paltonul pe care l-ai furat de la priveghiul bunicului, o să poţi să scapi lejer de orice control devenind propriu-ţi naş. Dacă mergi cu Personalul (orice Regio pe o distanţă mai mare de 11 ore), să dai şi un litru de pălincă pe gât, ca să ai mirosul specific, altfel „colegii” tăi de la CFR o să fie suspicioși în privinţa ta.

8. JUCĂRIE DE PISICĂ

Ori jucăria asta n-a fost folosită deloc, ori proprietarul a avut o pisică ştirbă autistă care nu prea gusta mizeriile consumeriste cu care stăpânul a încercat să-i câştige afecţiunea. Totuşi îmi place ideea că şoricelul are ochii în X, deci a mierlit-o de atât de mult timp, c-au venit ciorile şi i-au mâncat umoarea. Măcar aşa ştii că pisica n-o să simtă nevoia să-i eviscereze pântecele făcut în Taiwan, ca să-ţi demonstreze ce vânător bun e când i-l arunci în faţă. Da, nu-mi plac pisicile.

Citește și:

Reforma ține Mad Max sub control

Marina Voica a sedus gazetarii

Atelierul muzical Discotecă