Nymphette_dark99, de Cristina Nemerovschi

Cristina Nemerovschi este o scriitoare de 33 de ani, care şi-a lansat la finele lunii trecut ce-a de-a patra carte, nymphette_dark99 (Cărțile Arven, Herg Benet). Cărţile ei au un succes enorm la publicul tânăr pentru că sunt pline de de sex, droguri şi violenţă, dar și pentru că personajele sunt adolescenți care vorbesc într-un limbaj colocvial, argotic şi presărat cu romglezismele generaţiei care a crescut cu postul Cartoon Network, când nu era dublat în limba română. Nici nymphette_dark99 nu este o excepţie. În stilul său direct Cristina prezintă povestea unei adolescente goth de 13 ani, activă sexual, crescută într-o familie de încuiaţi, care încearcă să ajungă din Braşov în Bucureşti pentru majoratul iubitului ei, înarmată cu un cutter şi cu mult sarcasm. Am discutat mai multe cu autoarea într-un interviu viitor, dar până atunci citiți un fragment din roman.

A doua oară când mi-am tras-o cu Dev a fost chiar în camera mea.

            Casa era pustie, știam că nesuferita de capră avea să ajungă abia după 11 seara, fiind în oraș la un vernisaj. Era în perioada ei snoabă, în care încerca să folosească tot soiul de experimente artistice pentru a-și mai astâmpăra decepția de a fi o mamă absolut ratată.

            Dev desfăcuse o bere, eu, la fel, și ne pusesem pe ascultat muzică. Intrasem pe Facebook și făcusem mișto împreună cu el de mesajele pe care le primisem peste noapte. Un nene, pe la vreo 60 de ani, dar care folosea, bineînțeles, o poză de când era tânăr – adică de pe la 45 de ani, unde ni se înfățișa cu o șapcă de manelist și cu o mustață total vomitivă – îmi scria comentarii porcoase, sub o poză cu mine în costum de baie, cu o acadea în gură. Chipurile, îi plăceau cele două codițe ale mele, prinse cu fundițe albe. E drept, nu-i ca și cum poza ajunsese acolo din alte motive decât acelea de a excita babalâcii și a face apoi mișto de ei. Dar, chiar și așa, boii ar fi trebuit să se prindă că e o capcană. Să nu pună botul așa ușor. Era totul mult prea pe față. Dar deh, nu se putuseră abține, iar acum primeau exact ceea ce meritau. Dev a răspuns în locul meu la vreo 40-50 de mesaje, promițându-le bieților babalâci înfierbântați partide pedofile de neuitat.

            După aia am coborât și am mai cules de prin frigider toată berea pe care am găsit-o, și am șterpelit și șampania caprei din debara, pe care o ținea pentru Crăciun sau rev. Dev a desfăcut șampania, am combinat-o și cu bere și am aprins și un joint. Am mai vorbit, am mai glumit, el a râs de Andreea, și miezul nopții ne-a găsit goi, îmbrățișați pe covor. Vărsasem pe acolo și șampanie, și bere, iar alcoolul se amestecase cu sperma lui Dev, care se împrăștiase tot pe covor. Râdeam de muream când am auzit cheia în broască, urmată de țăcănitul tocurilor cui ale caprei, întoarsă ca Cenușăreasa, atunci când orologiul bătuse miezul nopții. Ei nu-i bătuse niciun orologiu, probabil doar îi sunase mobilul și se gândise că ar face bine să fie acasă, să nu lase copiii toată noaptea nesupravegheați. În treacăt fie spus, n-aveam nici cea mai vagă idee pe unde alesese s-o ardă Tedy în noaptea aia. Oricum, undeva departe de casă.

            ―    Victoria, are you awake? I’m coming up!, a zbierat vaca, de jos.

            Mda, era în faza de engleză. Faza care o făcea să-și amintească de ziua în care Tedy i-a spus „mamă”.

            Dev a început să hohotească ca disperatul. Veselia lui se amplifica destul de mult de la iarbă. La mine nu avea întotdeauna efectul ăsta. Iarba mă trecuse, în timp, prin toate stările posibile: depresie, tristețe, revoltă, violență, veselie, atac de panică, paranoia, delir, somnambulism. Acum era doar o ușoară apatie.

            ―    Taci, mă, nu mai râde, că vine încoace, i-am zis lui Dev, și Dev într-adevăr s-a oprit.

            Dar era prea târziu. Auzise pesemne o voce de băiat venind de sus, din camera mea, și s-a gândit că este Tedy, cel mai probabil.

            ―    What are you doing here, kids, it’stime for bed…, a zis ea, în timp ce deschidea ușa și intra.

            Dev tocmai se pregătea de o nouă rundă de sex, prin urmare era echipat corespunzător, așa cum stătea, complet gol, pe covorul de lângă patul meu, terminând șampania pe care o băuse direct din sticlă. Eu, la rândul meu, eram goală, așa că mama a avut nefericirea de a-mi vedea și cele mai recente două tatuaje, precum și piercing-ul din buric.

            ―    But what is this, who is happening…., a comentat ea, cu un glas pierdut.

            ―   “What is happening”, nu „who”. „Who” îl folosești când e vorba de persoane, i-am răspuns, întinzându-mă peste corpul gol al lui Dev ca să iau bricheta și să-mi aprind o țigară.

            ―    Victoria, shut up!, a urlat ea, iar cerceii i-au zăngănit caraghios, de-o parte și de alta a capului ei cu alură ușor cabalină.

            Pe Dev l-a amuzat zăngănitul ăsta, sau poate doar faza în sine, și a izbucnit din nou într-un râs nestăvilit.

            ―    Nu știu ce este de râs, tinere domn. Și nu înțeleg ce cauți în camera fiicei mele, atunci când părinții ei nu sunt acasă! Mai ales în… în ipostaza asta necuviincioasă! Unde îți sunt hainele?

            Dev continua să râdă. Ca să nu izbucnesc și eu în râs și să o jignesc și mai rău, am preferat să glumesc:

            ―    Ai fi fost mai mulțumită dacă am fi făcut sex îmbrăcați?

            ―    This is… this is… I lack the word… this is revoltător!, a spus ea, căutându-și cuvintele, nervoasă.

            ―    Outrageous. Ăsta e cuvântul. Se potrivește aici. Sau, dacă vrei să-l faci mai expresiv, poți să zici “This is fuckin’ outrageous”, am ajutat-o, politicoasă.

            Remarca mea i-a produs lui Dev o nouă explozie de râs. Eram mândră de el, că nu sărise imediat să se îmbrace, la vederea ei. Îmi plăcea mult cum stătea așa, aproape sfidător, cu o erecție greu de ignorat și cu țigara în colțul gurii.

            ―    Victoria, să nu mă ironizezi!, a țipat ea, din nou. Tinere, poftește de te îmbracă, apoi coboară la o cafea, să avem o discuție!, s-a adresat lui Dev capra.

            ―    Mă tem că… mă tem că nu pot. Vedeți, sunt puțin drogat. Și puțin beat, a răspuns Dev, cu aerul că și-ar fi cerut scuze sincere.

            ―    This is incredible, a spus ea și și-a zornăit din nou cerceii metalici, pițiponcești.

            ―    Unbelievable, am sugerat eu.

            ―    Poftim?!

            ―   „Unbelievable”. Merge mai bine ca “incredible”.

            ―    Victoria, nu mă ironiza, că te plesnesc!, a țipat ea, dar de data asta cerceii au fost mai cuminți și mai silențioși.

            ―    Poți încerca, i-am spus eu.

            Dev, luând în serios amenințarea caprei, se postase deja într-o poziție de atac.

            ―    Incredible, my God… Vin acasă și ce găsesc? Așa te-am crescut eu, Victoria? Să te tăvălești pe jos cu toți… cu toți tatuații, cu toți pletoșii… Incredible!

            ―    Ba nu chiar cu toți, deocamdată doar cu Dev. Uite, ar trebui să faceți cunoștință – Dev, mama, mama, Dev. Și, data viitoare, promit că o vom face în pat, dacă te deranjează ideea sexului pe covor.

            ―    Argghhhh!, a exclamat capra, de data asta destul de expresivă, într-o poziție războinică, ce-mi aducea aminte de fotografiile trupei Immortal.

            A fost foarte încurcată în momentul în care Dev s-a ridicat de jos și i-a întins mâna. Era superb, cu două capete mai înalt decât ea, și avea cei mai mișto ochi verzi din lume. Nici măcar capra nu putea ignora asta.

            N-a avut ce să facă decât să-i întindă mâna.

            ―    Raluca Marinescu, încân… Adică, vreau să spun, mi-ar fi plăcut să ne fi întâlnit în cu totul alte circumstanțe. Îmbrăcat, dumneata, if you know what I mean… Ne-am fi putut comporta atunci ca două persoane mature civilizate. Înțelegi, nu îmi stă în caracter să ridic tonul la invitați care îmi intră pentru prima dată în casă, chiar și fără știrea mea, dar, înțelegi… Trebuie să recunoști că… Adică, ce vreau eu să spun este…

            Bâlbâielile ei care ne amuzau dincolo de limita până la care ni le puteam reține au fost întrerupte de zgomotele drăcești pornite în hol.

            ―    Treci acolo, pe scări, acolo, da. Ridică-ți fusta. Așa. Depărtează picioarele. Mai mult. Mai mult. Mai mult, hai că poți.

            ―    Oh, my God, but what is this happening?, a îngăimat capra, cu o voce obosită, speriată, care îți făcea milă.

            Și totuși, nu prea i-am arătat milă când am corectat-o:

            ―    Nu-i bine. Nu poți să zici “what is this happening”. Scapă de “this”, e în plus pe acolo. Sau, dacă nu, poți opta pentru ”why is this happening”. Sau “why is this happening to me”.

            ―    Arghhhhh!, a exclamat din nou capra, și a țâșnit în jos pe scări, să vadă cine punea la cale scenarii porno în holul ei de la intrare.

            Eu nu m-am grăbit prea mult. Știam că e Tedy care alesese, așadar, să o ardă și pe acasă. Mă întrebam doar cine era fata pe care tocmai se pregătea s-o fută, așa că mi-am îmbrăcat un tricou și mi-am strecurat picioarele într-o pereche de teniși. Chiloți nu mi-am luat pe mine. Mi se părea mai palpitant așa, cu atât mai mult cu cât eram încă foarte, foarte udă.

            Dev a îmbrăcat și el o pereche de bermude și a continuat să râdă cu poftă în timp ce coboram pe scări.

            Într-adevăr, jos, în capul scărilor, stătea Tedy. Cu coatele proptite de trepte stătea o fată, cu fusta ridicată peste șolduri, și cu picioarele larg desfăcute. Dar nu orice fată. O negresă sau, mă rog, o mulatră. N-o mai văzusem în viața mea. Cine știe de unde o culesese frati-miu. Scena era mai mult decât maxim ilară, iar Dev s-a pornit pe un râs nebun, ținându-se de balustradă.

            Capra coborâse și acum stătea agățată de brațul lui Tedy. Frati-miu se comporta de parcă ea nici n-ar fi fost acolo, continuând să lovească fundul maroniu al ciudatei fete cu o paletă de plastic, de genul ălora cu care întorci clătitele în tigaie. Mai văzusem chestii de genul ăsta la o amică a lui Coco, care era pasionată de sexul hardcore. Cu fiecare ridicare a brațului lui Tedy, care se abătea invariabil, cu paletă cu tot, asupra fundului mulatrei, se ridica și mama, care nu voia în ruptul capului să dea drumul brațului fiului ei. Așadar, cine ar fi văzut în necunoștință de cauză scena asta ar fi crezut că atât mama cât și Tedy îi înroșeau fundul fetei.

            ―    Mor!, a spus Dev, și am văzut că, într-adevăr, mai avea puțin și leșina de râs.

            Cea mai simpatică era, de altfel, fata neagră. Când am reușit să cobor și să îmi delectez ochii cu perspectiva fundului ei gol și roșu, din partea de unde o priveau Tedy și mama, am văzut că era cât se poate de excitată. Era udă pe pulpe, iar labiile îi erau umflate. Ce ghinion că venise mama, mă gândeam. Am fi putut avea o partidă pe cinste, în patru. Tipa nu cred că ar fi avut ceva împotrivă. Nici Dev.

            Capra a început să-l smucească și mai tare pe Tedy, hotărâtă să strice toată distracția. Tocmai acum, când observam că Dev are iarăși un început de erecție. Dar capra ținea morțiș să ne dea gata cu engleza ei imperfectă:

            ―    Tedy, what the hell is wrong at you?! What are you doing to this poor girl? Who is she? Tedy, cu tine vorbesc, fir-ar al dracului!

            Tedy se ocupa în continuare de fundul tremurător al mulatrei, ignorând total vociferările maică-mii.

            ―    Tu nu auzi?! Cu tine vorbesc, copil nesimțit! This is… this is…

            ―    Outrageous, am șoptit eu, dar a avut un efect nedorit și neașteptat.

            Capra a dat drumul brațului lui Tedy și a început să plângă cu sughițuri. Ca un șoricel, dar un șoricel foarte nervos. Tedy a mai lovit-o de câteva ori pe gagică peste fund, după care a ridicat-o și i-a făcut semn să urce pe scări. S-au închis în camera lui. Îmi zburda imaginația și îi cam invidiam… adică o invidiam pe mulatră, dar și pe Tedy, fiindcă fata părea dispusă să facă orice, iar genul ăsta de pizde sunt total pe cale de dispariție. Ar fi fost însă prea mult pentru biata capră să urcăm și noi, eu și Dev, în camera lui Tedy și să ne închidem acolo.

            ―    Ce păcate am comis eu, de merit așa ceva… atâta lipsă de respect… Cu ce am greșit?! M-am sacrificat pentru ei… mi-am prăpădit tinerețea, și asta îmi e acuma răsplata? Victoria umblă cu toți nespălații, și-a pocit corpul cu toate desenele alea oribile… Ăsta micu’o să ajungă un delincvent, dacă nu e deja… oh, my God… Ce ce am greșit eu? E incredibil, e revoltător, e pur și simplu, e… e…

            Outrageous, am spus eu, de data asta în gând, și l-am tras de mână pe Dev, să ieșim din casă, fiindcă devenea ușor deprimant. Mă gândeam să mai luăm bere de la chioșc și să bem în parc. Sau să ne refugiem printr-un clubuleț din Centrul vechi, deși eram ușor indecentă, cu tricoul meu cam scurt, fără chiloți pe dedesubt.

Ți-a plăcut? Vezi și:

Soni îţi dă tripuri literare

Bong Brothers

Silviu Gherman ne arată ceva scârbos