Departe de casă

Lorenzo Vidino lucrează la Centrul de Studiu al Securității, în Zurich, Elveția. Am însoțit textul lui cu imagini din arhiva fotografului Robert King,care și-a petrecut anii '90 ferindu-se de gloanțe și rachete în Cecenia. Fiind unul dintre puținii fotografi occidentali care au fost în regiune în vremea aceea, am folosit fotografiile lui pentru a ilustra cât de diferită pare situația din Cecenia față de teroarea stârnită de frații Tsarnaev și răspândită de rețelele sociale.

Un luptător cecen aruncă o grenadă într-un camion armat. În luna august a anului 1996, rebelii ceceni au reușit cu succes să scoată armata rusă din capitala cecenă, după care au pierdut-o din nou în favoarea forțelor ruse în 2000.  Fotografie de Robert King.

Frații Tsarnaev sunt primii ceceni implicați în atacuri jihadiste pe teritoriul Statelor Unite. Dar cu cât aflăm mai multe despre Dzhokar și Tamerlan, cu atât mai neclare devin motivele lor. De ce ar fi vrut acești doi tineri integrați cu succes în societate să ucidă fără discriminare cetățenii țării care i-a primit cu brațele deschise? Ce i-a făcut America Ceceniei? Oare groaza la care am asistat în Boston e începutul unui nou curent înspăimântător – un amalgam de terorism străin și domestic într-un talmeș balmeș de ură confuză și nemotivată?

Dacă tot o să căutăm informații despre frații Tsarnaev și despre motivațiile lor timp de luni de zile – dacă nu ani – n-ar fi rău să începem investigația cu rădăcinile lor din Cecenia și istoria acestei țări.

La începutul secolului 19, Cecenia a rezistat încercărilor Rusiei de a le ocupa mica țară muntoasă, situată la aproape 1 600 de kilometri de sudul Moscovei. Luptele s-au intensificat atunci când regiunea a fost asimilată de Uniunea Sovietică. Pentru a înăbuși revoltele din 1950, Stalin a relocat cu forța întreaga populație cecenă în regiuni ale Asiei Centrale, repopulând munții cu etnici ruși. Aproximativ 200 000 de oameni, o treime din populația cecenă, și-au pierdut viața pe parcursul acestui proces, numit Operațiunea Lentilă.

O familie la plimbare după-amiaza, printre ruine și apartamentele de bloc incendiate în timpul luptelor între forțele ruse și rebelii ceceni. Fotografie de Robert King.

Deși Islamul rămâne o parte importantă a identității cecene, religia n-a jucat un rol important în conflictul naționalist până de curând. La mijlocul anilor '90, după căderea Uniunii Sovietice, cecenii au încercat din nou să-și câștige independența. Luptători voluntari, preoți și ONG-uri dedicate Wahhabismului (o versiune a islamului ultraconservator) s-au adunat în regiune ca să lupte împotriva Rusiei și să le bage în cap cecenilor vederile lor radicale. Un administrator cecen a explicat în acea perioadă: „Wahhabiții mergeau la piață și plăteau cu dolari. Nu exista nicio putere la conducere, era haos, iar influența lor era foarte puternică. Săracii ceceni deja suferiseră prea mult, iar tinerii nu puteau gândi clar. Erau gata să accepte orice fel de idei.”

În ultimii 20 ani, militanții ceceni au păstrat un nivel scăzut de insurgență împotriva autorităților ruse și instituții islamice moderate. În 2004, militanții au invadat o școală din Beslan, un oraș din Osetia de nord și au ucis fără milă peste 300 de școlari și părinți. În incidente separate, femei cecene echipate cu bombe, numite „văduve negre”, s-au aruncat în aer în avioane rusești, într-un teatru din Moscova, în aeroport și la metrou.

Un tânăr aurolac lângă un zid găurit de gloanțe din Groznâi, 1997. Fotografie de Robert King.

Majoritatea cecenilor nu sunt de acord cu aceste violențe și cu interpretarea radicală a Islamului care le încurajează. Sunt naționaliști care vor doar independența Ceceniei, iar majoritatea nu au nicio animozitate față de Statele Unite, o țară care a criticat în repetate rânduri tacticile Rusiei în Caucaz și a oferit azil liderilor rezistenței cecene.

Totuși, din motive politice, e avantajos pentru Rusia să-i caracterizeze pe luptătorii ceceni drept teroriști cu legături cu al Qaeda. Această analiză incorectă e motivată de dorința Moscovei de a câștiga simpatia comunității internaționale și de a zdrobi rezistența cecenă. Dar legături între militanții ceceni și diverse grupări al Qaeda există cu siguranță. Jihadiști din toată lumea au luptat în Cecenia. Iar cecenii au luptat alături de jihadiști în Afganistan, Pakistan, Irak și, de curând, în Siria.

Dar sunt aceste dinamici religioase și politice responsabile pentru radicalizarea fraților Tsarnaev? Videoclipurile postate pe Facebook-ul lui Tamerlan și pe paginile lui de YouTube indică un interes clar pentru ideologia salafistă și jihadistă. Dar nu se găsesc filmări cu luptele cecene. Părea mai mult interesat de activitățile extremiste din Afganistan și de discursurile lui Feiz Mohammed, un preot radical vorbitor de limba engleză popular printre salafiții din Occident. E posibil ca amintirile indirecte ale conflictului din Cecenia să-i fi influențat pe frații Tsarnaev indirect, dar rămâne totuși o regiune pe care abia o cunosc.

Un grup de cetățeni ceceni adunați în jurul unei rachete neexplodate trimisă în satul lor de forțele ruse, 1999. Fotografie de Robert King.

După atacurile de la Boston, președintele cecen Ramzan Kadyrov a declarat: „Orice încercare de a face o conexiune între Cecenia și frații Tsarnaev, dacă ei sunt vinovați, e în zadar. Au crescut în Statele Unite. Atitudinile și credințele li s-au format acolo. Rădăcina răului trebuie căutată în America.” La fel ca în cazul majorității politicienilor, declarația ar trebui privită cu prudență, dar totuși dovezile arată tot mai mult că radicalizarea celor doi frați s-a întâmplat cu ajutorul internetului.

Înainte să descopere că frații Tsarnaev erau în spatele atacurilor, mulți comentatori au întrebat dacă vinovații erau „domestici” (de aripă dreaptă sau parte dintr-o miliție) sau „străini” (jihadiști). Analiza are lipsuri mari și se referă la problema jihadistă care s-a răspândit în State în ultimii ani. Unii dintre acești tineri americani sunt foarte religioși și se potrivesc la fix în stereotipuri confortabile ale musulmanilor fundamentaliști. Alții au o existență hibrid – sunt dedicați ideologiei jihadiste, dar fumează iarbă, poartă haine la modă, ies în oraș și ascultă rap.

Cu cât aflăm mai multe, cu atât mai confuz devine totul. În 2012, Tamerlan a călătorit până în Dagestan, lângă Cecenia, se presupune că pentru o întâlnire cu jihadiștii locali. Se pare că nu a reușit să se întâlnească cu ei. Dar a atras atenția serviciului rus de informații, care a anunțat FBI-ul. După ce i-au luat interviu, agenții au hotărât să nu-l monitorizeze. Decizia a fost, evident, fatală.

După evenimentele din Boston, nimic n-ar putea fi mai neproductiv decât stigmatizarea comunității musulmane din America, care e la fel de îngrozită de atacuri ca toți ceilalți cetățeni și care ar putea ajuta la prevenirea unor noi atacuri. În plus, problema n-ar trebui exagerată sau politizată, dar ambele lucruri sunt pe cale să se întâmple.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citeşte şi:

Cum au picat telefoanele în Boston după atentate

Ce spun martorii oculari de la maratonul din Boston

Cele mai jenante tentative de a atrage trafic cu dezastrul de la Maratonul din Boston