Publicitate
Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
Chestii

E periculos să ți-i faci dușmani pe adepții teoriei conspirațiilor

E greu să găsești un adept al teoriei conspirațiilor fericit.

de Alex Miller
03 Mai 2013, 8:29am

Foto de Suki Dhanda

În New York era o zi senină atunci când adeptul britanic numărul unu al teoriilor conspirației a făcut un anunț șocant. Times Square bâzâia în spatele lui Charlie Veitch în timp ce acesta stătea în fața camerei și făcea o afirmație atât de irațională, de supărătoare, de insultătoare, de ignorantă și malefică, încât i-a schimbat viața. Ca să parafrazez, a spus: Nu cred că guvernul american a aruncat în aer clădirea World Trade Center. A încărcat videoclipul pe contul lui de YouTube și de acolo lucrurile au luat-o complet razna. Vedeți voi, lumea conspiraționiștilor, în care Charlie juca un rol important, nu suportă ca cineva să-i conteste adevărurile în care crede. Revelația lui Charlie i-a rănit adânc. Campionul lor avea să devină cel mai urât paria.

.............

Teoriile conspirațiilor mă deprimă nasol de tot. La câteva ore după ce au explodat bombele din Boston, Buzzfeed a publicat o postare numită „Cele mai demente 24 de teorii ale conspirației legate de bombardamentele de la maratonul din Boston” (între timp, au dat-o jos). Conspirațiile sunt intersecția unde se întâlnesc liberalul și hipiotul și în ziua de azi, nu există eveniment care să nu fie înconjurat de fanteziile paranoice ale lor. Dar nu prostia e cea mai nasoală chestie în ce-i privește, ci nivelul de credibilitate la care au ajuns în ultimul deceniu.

În 2012, filantropul Leverhulme Trust a oferit o bursă pentru investigarea academică a conspirațiilor. „Teoriile conspirațiilor,” spunea anunțul, „au fost mult prea puțin cercetate. Deși primesc atenție obsesivă din partea publicului, au fost ignorate de universitari.” E adevărat. Încurajate de internet, alimentate de criza globală, preluare în cultura populară (vezi Dan Brown și The Matrix), conspirațiile au cunoscut o creștere incredibilă în ultimii zece ani. Se poate spune chiar că teoria conspirațiilor a devenit principala filosofie din era internetului. Evident, Trustul Leverhulme – cu conexiunile cu multinaționala Unilever – și bursa lui, au inspirat mai multă paranoia decât discernământ academic.

Ceva mai devreme anul acesta, agenția de sondaje Public Policy Polling a demarat un sondaj cu privire la încrederea publicului în cele mai populare teorii ale conspirației. Rezultatele sunt destul de înnebunitoare cât să-i facă pe raționaliști să urce într-un turn cu mitraliera și să înceapă să tragă la întâmplare. Se pare că 13% dintre respondenți suspectează că Barack Obama e Anticristul, 37% din americani cred că încălzirea globală e o farsă și 28% dintre idioți cred într-o conspirație globală sinistră gen Noua Ordine a Lumii. Mi s-a spus că ar trebui să mă consoleze faptul că doar 4 procente din populație cred în reptilieni, dar iată cum văd eu situația: PATRU PROCENTE DIN POPULAȚIA CU DREPT LA VOT CREDE ÎN REPTILIENI.

...........

Cu ani de zile înainte de rebeliunea din Times Square, Charlie Veitch era un bărbat pierdut și pasionat, disperat să găsească o ideologie destul de radicală pentru a explica lumea de după evenimentele din 9/11. Timp de un deceniu și-a căutat liniștea în armată, în oraș și n-a găsit nimic. Apoi, într-o zi, pur și simplu a deschis calculatorul și s-a aruncat în gaura de iepure.

L-am cunoscut pe Charlie cu șase luni înainte să abandoneze teoria conspirației. Îl știam ca protestatar absurd, anarhist autoproclamat și tip drăguț care purta pantaloni penibili cu buzunare din alea care atârnă în exterior. Credea cu tărie în conspirația 9/11. Când ne-am cunoscut, Charlie lupta în războiul împotriva guvernului care înșela populația, iar videoclipurile lui anti-sistem erau urmărite de peste 50 000 de oameni. Dar în iunie 2011, a călătorit spre America cu BBC-ul. Trebuiau să filmeze Călătoria Conspirației 9/11, un documentar care punea conspiraționiștii față în față cu dovezi care susțineau explicația oficială a căderii Turnurilor Gemene. Ceva a făcut clic înăuntrul lui și Veitch a renunțat la dogma conspiratorie care îl definise până atunci. Când s-a întors acasă, vestea i-a șocat pe restul conspiraționiștilor.

Charlie a fost declarat dezertor. Dacă cauți pe Google „Charlie Veitch trădător”, găsești cam 38 000 de rezultate. În funcție de linkul pe care apeși, afli fie că e nebun, o unealtă a guvernului, un satanist, violator, corupt sau victimă a șantajului. Găsești videoclipuri în care are semnul dolarului în pupile sau fața lipită de corpul lui Gary Glitter. Unul dintre vechii eroi ai lui Charlie, Alex Jones – tipul care a luat-o razna la Piers Morgan și există într-un spațiu undeva între Glenn Beck și Charlie Sheen – a declarat că Veitch are „ochi de psihopat”. Pentru mii de conspiraționiști e acum evident că Charlie Veitch însuși e dovada că malefica Nouă Ordine Mondială există.

La o lună după ce a încărcat pe YouTube videoclipul filmat în Times Square, intitulat „Nu sunt atașat emoțional de teoriile despre 9/11 – Adevărul e cel mai important”, poliția din Manchester a arestat un bărbat care îi trimisese lui Charlie amenințări cu moartea.

..............

Într-o zi înnorată, m-am întâlnit cu Charlie într-un restaurant din Cambridge, să bem o bere și să discutăm despre remarcabila lui transformare într-un bau-bau al adepților teoriilor conspirației. E un tip plin de energie pozitivă, dar părea epuizat de toată ura din jurul lui. Așa că i-am făcut cinste cu o friptură. „Cel mai nasol abuz,” a oftat activistul cu un accent scoțian-brazilian, „a fost chiar de ziua mea. Site-ul mi-a fost hackuit și cineva a trimis un mail la 15 000 de persoane, spunându-le că sunt pedofil.”

Charlie în 2011. Fotografie de Henry Langston.

Reacția lui Charlie de respingere a Mișcării Adevărului despre 9/11 nu a fost prima lui revelație dramatică. În 2006, reprezenta tot ce urăște el în momentul de față: un băiat de la oraș înscris la academia militară din Sandhurst, pregătit să plece la război în Orientul Mijlociu.

Am crescut într-un mediu conservator de dreapta,” mi-a spus în timp ce ne mâncam fripturile. „Nu citeam decât Daily Mail și Daily Telegraph, deci n-aveam deloc idei proprii. Luam de bun tot ce citeam.” Pe 11 septembrie 2001, Charlie s-a uitat la știri împreună cu niște israeliți. „Toți erau întărâtați: Acum toată lumea o să știe cum ne simțim noi în fiecare zi!”

Când a văzut turnurile năruindu-se, ceva a făcut clic înăuntrul lui. Charlie și-a abandonat cariera în finanțe și a făcut ce a crezut că e de datoria lui: s-a înscris în armată, cu gândul de a omorî musulmani și a proteja Marea Britanie. Dar cu o săptămână înainte de absolvire, teama de gloanțe l-a făcut să lase armele și să fugă acasă. A continuat să lucreze în sistem și să facă tone de bani lucrând pentru familia Rothschild.

Totul s-a schimbat în 2006.

Ieșisem într-un club, Fabric,” râde el. „Și mă dusesem la un prieten acasă să fumăm un cui. Mi-a spus: 'Acum că ai creierul maleabil, o să-ți arăt ceva ce o să te lase mască.' Și mi-a arătat Terrorstorm.”

Terrorstorm: O istorie a terorismului sponsorizat de guvern e una dintre pietrele de temelie ale teoriei conspirației moderne. Regizat de Alex Jones, bărbatul care mai târziu l-a numit pe Charlie un psihopat, filmul a fost urmărit onșine de zeci de milioane de oameni. Îmi închipui că mulți dintre ei erau la fel de fumați ca Charlie și le-a căzut falca și lor.

M-a afectat foarte tare. Dintr-o dată, teoria că guvernul ar putea organiza un eveniment precum 9/11 avea foarte mult sens. Și am pus botul imediat, fără să mai stau pe gânduri.”

Din ziua aceea, Charlie era cu ochii căscați la tot ce se petrecea în jur. Era Neo, una dintre puținele minți raționale de pe o planetă de sclavi adormiți care nu vedeau Matrixul. Își petrecea tot timpul stând acasă și documentându-se despre conspirații pe internet. În sfârșit înțelegea de ce nu era satisfăcut de cariera lui. Nu din lipsă de imaginație sau lene își folosise diploma de filosofie ca să obțină un job nesatisfăcător într-o corporație. Era vina lui George Bush! De fapt, orice problemă personală, socială sau globală era din vina sataniștilor care conduceau planeta Pământ.

Dar mergea la job în continuare, până în ziua în care a devenit redundant, în 2009. Atunci a apărut Charlie Veitch varianta 3.0. S-a transformat din soldat în bancher și apoi în activist în doar trei ani.

Și-a cumpărat un aparat foto, și-a făcut un site și a început să-l umple cu polemici politice, iar internetul a reacționat sponsorizându-l. Acum avea un nou job: distrugerea superstructurii economice militarizate a Occidentului. Înarmat cu o piele groasă, un tricou cu Bill Hicks și câteva mici farse, îi pusese gând rău statului polițienist.

Profilul lui a devenit tot mai popular și a început să iasă cu fondatoarea Societății Adevărului despre 9/11, o tânără studentă pe nume Silkie Carlo, de care Charlie era extrem de mândru. Spre deosebire de majoritatea revoluționarilor de canapea, el era încrezător, carismatic și cu simțul umorului. În scurt timp, a câștigat o grămadă de susținători. Eroul lui, Alex Jones, l-a invitat la show-ul lui radio, InfoWars.

Am devenit rapid reprezentantul și răsfățatul lor,” povestește Veitch cu tristețe, „și orgoliul mi se umflase la maxim.”

..............

Bineînțeles, una dintre principalele cauze ale teoriei conspirației e conspirația. Charlie a trăit-o pe pielea lui complotul Fratelui cel Mare în ziua de 28 aprilie, cu o zi înainte de nunta regală. Eram beat într-o cârciumă de lângă biroul unde lucram când am primit un mesaj de la prietena lui Charlie:

URGENT. Charlie a fost arestat astăzi sub pretextul absurd că ar provoca scandaluri și ar tulbura liniștea publică.”

În dimineața aceea, doi polițiști au bătut la ușa lui Charlie, l-au arestat și l-au dus la o secție de poliție.

A fost ridicol. Da, satirele lui Charlie probabil erau enervante, la fel și portavocea lui, dar asta nu justifică un arest. Charlie a petrecut 24 de ore într-o celulă, a ieșit pe cauțiune și a fost exilat din Londra pentru o scurtă perioadă de timp.

Se pare că cele mai paranoice idei ale lui Charlie deveneau realitate. Simțea bocancul orwellian stâlcindu-i fața. După eliberare, Veitch a uploadat un nou videoclip pe site-ul lui: în el, răcnea timp de zece minute, povestind despre cum a fost arestat, despre vinovăția oilor care merg în turmă fără să gândească, despre gardienii din lagărele de concentrare, despre zionism și despre falsificarea morții lui Osama bin Laden, Pakistan, sărăcie, complotul Illuminati de depopulare a planetei și implanturile cu silicon. „Vreau să mai spun un singur lucru elitei,” striga Charlie cu lacrimi în ochi. „Mă puteți omorî, mă puteți împușca și răni, mă puteți tăia în două. Dar n-o să puneți niciodată gheara pe sufletul meu. N-o să vă susțin niciodată mizeriile! Nu voi susține niciodată familia regală! Nu voi susține Noua Ordine Mondială și această distopie în care trăim. Sunt palestinian și voi lupta cu voi până la moarte!”

Asta m-a îngrijorat puțin. Lucrurile pe care le spunea Charlie nu erau surprinzătoare, erau chiar chestii standard de-ale adepților teoriei conspirației. Dar începea să arate a om nebun. Nu voiam ca tipul drăguț pe care îl cunoșteam să-și piardă credința și să se îndepărteze și mai tare de societate, care, cu toate defectele ei – în mintea mea de oaie – se poartă cât de cât decent și sănătos.

..............

În timpul exilului din Londra, Charlie a avut o victorie legală și reușit să ajungă la Curtea Southwark Crown. M-a invitat să merg cu el. Eram acolo pentru procesul lui Muad'Dib, un teorist al conspirației.

Muad'Dib, mi-a explicat Charlie, e pseudonimul din cartea Dune al lui John Hill. Hill e un bătrân cu barbă lungă și albă care locuiește într-un orășel din irlanda. E cunoscut drept creatorul filmului 7/7 Ripple Effect, care învinuiește pentru atacurile cu bombă de la metrou guvernul Marii Britanii.

E un om foarte spiritual, îmi spune Charlie în timp ce intrăm. Mi-a explicat că Muad'Dib fusese închis 150 de zile în închisoare Wandsworth pentru că trimisese copii ale filmului lui juriului într-un proces legat de atacurile cu bombă din 7/7. Deși mi s-a părut o decizie stupidă, am fost de acord că pedeapsa a fost cam dură.

Închiderea gurii lui Muad'Dib era clar semn de conspirație. În fața tribunalului se adunaseră mai multe grupuri de revoluționari suburbani. Unul mai plictisitor ca celălalt. Era clar de ce Charlie ieșea în evidență și reușise să atragă atenția unui om ca Alex Jones. A intrat încrezător în sala de tribunal, făcând glume și dând mâna cu oamenii, în timp ce le arunca polițiștilor vorbe dure. După ce a fost arestat, Veitch a devenit și mai popular în tabăra conspiraționiștilor.

Galeria vizitatorilor era plină de susținători ai lui John Hill. M-am așezat lângă ei, în timp ce Charlie îi făcea să râdă de perucile avocaților. La un moment dat, a alergat afară din sală și s-a întors cu o copie a filmului 7/7 Ripple Effect, rugându-mă să mă uit la el neapărat.

Când intră judecătorul, să nu ne ridicăm în picioare,” a spus cineva. Toată lumea din jurul meu a chicotit și a fost de acord.

Eu cred că o să mă ridic,” i-am șoptit lui Charlie.

A intrat judecătorul. Ne-am ridicat toți.

Înainte de Muad'Dib, mai erau alți doi. Primul era un tip de culoare de douăzeci și ceva de ani despre care Charlie a remarcat că arăta ca Maxi Jazz de la Faithless. Am ascultat trista poveste a decăderii acestui om din pricina abuzului de droguri și sentința dură a judecătorului. „Asta o să-l ajute sigur!” a spus Charlie indignat. Am fost de acord, împreună cu toată galeria, care a scos sunete de indignare.

A fost adus următorul prizonier. Era un tip chel între două vârste, la costum. Charlie s-a aplecat înspre mine: „Pun pariu că nu și-a plătit taxele și impozitele,” mi-a spus printre dinți. „Așa arată.”

Când am adus din nou subiectul în discuție în Cambridge, Charlie n-a mai avut atâta timp la dispoziție pentru Muad'Dib (care a fost găsit nevinovat). „E nebun. Și am aflat că e anti-gay. E genul de nebun care i-ar spânzura.” Dar atunci, la tribunal, atât Charlie, cât și Muad'Dib au fost considerați eroi. Times Square a schimbat chestia asta.

..............

Documentarul BBC 9/11 Conspiracy Road Trip a fost ieftin. Ghidați de un comedian irlandez care n-avea nicio legătură cu America, New York-ul sau Osama bin Laden, Charlie și alți patru adepți ai teoriei conspirației au călătorit pe Coasta de Est, exasperându-i pe experți cu lipsa lor de respect. La un moment dat apare o mamă cătrănită care spune că ultima conversație pe care a avut-o la telefon cu fiul ei n-a fost cu fiul ei, ci cu un robot CIA. Un fel de C3P0 construit cu scopul de a întrista femeile între două vârste.

Dar cumva, din toată mizeria asta, Charlie a avut o revelație. Deși colegii lui își astupau urechile și refuzau să asculte, el a ascultat experții cu calm și și-a reevaluat poziția. După patru zile de filmare, era în Times Square și înregistra videoclipul.

No Emotional Attachment to 9/11 Theories – The Truth is Most Important

Nu poți să nu-i admiri curajul. Cred că știa foarte bine cât de mult țineau conspiraționiștii la părerile lor. În scurt timp, i s-a confirmat. La zece zile după revelația lui, iată ce spune Charlie într-un videoclip deprimant intitulat „Tristețe în urma reacțiilor la schimbarea mea”:

Am pierdut absolut tot. Oamenilor le plăcea ce fac și acum mă urăsc cu toată ființa lor. Am pierdut prieteni. Am pierdut oameni foarte apropiați din cauza asta. N-am avut nimic de câștigat din faptul că m-am răzgândit, am avut numai de pierdut.”

Cine ar fi crezut că un om își poate schimba părerea atât de extrem în doar câteva zile? La numai 19 zile de la renașterea lui, Charlie organiza un curs de Richard Gage, un cunoscut susținător al adevărului în cazul 9/11. N-am putut să nu mă gândesc la ciupercile magice și la israeliții care l-au convins să se înscrie în armată. Sau de iarba și filmele despre conspirații care l-au convins să lupte cu sistemul. Poate, m-am întrebat cu voce tare, e un om foarte ușor influențabil?

Mai degrabă cred că sunt foarte deschis la minte și foarte flexibil.”

Ok, am înțeles. M-am întors la friptura mea, o parte din mine suspectând că o nouă revelație incredibilă îl așteaptă pe Charlie după colț. Ce-o mai fi? Budismul? Teoria Graalului? Ar putea fi orice.

Totuși, omul are resurse interne. A avut de-a face cu ură și amenințări. Cu profile false de Facebook care cereau bani în numele lui. Relația lui cu frumoasa Silkie s-a dus dracului. Nu mai primește sponsorizări pe site. Și totuși, Charlie se simte filosof: „A fost o călătorie. Acum privesc multe dintre teoriile conspirației ca pe un virus; distorsionează lucrurile și te face să vezi lumea printr-o lentilă paranoică. Acum mă aflu într-o poziție interesantă. Sunt puțini oameni care au scăpat de lumea teoriei conspirației și au revenit la realitate. Spală creierele oamenilor și am de gând să-i opresc.” Deci poate că ăsta e Charlie Veitch 4.0 – distrugătorul de teorii ale conspirației.

Dacă așa stau lucrurile, atunci ar trebui să aibă grijă, pentru că a aflat deja că nu prea e ok să ai de-a face cu o grămadă de tocilari anonimi furioși cu modem. Poate e mai bine să nu te implici deloc. E greu să găsești un adept al teoriei conspirațiilor fericit.

Un frumos exemplu al paranoiei crescânde al teoriilor conspirațiilor a fost atitudinea exagerată a comunității față de schimbarea lui Charlie. „Au spus că sunt cu siguranță agent CIA,” râde Charlie, „și că totul a fost planificat acum trei ani, ca să anunț tocmai de aniversarea de zece ani de la 9/11 că incidentul nu a fost provocat de guvern. După asta am primit o grămadă de amenințări cu moartea și toată lumea i-a crezut și mai nebuni decât îi vedeau deja.”

Problema ar trebui dată pe mâna Noii Ordini Mondiale, ei știu că facă o treabă ca lumea.

Urmăriți-l pe Alex pe Twitter: @terriblesoup

Traducere: Oana Maria Zaharia